6,525 matches
-
din opera lui Dimitrie Cantemir, care caută în literatură documentul de personalitate, faptul estetic autonom, scoțând-o astfel din orizontul previzibilelor determinări de ordin sociologic. Așa se explică preeminența metodei monografice, însușite în spirit călinescian, în discursul critic al profesoarei ieșene care-și afirmă încă din cuvântul prefațial convingerea că "interpretarea trebuie să se concentreze asupra a ceea ce îi face inconfundabili pe cei câțiva autori selectați din ultima jumătate de secol, adică scriitura care îi singularizează valoric". Un titlu precum Singurătatea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
începător un sens. Toată configurația relației cu modelul, a istoriei personale pe punctul de a se așeza în matca unei proiecții reflectă, cu certitudine pentru cel inspirat, un înțeles fericit, o dinainte capitulare în admirația și iubirea intelectuală. Istoria Literelor ieșene fixează, printre marii profesori, creatori de emulație și de școală înaltă, figura luminoasă a unei personalități în toate sensurile cuvântului, reunind o semnificație de excelență academică și una general umană: Doamna Elvira Sorohan. Cine în memoria ultimei jumătăți de secol
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sau automatisme de gândire, prețuind mai presus de toate inteligența și lucrarea ei pozitivă, Doamna Elvira Sorohan le-a omagiat implicit și explicit în toate actele sale. Să ne gândim la lecția plină de generozitate intelectuală pe care studentul filolog ieșean a primit-o încă din primul semestru de studii, îndreptate, prin Elvira Sorohan, spre fenomenul culturii, care înglobează traseul insondabil al unor înclinări stilistice "abisale", în constructul numit de Lucian Blaga "mioritic", spre literatura vechilor cronicari, spre construcția aparent inexpugnabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pe teren estetic, cu autorii de azi, ori, dimpotrivă, dezacordul fără înconjur. Volumul, construit în jurul romanului contemporan, recenzat cu mult fler și cu votul explicit al cronicarului, reprezintă și o cartografie a lecturii personale. Serii de articole publicate în revista ieșeană "Convorbiri literare" aduc argumentele de substanță ale aprecierii unor autori uimitori pentru domnia sa, de la Alice Botez la Petre Cimpoieșu, de la bizara Amélie Nothombe la Carlos Ruiz Zafòn. Vocea textelor este la unison cu spiritul director al operei Doamnei Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de reper ne oferă doamna prof. Elvira Sorohan. Drumul intelectual și uman de până acum al domniei-sale, bogat în fapte cât pentru mai multe vieți de om, se împletește cu al atâtora dintre noi, cei pe care, vorba unui poet ieșean de astăzi, "ne-a crescut" și câți nu s-ar putea așeza, cu reverență, în rândurile celor desemnați prin această sintagmă... La (neverosimilul!) octogenat, ar fi îndreptățită să primească daruri simbolice pe măsura celor pe care le-a revărsat în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ș.a., crescută și educată "în larma ideilor nouă", avea privirile "țintite spre Apus", semnificând, în aceeași evaluare, o "deosebire de la cer la pământ". Iar schimbarea dimensionată "din talpă până în vârf" a societății moldave, cu prim-planul ei subînțeles al celei ieșene, nu viza doar limba, hainele și obiceiurile, ci "până și numele: nu mai sîntem moldoveni, ci români"23. Cât despre capitala țării, supusă aceluiași proces înnoitor, imaginea surprinsă de el într-un veritabil "stop-cadru" din anul 1840 este la fel de sugestivă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ori N. Iorga, fiind originar din comitatul Zips (probabil, Szepes)11. S-a născut în anul 1802 (și nu cu doi ani mai devreme, cum a reținut Constantin Turcu), conform acelorași precizări biografice și a semnalmentelor cuprinse în "biletul" poliției ieșene, înaintat în 1854 Secretariatului de Stat al Moldovei în vederea eliberării pașaportului de călătorie la București 12. Conform altui document, emis de aceleași autorități și având același caracter, subsemnat la 24 ianuarie 1839, petentul își indica vârsta de 38 de ani13
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
rezoluție domnească, prin care s-a dispus achitarea acelei sume către solicitant din bugetul Casei Școalelor. Cum era și firesc, înfăptuirea obiectivului primar, stabilirea locului și edificarea școlii de arte și meșteșuguri, a trecut pe agenda de lucru a autorităților ieșene, centrale și locale, pentru anul următor, 1840. După ce va fi trecut și anotimpul friguros, în primăvară, aceleași autorități, "povățuite de dispozițiile Regulamentului Organic și <de cel> al <Casei> Școalelor" după cum anunța "Albina românească" în ziua de 24 martie 1840 -, deschideau
