3,066 matches
-
de empowerment, ale femeilor. Femeia socialistă este un proiect care nu are nici o legătură cu acțiunea politică de contestare a patriarhatului și de creștere a puterii publice a femeilor și nu rezultă dintr-o mișcare politică, ci dintr-o construcție identitară croită după standardele neutre În raport cu genul ale conceptului de om nou. Importanța Înțelegerii acestui model sociopolitic constă În faptul că el se perpetuează și la statul postsocialist, care, fără să fi evoluat (dimpotrivă, aflat Încă Într-un moment de dificultate
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
dar comunicarea ineficientă din cadrul ministerelor, interministerială, precum și dintre acestea și alte instituții ale administrației centrale și ONG-uri, toate tipurile de parteneriate (social, civic sau public-privat) suferă de o incultură a comunicării În spațiul public, cu rădăcini adânci În mecanismele identitare pe care le-am descris. Euro-policy pătrunde În spațiul public autohton printr-un proces complex de sincronizare socioculturală, pe fondul căruia se manifestă, În sfera politicilor, și fenomenul de adaptare a politicilor (policy adjustment), În derularea căruia ne aflăm, În
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sau întortocheate, nu duc omenirea decât către ea însăși.” Nuvelistica lui G., mai restrânsă cantitativ, nu este inferioară cărților de reportaje. Anecdotica e de cele mai multe ori un simplu pretext pentru concluzia de ordin moral. Personajele se reduc adesea la platitudini identitare, fiind fantoșe ale unor dezbateri cu final dinainte știut. Cinema Madagascar (1957) și Unde vântul miroase a petrol (1961) sunt nuvele în care intruziunea ideologicului este cel mai acut vizibilă. Autorul exploatează, sub aparența caleidoscopică a inspirației, clișeele prozei din
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
este și cea mai amenințată. Pentru că, dintre toate, ea are Încorporată cea mai mică doză de variabilitate. Filozofia poate migra spre reflecția politică, acolo unde sînt atîtea de spus, lingvistica este investită de științele cognitive, dar literatura nu poate rămîne, identitar vorbind, decît ea Însăși. Asta o face cel mai greu adaptabilă serpentinelor istoriei, pentru că, obiectiv vorbind, literatura n-are obiect. Antoine Compagnon Încearcă, vom vedea cu ce preț, s-o salveze. Pentru publicul intelectual (În sens larg) În primul rînd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît pe cea, generic, a Sistemului, sau pe cea simetrică, a Periferiei. În momentul de față cu greu i-am putea recunoaște literaturii franceze un element identificator altul decît limba. Rămîne tot mai greu de identificat “spiritul”, acest ultim scut identitar Împins În față chiar de autorul volumului de față, dar refuzat de scriitori. De aici decurge, logic, obștescul sfîrșit al caracterului ei național. Iar specificul francez al literaturii, vorbind de proprietățile textelor, dar și de originalitatea instituției literare, se muzeifică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sociali. Nu trebuie să-l citești ce scrie Bebe Mihăescu despre cuplul conjugal, Îl vezi și auzi la televizor. Coelho, Brown, Mihăescu sau Cărtărescu sînt mărci, un fel de Levi's, Sony sau Murfatlar pe care le afișezi ca blazon identitar. Pe de altă parte, o carte semnată Patapievici sau Pleșu se cumpără adesea ca În loc de Patapievici sau Pleșu (așa cum puștii Îsi cumpără tricouri inscripționate cu nume de fotbaliști celebri). Michel Houellebecq este unul dintre puținii scriitori europeni din ultima vreme
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei priordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine", Într-o mulțime proliferantă de voci, la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
subiectului (dar, În vreme ce Foucault evocă literatura, Anne Garréta face literatură.). Întrebarea pusă de scriitoare este aceeași carer traversează atît cursul lui Foucault sau ultimele două volume din Istoria sexualității - care au puțin de-a face cu erosul, cît cu marca identitară a sexualității În practicile individuale și sociale, cu o condiție ontologică, aceea relegată În epoca modernă sub semnul anormalității. Am putea spune, generalizînd, desigur, că teritoriul moralei antice este unul de predilecție pentru intelectualul libertar confruntat cu un sistem politico-social
