4,147 matches
-
Dutton și Fran, mă simt exact cum Îmi doream: sclipitoare și sexy. Îmi place la nebunie să port rochia asta și sandale. În mod normal, nu m-ai vedea nici moartă cu tocuri mai Înalte de doi centimetri. Iar rochia? Glumiți, nu?. CÎnd pantalonii sînt infinit mai confortabili, ca să nu mai zic de faptul că sînt practici? Uitasem cît de minunat te simți Într-o rochie, mai ales una atît de vaporoasă și de feminină ca aceasta, care-ți conferă aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
curînd după vacanța din Franța. O mai văd În cursul zilei, dar serile joacă rolul de fată singură și disponibilă și rareori poate să vină cu noi la masă. Nu am vorbit cu nimeni despre ce se petrece cu noi. Glumesc despre certurile mele cu Dan, dar n-am mărturisit nimănui cît de nefericiți sîntem, mi-e pra teamă să rostesc ce știu deja și să declanșez avalanșa. Trăiesc Într-un fel de stare de inerție. SÎnt conștientă că ceva trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mai importantă decît vorba, absența lui În timpul care a trecut de atunci mă face să am dubii asupra acelei afirmații. Dan Îmi spune că mă iubește. O spunea. Dar ce ciudat e să aud cuvintele astea de la Emma, care nu glumea cînd le-a rostit, dar tonul ei sugera că nu făcea decît să constate o realitate, ca și cînd era ceva ce aș ști din start, ceva ce n-ar putea și nu va fi pus la Îndoială. Pun ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În care am făcut efortul de a ieși cu Lisa și-am sfîrșit În compania lui Charlie Dutton. — Știu! rîde Fran. Am Încercat să-i explic că nu ești sexy, dar nici n-a vrut să audă. Ah, mersi mult! — Glumesc. Dar, serios vorbind, părea să te placă. Mă bombarda cu Întrebări În legătură cu tine. — Ca de pildă? — Voia să știe tot. Doamne, mă simt flatată. — Cred. De-asta Îți și spun. Pe tine te interesează Charlie? Ezit puțin, Încercînd să las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încă una, după care Își mai ia trei felii uriașe de prăjitură cu lămîie. — Burlăcia și bucătăria nu se prea potrivesc. — Credeam că drumul spre inima unei femei trece prin stomac. Nu, ăsta e drumul spre inima unui bărbat. — Știu, glumeam. Deși, nu spun oare toate femeile singure că nu e nimic mai sexy decît un bărbat care gătește? — Habar n-am. Așa zic? Tu ești singură, așa că lămurește-mă. — OK, e adevărat că nu e nimic mai sexy decît un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să mă ia de după umeri și să mă strîngă la piept, așa cum făcea Linda cea de demult, cea iubitoare și drăgăstoasă. — Sună-l În seara asta și spune-i că vrei să stați de vorbă. Epilog — Doamne! Nu se poate, glumești! Dan și cu mine scoatem exclamații de Încîntare În timp ce lăsăm din mînă bagajele pe podeaua de marmură și ne repezim la fereastra imensă, ca să vedem oceanul. — E fantastic! Mă Întorc către Dan și zîmbesc larg. El mă ia În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
De frică, poți să uiți. De altele, e mai greu. Deodată, am înțeles că viața mea a fost falsă. ― Aș putea să spun eu asta. Și, când îți voi dezvălui de ce am ținut să te întîlnesc, vei vedea că nu glumesc. Dar tu ai avut parte de glorie, Galilei. Chiar Papa ți-a arătat considerație și, până la un punct, te-a apărat, cu toate că nu prea ai fost cavaler în raporturile cu el. Ai scris cărți, lumea te citește, discută despre tine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
În toamna următoare ― mi-a explicat ea cu un ton care m-a descumpănit ― s-ar putea să mă îndrăgostesc de altul și să te părăsesc". Văzând că m-am înnegurat, m-a luat în brațe: "M-ai crezut? Am glumit." "Să nu mai faci glume proaste", i-am zis, destul de acru. "Bine, îți promit", a căzut ea de acord. Dar nu s-a putut abține multă vreme. Din când în când, îmi amintea, ironic, că puteam să stau liniștit numai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la zece pași. VI Toți mă respectau în ciuda faptului că păream un african din cauza pielii arămii arse de soare, a bărbii și a părului negru lăsat lung. Fapt e că mă simțeam în largul meu printre ei, și, când cineva glumea pe