16,018 matches
-
arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns: „Am văzut niște brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, așa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deși nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit”. Socrate
PILDELE LUI SOCRATE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344690_a_346019]
-
Deschideri de arce pe maluri spre dimineți în spațiul concav al răsăritului roșu scapără și umple golul din gânduri. Sunete în coloane dirijate spre cer îmbracă peisajul cu fluxuri de vietăți. Iubite pentru galbenul copt, semn al luminii lanurile de grâu se grabesc însetate spre fluviu, vântul din față încearcă să le oprească și în urma lor o femeie seceră razele lunii. Referință Bibliografică: O femeie seceră razele lunii. / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 959, Anul III, 16
O FEMEIE SECERĂ RAZELE LUNII. de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344719_a_346048]
-
Corali sublimi în ape calde,în forme cât mai rafinate Insecte varii și lăcuste,ape de munte dezghețate Fructe necoapte-n primăvară,ce-așteaptă soarele cel bland Omizi păroase,nesătule,în fluturi gingași transformând Plante acvatice,imerse,lacustre ape colmatând Grâu încolțit ce înfrățește,din frigul iernii rezistând Porumb în lanuri,din sudoarea sărmanilor țărani crescând Păduri imense și diverse,pe continente colorând Lunci liniștite,răcoroase,sau de căldură mare-arzînd Imensul vegetal din lume,cu poluarea necedând Pruncul din leagăn,puiul
VERDE DE MAI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350705_a_352034]
-
și putință. Poporul și-a făcut datoria. Cine nu și-a făcut datoria față de popor? Cu pământul pustiit de secetă, inima țăranului se prinde în cercuri. Hrană se împuținează. Poporul se împuținează. Fără buni conducători, nimic nu se înmulțește. Nici grâul. Nici păsările. Nici animalele. Nici oamenii. Ca si cum am fi ai nimănui, suntem ușuiți prin lume. Trec și bucuriile pe lângă noi. Că o picătură de apă, pe un morman de pulbere. Sportivii români câștiga medalii la olimpiada. Drapelul țării flutură pe
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
cu parfum de izmă și aromă de iarbă coaptă, rostea cu o nostalgică emoție; „Eu vin din viața Dunării - decembrie și ianuarie, înseamnă acolo dragoste, cântece, vin, speranță si jurământ cu mâna arsă de credință pe micul potop verde al grâului semănat într-o strachină. De-atâtea ori, de-atâtea ori cînd vine primăvara și întunericul nenoptatic al serilor ei, mă simt că sunt stuf, că sunt albastru, că sunt de salcie și de plop și de flacără besmetică din rodul
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
dorului. Mamă Câmpie, Pe umerii tăi Pădurea a înfrunzit, Iar pe obrajii durdulii Au înflorit și macii purpurii Cu măciulii-făclii, În care se ascunde Visul... Ascult în tăcere Șoaptele sufletului Și graiul norilor, Când ploaia-mi vorbește. Pe trupul tău Grâul înflorește, Iar prepelițele Cuiburi și-ascund La umbră de răsură. Floarea soarelui ne-mbie Să-i sorbim din pălărie Spirala Infinitului - Poarta Răsăritului. Mamă Câmpie, Îți mângâi cu dor Trupul plin de fiori, Privesc cum înflorește Raiul Pe umerii tăi
MAMĂ CÂMPIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358913_a_360242]
-
râul ... / Poetu-i înaripat de vulturi-triftongi și se bucură / cu temeinicit rost, în plaiul râului de munte ... / Poetu-i însetat de privighetori și se bucură / cu temeinicit rost, în seara râului ... / Poetu-i imitat de ciocârlii și se bucură / în dimineața râului, printre grânele oarzăne ... ”. Și altul, care-l are în centru pe confratele întru suflet și Limbă, Grigore Vieru, în momentul de cumpănă care i-a curmat viața. E mai mult o rugăciune pentru viața lui: “Poetul nu-i mânătarcă de vid printre
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
omul cere ca Dumnezeu să-l cearnă, să-l purifice, să-l ridice deasupra păcatului lumii: “Rugăciunile mele de bine pot ține / Freamătul cărnii mele în frâu? / Numai Tu ai puterea de-a plânge odată cu mine, / Cerne-mă ca pe grâu!” (Nu mă crede). Poate că acestea sunt cele mai reușite poeme ale acestui autor prolific și diversificat. Pentru că sunt izvorâte din adânc de ființă. Sunt parte din carnea și sufletul său și aici nu poate fi nimic mistificat. Este el