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e omenesc este normală și poate fi exemplară, În sens pozitiv sau negativ (literatura nemaiavînd funcție educativă), dar este anormal să exprimi public aceleași lucruri cu valoare de exemplu dacă te referi la o aumită mulțime de oameni devenită rezervor identitar. Identitatea pur și simplu umană este astăzi mai ștearsă decît cele de orientare sexuală, naționalitate sau religie (mai ales cînd ocurențe ale lor sînt În criză sau În minoritate), iată de ce cartea lui Catherine Millet nu produce un scandal, și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fluxului conștiinței, a interiorului trupesc și sufletesc, o literatură cît se poate de umanistă În fond, a unui individ care se definește În primul rînd sexual. Reprezentantele sexului mult-rîvnit au ajuns acum la conștiința unei autonomii sociale, la o emancipare identitară care le permite să nu mai scrie pornind de la masculin, polemic (cum făcea bunăoară o Simone de Beauvoir) ci, dimpotrivă chiar, să definească masculinul prin raportare la feminin. Cu alte cuvinte, Altul poate fi Bărbatul, pentru că nimic nu mai Îndrituiește
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
s-ar face că-l eludează pe primul, l-ar aminti pe Emmanuel Lévinas și ar explicita ceea ce, cred, e foarte limpede. Da, desigur, dragi cititori, Femeia și Bărbatul trebuie să fie mereu Doi pentru a nu abdica unei demnități identitare, pentru nu bruia principiul discriminator esențial al mundanității, pentru a nu atenta vreo teribilă dată la inefabilul atracției dintre două străinătăți, pentru a le lăsa ca unic spațiu și timp al cunoașterii dragostea, În chiar exercițiul dispariției ambelor categorii. Această
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desuetă a subjonctivului. Pentru credibilitate și În ton cu moda, romanul e scris la persoana I: naratoarea este Chloé. Conform unei tendințe individuale reperate la nivel societal de Jean-Claude Kaufmann, aceea de a „a ieși din cadrele impuse” În construcția identitară, Chloé este o femeie nu În mod special frumoasă, puternică, „feminină”: cinică, ironică - vitală după ultimele calapoade ale vitalismului nou-venit În literatura franceză contemporană. Nu se pune În romanul Annei Gavalda problema scriiturii. Nu se pune nici cea a vreunei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se opune romanului personal romantic. Instituția literară franceză preferă totuși să se identifice cu un alt mare curent literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum să ajungă avatarul Noului Roman - de avangardă - revendicat ca marcă identitară franceză? Răspunsul stă, cred, În stil. Din voința revoluționară a Noilor romancieri a rămas doar o scriitură: detașată, elegantă, prețioasă chiar, lipsită de inflexiuni, ternă uneori, pe care unii critici o compară cu cea clasică a secolului al XVII-lea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un spațiu public supraîncărcat de figurile - psihice, sociale, poate mai mult ca oricînd fiziologice - ale eului. Aceste autoplebiscitări nu sînt lipsite de o explicație: aceea, crede Kaufmann, a nevoii de identitate Într-o lume din ce În ce mai uniformă. Noul procedeu de construcție identitară nu se mai bazează pe cucerirea unei poziții sociale. „Astăzi, dimpotrivă, fiecare este nevoit să-și inventeze un viitor, dacă se poate cu originalitate, fiecare este obligat să iasă din cadrele impuse.” Extensiile sinelui trebuie să dovedească o vitalitate ieșită
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ar fi neapărat lipsite de orice valoare literară pentru că nu sunt originale, Înrădăcinate adică Într-un spirit cu care autorii apocrifelor nu ar avea alte relații decât livrești (vezi Italo Calvino). Cred În constituirea, În zilele noastre, a unui glob identitar comun care tinde să producă, firește, divers, În funcție de fișa individuală a creatorului, un același tip de literatură, conștientă de Înlănțuirea tuturor particulelor care, de la distanță, par imagine uniformă. O literatură care astăzi se Întâmplă să se numească postmodernă pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stilistică desăvârșită. și totuși, tocmai aceastei importanțe cardinale acordată stilului personal, efortului de a realiza cât mai multe “numere personale” care uneori confiscă narațiunea i se datorează impresia de narcisism auctorial percepută la lectură: poate fi acesta simptomul unui complex identitar. Opera lui Jean Rouaud ne oferă imaginea unui autor foarte talentat, tenace (penultimul roman, uneori exasperant prin acumularea maniacală a detaliilor) dar lipsit Încă de forța celui care scrie pe deasupra istoriei. Foarte recent, bibliografiei sale i s-a adăugat un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
științifică, intelectuală, culturală a diferitelor canoane disciplinare academice. Subdomenii noi sunt formate, criticate, extinse și contractate în atmosfera intelectuală extrem de fecundă a perioadei. Un astfel de subdomeniu se formează în regiunea aflată la granița sociologiei, geografiei, etnografiei, istoriei, a „studiilor identitare” etc., fiind uneori numit, după model german, antropogeografie sau geopolitică, sau, sub influență franceză, geografie umană. Un număr relativ important de savanți, oameni de știință și cultură, se află prinși, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, în încercarea de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