seama felului cum arătam, râdeam fără să mă simt ofensat. Totuși, adesea, eram cuprins de alean la culcare, după ce-mi petreceam seara cu ochii la stelele neclintite de pe cer și la hoinăritul licuricilor pe pământ. Enervat de necontenitul țârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceea fadă - care se ocupa cu curățenia, angajată a vreunei firme de cattering din centru - avea privilegiul de a o Întâlni, de a se opri pe palier și a schimba două vorbe cu ea. Îi auzea vocea prin pereți, putea glumi cu copiii și-i certa atunci când se amuzau, jucându-se la interfon - pe când el nu era admis aici, trebuia să stea În stradă, ca un vagabond, ca un câine râios. Nu reuși să-și Înfrângă dorința de a coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-s-adorm? — Tacă-ți fleanca! răbufni Valentina, cu o voce nazală, ca și când ar fi fost răcită sau ar fi plâns. Mai exist și eu, și vreau să dorm. — J-J-Jură, insista Kevin. — Șșș. — J-jură că nu mori. — O, de s-ar putea! glumi Emma. Dar nu pot - toți murim, din păcate, așa ca bunicul, ca unchiul Remo... Dar Îți jur că n-am să mor până când nu vei fi mare, e bine? Kevin nu răspunse. Medita, neîncrezător, atingându-i fața cu degetele, conturul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
meu i-a plăcut profului. Mi-a dat un optim cu felicitări. A citit cu voce tare fraza mea despre tridacna, „cea mai mare cochilie din lume Între valvele căreia s-ar putea ghemui un om, pentru a muri“. Am glumit apoi pe seama faptului k ar fi frumos să fim Îngropați În câte-o cochilie, În loc să ne bage În sicrie. Eu am subliniat k mai există foarte puține tridacne deoarece sunt victime ale braconajului celor care le colecționează și oricum, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nici mie nu mi-e ușor. — Da, dar pe dumneavoastră vă plătesc! strigă Zuccari din ultima bancă. Pe noi cine ne plătește? Nu sunteți voi atât de interesanți. Chiar credeți că ar plăti cineva pentru a sta În compania voastră? glumi Sasha neatent. Atunci Mataloni strigă cu voce tare „finocchio!“ și Abbate se ridică, iar toți Începură a râde. Proful rămase o clipă Împietrit În spatele catedrei, apoi spuse prostește: — Luați antologia. Dar o luaseră deja, chiar citeau din Camillo Sbarbaro când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se amestecă agentul imobiliar, are chiar și cadă cu hidromasaj. Nu-i nimic, niște analize, spuse vag Maja, Întorcându-i spatele. Culoarea pereților băii amintea de miezul unui portocale de Sicilia. — Ce analize? Nu te simți bine? — Tu ce spui? glumi Maja, divagând. Deschise robinetul cromat al chiuvetei. În apartament nu era apă. — Și atunci de ce Îți faci analizele? insistă Aris. Gândul că o putea pierde Îi tăia respirația. Agentul Își privi ceasul În grabă. Nu se Întreba În ce relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Miria, profitând de time-out. Tatăl meu, Îi răspunse ea fără chef. Miria Îl mai privi o dată, nepăsătoare la instrucțiunile antrenorului. La naiba, ce prietenă mai ești și tu, șoptise ea, de ce nu mi l-ai prezentat? Valentina speră că aceasta glumea, dar Își dădu seama că Miria vorbea serios. Dacă acesta este efectul pe care tatăl tău Îl are asupra ta, nu-l mai chema la meciuri - Îi sugerase antrenorul privindu-l nervos pe gladiatorul cu capul ras care se agita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
știa să spună. - Cum te chemă? - Nu am încă un nume, răspunsese copilul negru, ținându-și mereu buzele neclintite. I se păruse jenat că nu știe cum îl chemă, așa că Zogru schimbase vorba: - Nu cumva ai trecut pe lângă biserica aia? - Glumești! Nici nu pot să ies din apă. Întâlnirea cu Omul Negru îi deschisese pofta de investigații. Știa acum că vine dintr-o lume în care el mai fusese, or, aceasta nu putea să fie decât în fundul pământului. Ceea ce așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce zici? Scurtăm relația. - Adică? Giulia își fixase privirea pe cele două bube mici de pe gâtul lui. - Adică poate ne-o și tragem, spusese și-o privise cu buza de jos făcută guler pe lângă dinți, încât Giulia nu știa