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Adevăr,Cale și Viață în veșnicie, / Pentru poporul român!” Mijocirea sfinților la care recurge adeseori poetul face parte dintr-un articol din Crezul creștin. “Pâinea cea de fiecare poezie” este un poem dedicat tatălui său: “Îmi caut tatăl meu de grâu printre cuvinte, / Și tatăl ară prin poeme, aplecat, / Și-n limba lui română ține minte / Prea veșnicia pâinii de la sat - // Și tatăl e coloana infinită / Ce-și poartă-n cârcă zestrea de pământ, / Și pe la porțile sărutului el cântă, / Că
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
din cireșii lui Avram, / Din merii verzi ai lui Simion, / Ne mai apleacă,-n somn, un ram, / Căci, Doamne, ești, și Tu, tot om. // Mai du-ne tălpile pe râu. / Adu-ne peștii pe aproape, / Să le-aruncăm din palme, grâu, / Să coborâm cu ei, pe ape - // Și din izvoare, din oglinzi, / Unde Te vezi, cu bărbi de iarbă, / Cu mâna, cerul să ni-l prinzi, / Ca gura noastră, să îl soarbă - // Și bâte zvelte, de alun, / Pune-ne-n mâini
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
O năluca vie ,ce iți cuprinde viața toată Din antice hieroglife,e simbolul cel sfânt Izvorul eternității și păcii pe pamant! Ce-i iubirea?.. Eu n-am să întreb vreodată! E valul măriii ce săruta țărmul de cristal Bobul de grâu ce -n soare încolțește Marinarul ce-și duce corabia la mal Copacul pădurii care primăvară înflorește E copilul ce-ți zâmbește dulce,matinal Soția ta modestă ,ce nu te amăgește Cerul plin de stele,cu visul ireal! Ce-i iubirea
CE-I IUBIREA?...EU NU AM SĂ ÎNTREB VREODATĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359004_a_360333]
-
Ne puneți să cântăm prohodul Voi, diavoli lipsiți de morală Striviți cadavre deshumate Între ciocan și nicovală Ș-ardeți în smoala din cazane Popoarele nevinovate Voi, diavoli ai ipocriziei Născuți să cultivați desfrâul Predicați calea silniciei Sfințind neghina și nu grâul * Tu, diavol al lumii moderne Înfricoșezi popoare mute În parlament ca și-n taverne Rămâi drac gol fără virtute! La cimitir și-n catedrală Porți aur și haine bizare Predica ta-i o vorbă goală Perfid pretinzi la cer iertare
UN ATEU CATRE DIAVOLI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/359008_a_360337]
-
unui gard de gărduraniță, unde-și povesteau amintirile, privind de acolo, din spatele grădinii lui Hambar, șerpuirile unui pârâu, ce-și făcea loc de-a lungul interminabilei câmpii a Bărăganului printre lanurile de floarea soarelui sau galbenul de stampă japoneză a grâului presărat cu maci, în timp ce-și răsuceau mahoarcele lor din tutunul fărâmițat în podul palmei și apoi răsucit în foițe subțiri, rupte din organul partidului, din care citeau cel mult faptul divers. Adunați acolo, păreau Snopenșii lui Faulkner la
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
pământul ce le mai rămăsese din proprietățile de altădată, căci divinul Stalin, prin cozile sale de topor, îi deposedase de micile lor proprietăți în numele fericirii universale. Privind în depărtare din dealul lui Hambar se vedea nesfârșita câmpie. Acolo unde fusese grâu, și unde încă nu se arase, se zărea un cârd de gâște păzite de câteva colectiviste grase, cu pântecul rotund, de parcă erau niște butoaie îmbrăcate în ii ca de sărbătoare. Câmpia, pe deasupra căreia plutea duhul primordial al tătucului Stalin, cu
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
din prima frază a romanului său, apăru nemulțumirea. Nefiind dispuși la sacrificiu, în anii imediat colectivizării, avea să se declanșeze paradoxalul exod la oraș, trândavul țăran român privind cu impasibilitate prin geamul autobuzului oprit la barieră interminabilele trenuri pline cu grâu ce luau drumul spre imperiul sovietic, al cărui satelit devenisem, China tovarășului Mao, Statele Emirate Arabe Unite, etc, etc. Rămăseseră pe întinsul șes al patriei cârdurile acelor gălăgioase păsări ce se abăteau pe marginea miriștii de-a lungul unor șanțuri
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
Spre altă dimensiune cuprinsă de trăire... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! E toamnă,cade brumă și flori se vestejesc Ploua de luni de zile în micul lui castel Se-ntunecă și zarea în tristă uneltire Doar rugăciunea sfântă în grâi duhovnicesc Deschide ușa ascunsă să iasă un porumbel Ce duce înspre ceruri o clipă de- amintire... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! Autor :Lucian Tătar 20 Mai 2016 19:15 0034 Olhao Referință Bibliografica: SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE
SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359002_a_360331]
-