oameni de știință și cultură, se află prinși, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, în încercarea de a defini și legitima această disciplină hibridă, dar și de a câștiga autoritate și legitimitate prin impunerea unui nou „câmp de formare identitară” în domeniul științific. Acestă zonă disciplinară capătă o importanță deosebită, din perspectiva studiului de față, din mai multe motive. Primul ar fi că integrează în mod explicit discursul asupra spațiului în imaginarea de sine națională ce are loc la nivelul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
spațiul tipografic, dar și simbolic, al unui simplu subcapitol în cărțile de istorie. Atunci când demersul este unul de antropogeografie sau de geografie politică per se, ca în lucrările lui Simion Mehedinți, de obicei va fi abordată din punct de vedere identitar problema „europenității” României sau, cea asemănătoare, a poziției frontierei orientale a României și a aproximativei suprapuneri a acesteia din urmă cu frontiera răsăriteană a Europei. Problema e mai mult una a obținerii de legitimitate ca fost, actual și viitor stat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
prinși destul de profund în dialectica ambiguă a rutelor și rădăcinilor - ca să parafrazăm o carte celebră a aceluiași James Clifford - brokeri ai diferitelor culturi europene, chiar dacă vor lua la un moment dat poziții mai mult sau mai puțin naționaliste în câmpul identitar al politicilor culturale românești. Influența lui Ritter, Ratzel, K. Lamprecht, W. Wundt, R. Kjellen, W. Vogel, J. Ancel, J. Cvijic, K. Haushofer, H. Freyer etc. se amestecă cu mize și subiecte politice explicite și foarte actuale: problema Transilvaniei, a Dunării
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ajutorarea, nevoia lui „a face” împreună cu ceilalți. Aspectele cele mai frecvente prin care se exprimă solidaritățile și ajutorările sunt: înmormântarea și, în special, toate situațiile problematice; integrarea membrilor „vecinătății” în comunități, la nivel individual și la nivel de grup; susținerea identitară. Modul în care românul a conceput normele sociale, a întreprins organizarea instituțională în plan social, administrativ și juridic și a concretizat-o în plan cultural scoate în evidență experiența particulară, maturitatea de gândire și originalitatea creatoare a culturii și civilizației
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
literaturii basarabene, „Contrafort”, 1996, 5; Theodor Codreanu, „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”, „Porto Franco”, 1996, 6; George Muntean, O scriere fundamentală, LCF, 1996, 29; Mircea Anghelescu, Ieșirea din provincie, LCF, 1996, 29; Cristian Livescu, „Basarabenismul” și presiunea identitară, CL, 1997, 11; Simion, Fragmente, I, 111-114; Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 588-596; „Armata a 14-a rămâne pe poziție” (interviu de Mihai Vicol), CRC, 2000, 6; Dicț. esențial, 167-169; Dan Mănucă, Dramatismul cumpenei critice, CL, 2001
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
datorită sferei publice. Conceptul de sfera publică a fost creat de Jürgen Habermas, în cartea sa (1965, 2005). Sfera publică este spațiul în care interacționează grupuri dar și indivizi datorită dimensiunii lor sociale. Ne-am propus să discutăm despre procese identitare și de omogenizare a conduitelor românești și europene, despre contextele de trecere de la românism la europenism, de la spațiul național la spațiul european. Istoricește, spre deosebire de Occident unde spațiul public național s-a constituit într-un proces îndelungat de modernizare organică, spațiul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
care scop s-a acționat cu multă abilitate și inteligență politică și diplomatică. Astăzi toate energiile sunt orientate către o integrare eficientă a societății românești în structurile europene După căderea comunismului are loc un amplu și activ proces de construcție identitară. Se manifestă un naționalism etnic și unul statal. A fost limpede rolul jucat de conduita și mentalitatea naționalistă în căderea comunismului, puternic susținute de Occident în prima fază. Naționalismul exprimat în fostele țări comuniste este un naționalism de revenire la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
al identității naționale, lucrarea lui Cantemir este prima tentativă auto-imagologică din cultura noastră. Ceea ce însemnă un demers științific, obiectiv, riguros, în care autorul își asumă opiniile tranșante în numele unor principii obiective. Odată cu Descriptio Moldaviae, Cantemir inaugurează o direcție în discursul identitar, pe care se vor înscrie mai târziu D. Drăghicescu, cu Din psihologia poporului român (1906), Constantin Rădulescu-Motru, cu Sufletul neamului nostru. Calități bune și defecte (1910), Cioran, cu Schimbarea la față a României (1936) și alții. Nu iese din discuție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]