dacă glumește, și până să-și revină din uluială, Andrei Ionescu aruncase mai departe: - Păi, nu asta vrei? Ea se întorsese să iasă, dar trebuia să asculte și partea finală: - Să mă suni, când te hotărăști! Pentru Andrei Ionescu, situația era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scape pe Achile din vedere. Lângă o capelă cu îngeri de marmură stătea o fantomă, o femeie cu pălărie de catifea, împodobită cu trei șiruri de mărgele. - Ai fi putut să-ți alegi un loc mai bun decât ăsta, a glumit Zogru. Îl știi pe bărbatul ăla, de colo? - Cine ești ori mai bine ce mai ești tu? Și de unde ai apărut? - Sunt Zogru. Nu m-ai mai văzut până acum? Nu-i nimic, o să mă tot vezi. Ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe sub pleoapele umflare și cenușii. Pare o pungă de hârtie mototolită, pe care Zogru o împinge din discret cu sandaua Giuliei. - M-ai făcut foarte curios, abia aștept să văd filmul, sper că e ceva despre mine. Hai c-am glumit, spune Andrei Ionescu, ridicându-și din când în când obrazul stâng. Apoi intră în casă. Storurile sunt trase, iar pe geam se strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zâmbesc, Ei se joacă fericiți Și toți oamenii muncesc, Iar copiii sunt cuminți. Ardeiu Denisa, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Secusigiu - Arad Profesor coordonator Nadina-Maria Szakacs A fi copil A fi copil înseamnă multe Te poți juca, mai poți glumi Obligi viața să te-asculte Iar tu naiv treci peste multe Înaintând, zâmbind, plutind... A fi copil e o magie E-un vis ce ține prea puțin E-o simfonie pe minute Oricine-ar da și ar da multe Doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu pic Și arzând așa întruna Se preface în nimic. Prietena mea O floare mică și pitică Doar ea poate fi numită E prietena pe care Și-o dorește fiecare. E o zână din povești Cu care poți să și glumești. N-o supăra prea tare Că devine luptătoare. Ai grijă și cum vorbești Căci pe ea n-o păcălești. Poate să fie cât de rea, Prietena mea rămâne ea! Uitarea Apune soarele pe cer, Amurgul strălucește Și vântul dulce și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Primăvară" Mister uitat Privesc în zare Și văd o mare. Zâmbesc subtil, Iar valul vine inutil. Un mister se leagă de această mare E undeva în depărtare. Vezi soarele cum îți zâmbește Și îți dai seama că acel mister nu glumește. El e undeva adormit, Uitat în timp Și fără chip De te gândești la răsărit. După acest răsărit Uiți de misterul adormit, Te uiți la mare Și pleci zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
momentele de vis pe care le-au împărțit, toate clipele de fericire! Ochii au început să o usture, obrajii să o înțepe în timp ce lacrimi dureroase îi zdruncinau tot sufletul. De ce asta, de ce acum? Oare nu auzise bine? Nu putea să glumească cu așa ceva, pentru ce ar face-o, cu ce l ar satisface dezorientarea i umbra chinuitoare de pe chipul ei? Se uită iar și iar la expresia lui, căutând ceva, orice, care să trădeze falsitatea vorbelor sale. Dar nu era nimic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne mai distram la fel de bine. Nici unul nu îngenunchea în fața celuilalt doar de dragul poveștii, iar Iosif trebuia să se lupte mereu cu batjocora fraților noștri, care-l disprețuiau pentru că se juca cu mine. Erau foarte puține fete în curtea noastră - femeile glumeau spunând că Iacob otrăvise fântâna cu ceva împotriva fetelor. Am încercat să mă împrietenesc cu cele câteva ale lucrătorilor, dar nu eram niciodată potrivită pentru jocurile lor, eram fie prea mare, fie prea mică, așa că, atunci când am fost destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Le-a mulțumit mamelor mele pentru vasul cu măsline, brânză și pâine proaspătă care-i fusese lăsat. Înainte de a mânca, a spus o rugăciune într-o limbă care suna ca țipătul de uliu. Am râs la auzul ei, crezând că glumește din nou, dar femeia cu părul roșu mi-a aruncat o privire plină de mâinie. M-am simțit de parcă aș fi luat o palmă și obrajii mi s-au făcut purpurii ca părul ei, care i se vedea acum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]