statului? Avem un stat. Mai avem un stat? Ce facem cu el? Ce mai putem să facem pentru statul roman? „Secretul vieții lungi a unui stat” este subietul editorialului semnat de Mihai Eminescu în 17 august 1882: „O lopată de grâu aruncată în vânt, când recade la pământ, ia această formă, cea mai sigură pentru durata ei. Dacă ar lua forma unui cub sau al unui cilindru ar cădea la cea dintâi suflare de vânt. Astfel și cu un popor și
NEGUSTORII DE VORBE de DONA TUDOR în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359016_a_360345]
-
E țară cu multe cotituri, mreje și oșteni șireți, Cu fete frumoase și vrăjitori isteți. Iubite Licinius mi-ai dat încredere și ostașilor mei Ai dat sprijinul tău, te fac eroul Romei! Să cadă miresme ca în vise, Semințe de grâu pe altare aprinse! ( I se dă dintre acestea aflate într-un vas anume de către un oștean.). Ne așteaptă cu fală Penații Fetele, nevestele și frații! Zei ai Romei mândre, purtați cu grija înaltei cetăți, Faceți să cadă sub spadă și
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
oameni, se remarcă și mai bine oamenii care au scos cuvântul "nu pot" din vocabularul lor, oamenii care știu să transforme răul în bine, urâtul ân frumos, zădărnicia și nimicul în eficiență. Peste tot în țară începe să se aleagă grâul de neghină. Remarci ușor schimbările: comercianți cu politețe, șoferi mai amabili, civilizația circulației dă semne de îmbunătățire, numărul străzilor desfundate a scăzut. iar șoselele asfaltate s-au înmulțit. Intâlnești tot mai des oameni care, prin perseverență, curaj, inițiativă și generozitate
ANUL 2015 CU MAI MULTE SPERANŢE PENTRU ROMÂNIA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359040_a_360369]
-
Lascău când spune: „Cel mai mare poet țăran, cum l-a numit unul dntre poeții români contemporani, s-a plămădit ca om și mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în foșnetul pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi ciocârlia și cântecul voios al secerătorului.” În cuvinte pătrunse de împreună
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
rug. cele zece glasuri, psalmodiind ca într-un cor antic de bărbați motivele împotrivirii noastre față de cel ce ne calcă fruntariile cotropind: Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare și fructele din pomi! A treia mască: să nu mai fie aruncați feciorii în războaie! A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în țarcuri! A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! A
CENTENAR GHEZA VIDA, ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359334_a_360663]
-
atâtea mirodenii Ziua nopțile dezleagă Noi pe cine să dăm vina Să ne spună că lumina, Vine de la arderea întreagă?! Am trecut cu somnul râul Regăsindu-ne pe rând Te visez și ne vorbim în gând În urma noastră, iată, crește grâul Referință Bibliografică: Răsună în noapte o vioară / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 747, Anul III, 16 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
RĂSUNĂ ÎN NOAPTE O VIOARĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359371_a_360700]
-
ea tot cerul. Colinele cu văile întinse, Cu tinda veche din bordei, Cu ulcica de pământ, Ți le-au furat pe toate ei. Drumărind prin munții tăi, Doar în fotă și-ntr-o ie, Ți-au luat aurul și sarea, Grânele de pe câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi Doina ta a curs a jale, Îngropând dureri și patimi. Referință Bibliografică: Dacie sfântă (România mea) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 700, Anul II, 30
DACIE SFÂNTĂ (ROMÂNIA MEA) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359396_a_360725]
-
făcea tot ce i se cerea la „serviciu” de către jupâneasa Marița, pe care o asculta cu sfințenie: spărgea lemne, aducea apă, depozita alimentele, se ocupa de butiile cu vin, de butoiele cu țuică, damigene, se ducea și măcina sacii cu grâu și porumb la moara lui Bojincă, în comuna Zăicoi, iar seara avea misiunea să-i aducă la tăcere pe „neastâmpărații” care tulburau liniștea. Unii ziceau despre el că-n tinerețe făcuse box la profesioniști, fiind coleg cu Gheorghe Fiat, de
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
distanță de al nostru. Dormeam în bordeiul construit din bârne din salcâm, acoperit cu paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic, peste care era așternută o saltea umplută cu paie de grâu și un preș din lână țesut de mama în război. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]