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a Obșteștii Adunări, segmentul informativ consacrat educației și "învățăturii publice" cuprindea intenția declarată a factorilor decizionali "ca să nu să primească, pe viitorime, în dregătorii, decât tineri ce vor urma cu ispravă un curs regulat". Amintindu-se, totodată, că la Academia ieșeană fuseseră acceptate două noi cursuri, unul de agronomie și altul de geologie (susținute, probabil, de același Hodocin), membrii Adunării mai erau informați că "Școala de arte și meserii începe a agiunge la țelul său de a introduce în țară osăbite
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
după încheierea expediției, publica în tipografia "Albinei" din Iași broșura intitulată Observații asupra stării pădurilor din valea Bistriței de Sus10, broșură al cărei autor își adăuga, la determinativul "nobil de Hodocin", și titlul de "profesor al Academiei". Ulterior, publicația periodică ieșeană "Spicuitorul moldo-român", din iulie-septembrie 1841, insera în coloanele ei o dare de seamă, sub forma unui rezumat bilingv, al aceleiași solitare cercetări, purtând titlul Relație despre cercetările geognostice în Moldova 11, republicat integral în 1842, alături de un alt studiu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ecologică, desprinsă din "înrâurirea lor asupra climei, timpului și a rodirii pământului". Lecturile sale din Georg L. Harting 14, Rudolph Feistmantel 15 ori Johann G. Leiböck16, ale căror lucrări de specialitate le regăsim în lista-inventar a propriilor cărți donate bibliotecii ieșene, îi vor fi întărit convingerea în necesitatea unei raționale exploatări a fondului forestier și instituirea după modelul altor țări a unei "privegheri oficiale" din partea guvernului asupra unui "așa mare însemnător ram de iconomie națională", pădurile, fie ele proprietate de stat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și tehnice", care le deosebeau atât de lumânările de stearină "eșite din fabrica privilighetă a Moldavii" aparținând lui Th. Ghica, cât și de cele obișnuite pentru "obșteasca întrebuințare", realizate de lumănărarii capitalei. Spre a fi mai convingător, prezenta deja autorităților ieșene mostre de lumânări ce urma a le fabrica, care au fost sigilate și reținute ca probe calitative, atât de către beneficiar, reprezentat de Eforie, cât și de producător, pentru a sluji unor potențiale sau eventuale confruntări 17. O plângere a sa
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și dirijate spre oraș, precum și înlocuirea vechilor conducte din oale cu altele, mai rezistente, făcute din țevi de fier sau chiunghiuri 3. Prin urmare, obiectivul tehnic pe care și-l asumase Mihalic de Hodocin, prin contract, cu autoritățile de resort ieșene, asupra căruia vom stărui în paginile următoare, avea deja oarecare vechime în lista priorităților. Să mai spunem însă, anticipând dificultățile însoțitoare, că sfârșitul anului 1843, invocat în cuprinsul paragrafului anterior, n-a fost tocmai fericit pentru întreprinzător, prins până atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
fi cercetat și fără a se fi ascultat de la mine vreo dezvinovățire, mă văd scos din slujbă cu un chip defăimatoriu, în mijlocul iernii și împovărat de grele datorii". Văzându-se deci "aruncat în cea mai tristă poziție", Hodocin solicita Epitropiei ieșene o dreaptă despăgubire, "după cuviință", pentru cheltuielile făcute de el în cursul lucrărilor de ameliorare a aprovizionării cu apă a orașului 4. Dar, împrejurările angajării sale într-o asemenea lucrare de utilitate publică necesită câteva precizări și rectificări informative față de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
anunța public, la 13 martie 1846, disponibilitatea de a materializa proiectul de la "obârșia izvoarelor"24. Oferta a fost însă respinsă, sub cuvânt că exista deja un executant (postelnicul Mihalache) angajat cu efectuarea lucrărilor. Cum nici condițiile contractului încheiat de Epitropia ieșeană cu fabrica de la Iacobeni n-au fost respectate întru totul de executant, în pofida deselor și costisitoarelor călătorii efectuate într-acolo, care l-au sustras pe Mihalic de Hodocin altor obligații și i-au provocat necazurile mărturisite încă din decembrie 1843
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
da, numai că energia sa debordantă, curajul și spiritul de inițiativă, toate asociate cunoștințelor temeinice dovedite și recunoscute deja în domeniu, i-au consolidat statutul profesional și, odată cu acesta, respectul celor din jur, incluzând și pe cel al autorităților politico-administrative ieșene. Oricum, înainte de a porni la treabă, "inginerul montanist și hidraulic" C. Mihalic de Hodocin pregătise și elaborase, în cursul anului 1843, două foarte minuțioase proiecte tehnice, vizând ansamblul lucrării. Primul dintre acestea, intitulat Planul drumului apelor de la izvoare de Șepte
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a apei, confecționate din lut ars sau oale, cu "țevi de schijă vărsată" în expresia aceluiași întârziat cronicar, Drăghici a întrunit și elogiile acestuia din urmă, chiar dacă "partea leului" în context era atribuită lui Vodă Sturdza. Apreciind "marele folos" pentru ieșeni, grație acelor "cișmele cu havuzuri din piatră cioplită" instalate de Hodocin, el remarca distribuția înțeleaptă a surselor de apă "în toate cvartalurile orașului, spre înlesnire la întâmplări de foc, ca să nu mai fie siliți pompierii a alerga cu sacalele după
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în final, el a întocmit un amplu raport pe care l-a pus la dispoziția autorităților. Cele mai multe dintre ideile cuprinse în acesta aveau să fie reluate, dezvoltate și publicate trei ani mai târziu, sub formă de studiu special, în publicația ieșeană "Calendar pentru români" pe anul 18497. Fără a intra în detaliile raportului (reprodus integral în anexe), se cuvine subliniată remarca preliminară a semnatarului și anume că maniera tradițională de exploatare a sării în Moldova, adică învechitul procedeu al gropilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
peste un deceniu de la înființarea instituției, realitățile sau faptele interpretate ca dovezi vor fi fost îndeajuns de proaspete, de evidente și de concludente în sensul celor afirmate de întemeietor. Continua apoi cu un reper vital pentru existența și evoluția urbei ieșene și anume modernizarea sistemului de alimentare cu apă a capitalei, prin înlocuirea vechilor conducte (din olane) cu altele de metal, concomitent cu sporirea numerică a haznalelor sau havuzurilor existente cu încă zece, asigurând astfel nu doar trăinicia instalației, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
executive ale domnitorului Ghica (autoexilat la Viena), reluând de fapt chestiunea necesității și utilității pentru economia țării a exploatării cărbunelui de pământ la Comănești, în ținutul Bacăului. Spre a fi mai convingător, el invoca experiența consumată pe cheltuiala cunoscutului întreprinzător ieșean Iacob Cihak -, în vara anului 1840, de doctorul Sabo de la spitalul Sfântul Spiridon din Iași, a cărui competență în domeniu era certificată și de "doctorul medical de aice, d. Rus", potrivit căror opinii, rezervele de cărbuni de pâmânt identificate "aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
nici cu meremet (reparație n.ns.) nu se pot îndrepta, ci trebuie a se preface din nou"3, afacerea asumată în continuare de același întreprinzător, obligat să folosească meșteri străini și să dreagă erorile nu a avut rezultatul așteptat de ieșeni și dorit de autorități. Dificultățile financiare întâmpinate, conjugate cu nerespectarea instrucțiunilor și a regulamentelor elaborate de administrația domnitorului Sturdza în domeniul urbanismului (păstrarea lărgimii ulițelor, obligativitatea aprobării de către Eforie a noilor construcții potrivit unor planuri prealabile, utilizarea cărămizilor ca material
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
populație, genera despăduriri masive și, pe de alta, eficiența sau rezistența scăzută a materialului, care reclama reparația pavelelor de două ori pe an. A fost și motivul pentru care spre a înlătura una dintre cauzele considerate esențiale pentru disconfortul concetățenilor ieșeni noua administrație a decis să înlocuiască "acest metod cu altul, mai nimerit, a pietrelor cubice, formate din un granit găsit la munte, ce vrednicește cheltuiala întrebuințării cu succes". Cu prețul unor noi și împovărătoare obligații bănești pentru localnici, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a clauzelor contractuale derivate din acestea. O face cu aceeași sporită exigență și exemplar profesionalism Mihalic de Hodocin, care, în cuprinsul unei sesizări destinată domnitorului Grigore Al. Ghica, însoțită de un detaliat raport lămuritor asupra cauzei, reclama politia (administrația locală ieșeană), la 24 februarie 1856, că "au părăsit cu totul îndatoririle sale în ceea ce să atinge de ramul lucrărilor publice"8. Neglijența instituțională, prea adesea întâlnită și repudiată în toate formele ei de expresie și de manifestare, era considerată a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Va fi convins, desigur, autoritatea-destinatar, de vreme ce aceasta, prin rezoluția pusă pe respectiva-i jalbă, recomanda guvernului să-i încuviințeze dublarea pensiei, ca recompensă pentru îndelungatele și folositoarele sale slujbe. În ianuarie 1860, Carol Mihalic de Hodocin mai solicita autorităților locale ieșene o suprafață de teren necesară pentru construirea unei rafinării de silitră și alte câteva încăperi necesare pentru personalul tehnic, precum și adoptarea unor măsuri administrative vizând securitatea fabricii sale de pulbere (praf de pușcă), serios deteriorată de o recentă explozie ce
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
atâta capul aflat dedesubt era tare și mare și strașnic în viață" (idem, Studie moldovană, pp. 194-195). 26 W. de Kotzebue, Lascăr Viorescu, București, 1892, p. 71. 27 Vezi N. A. Bogdan, Din trecutul comerțului moldovenesc și mai ales al celui ieșean, Iași, 1925, p. 142. 28 Vasile Alecsandri, Iașii în 1844, în vol. Proză, ed. Georgeta Rădulescu Dulgheru, Editura Cartea Românească, București, 1983, pp. 83 și urm. 29 Ibidem, până la p. 94. 30 Elena Siupiur, Viața intelectuală la români în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]