19,706 matches
-
jocului, Bica le spunea povești. Cele mai îndrăgite erau acelea pe care ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau și se zbârleau de groază când și-l imaginau pe Lup alergând după copiii care nu mâncau, nu dormeau la prânz sau nu ascultau de părinți. În urma teribilei impresii lăsate de poveste, se cumințeau preț de o clipă și digerau în liniște senzațiile terifiante pe care le încercau. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana avea să se ridice la nivelul verilor ei. Va merge cu Sanda să-i cumpere bicicletă, vor intra cu ea pe poartă, mama o va plimba prin curte ținând "bijuteria" de șa, la fel ca unchii cei bogați. Își imagina savoarea momentului îngropată în perne. Deși îi auzea pe copii strigând-o, bătând în ușă cu încăpățânare, refuza să răspundă, să se miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scaun și ridică ceașca până sub nas, cu două degete lucind de curățenie. Sorbea fără zgomot, din vârful buzelor, înroșindu-se sub privirea ei critică. "E clar, gândi fata. E o boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors asudat și mort de foame de la câmp, mâncând, astfel, din strachina cu borș, voi izbucni în râs și ăștia mă vor arunca pe poartă crezând că sunt nebună". S-au ridicat de la masă fără să fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fata își privi silueta în oglindă. Obrăznicia sânilor mici, ce înțepau cu o fermitate nerușinată materialul subțire al cămășii de noapte, talia delicată și arcuirea gingașă a șoldurilor o făcură să roșească la gândul că băieții și-ar putea-o imagina astfel. Hotărî ca de mâine să îmbrace numai haine largi, care să-i ascundă formele. A doua zi, mătușa Aneta sună să-i scuze pe băieți că nu-și pot petrece ziua cu ei deoarece plecau undeva cu părinții. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în lungul străzii. Dădu roată de câteva ori împrejurul clădirii, gândind că el venise totuși dar n-o văzuse. După un ceas, își amăgi sufletul că poate mai zăbovise încă o zi acasă, în sânul familiei. În tramvai prinse speranță, imaginându-și ce-ar fi dacă l-ar găsi așteptând-o în fața blocului. Ernest nu apăru nici în ziua următoare. Cu inima strânsă de un oribil presentiment, Luana îl așteptă la cantină. Știa că are ore după-amiază și că va apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana grăbi pasul. Inima începu să-i bată nebunește. O luă la fugă. Tramvaiele se opreau pe șine, mașinile se blocau în mijlocul drumului. Vatmanii și șoferii se îmbrățișau, plângeau. Nu se poate! Chiar a căzut Ceaușescu?!" Era de neînchipuit, de neimaginat. Un film american, o adevărată minune. Intră în casă, deschise televizorul și radioul. Pe programul radio Iași, cineva striga panicat să vină tovarășul Iliescu: "Tovarășul Iliescu să vină imediat. Ne auziți, domnule Iliescu? Domnule Iliescu". Domnule! Domnule! Se terminase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai am nici un chef să suport mojiciile unor creaturi nenorocite ca dumneata. La prima jignire pe care mi-o mai aduci, te dau cu fundul de pământ de-ți sar ochii din cap. E clar? Era greu să ți-o imaginezi, gâză mică și subțire, răsturnând cu picioarele în sus ditamai matahala dar avea o lumină în priviri care te punea pe gânduri vizavi de faptul că, într-un moment de maximă furie, n-ar fi găsit forța necesară să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la afaceri, să-mi deschid un cabinet particular. Luana era convinsă că o să-i meargă bine. Peste noapte, mai mult de jumătate din populația feminină a Iașului avea să descopere că are probleme psihice. I se strânse inima. Și-l imagină lângă frumoasele orașului, vorbindu-le cu vocea lui caldă, bărbătească, fericindu-le cu privirea blândă și pe ele cu ochii topiți de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cerere în căsătorie originală, de om practic, cu studii tehnice, care-i făcu, la sfârșitul săptămânii, s-o viziteze pe Sanda. Anunțată din timp, doamna Leon îi așteptă în fața blocului. Sub impresia primului moment de acest fel, ea și-o imagină pe Luana apărând alături de un bărbat puternic, matur și serios, care avea, poate, în sfârșit, să-i aducă viața liniștită la care sperau amândouă. Când văzu tânărul, aproape un copil, care o ținea de mână, i se tăiară picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asupra celor dragi. Cu responsabilitățile mărite prin apariția acestui copil, trebuia să se îngrijească de universul spiritual al familiei, în vreme ce acela material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai în fața propriului copil! Când micuța Aniela își lipea buzele de sânul ei, femeia simțea că se înalță spre cele mai înalte culmi ale satisfacției, purtată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei. Nu putea exista egalitate între două specii diferite. Asistase la multe controverse de acest gen, văzuse femei care se luaseră de gât cu partenerii de viață, războindu-se pentru o idee iluzorie. Astfel de dispute o făceau să-și imagineze lupta dintre un elefant și o albină care, din lipsă de inspirație, în loc să-l înțepe și să-l facă să urle de durere, se chinuia zadarnic și comic să-l dea de-a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu dușmănie într-un decolteu ce-i dezvelea pe jumătate, domnișoara Schtac atrăgea priviri furișate din cercul bărbaților. Doamna Noia nu-și putea dezlipi ochii de pe formele pline, uluitoare și se simțea rușinată de pieptul ei mic, de adolescentă. Își imagina cam ce efect putea avea asupra unui bărbat trupul gol, de zeiță, al Rebecăi. Adus, într-un moment oarecare, aproape de ea, Radu discută supărător de mult cu domnișoara Schtac. Luana simți că moare de gelozie. Întorși acasă, ea își dezlănțui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o scurtă pauză, Ștefan o lăsă pradă inegalabilului Pink Floyd. Îi prinse degetele subțiri între palme și așteptă. Ea simți căldura mâinilor lui. Își privi brațele lipite de perete și știu că el e dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu-se cu devotament, pentru a-i aduce ei izbăvirea, sufletul i se umplu de emoție și închise ochii fericită. Își dori, pe neașteptate, cu o forță nebună, să treacă dincolo. Împinse zidul cu toată puterea iar în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apoi spuse răspicat, în liniștea ce se așternuse: Cucoană, ești cretină? Nu înțelegi că și-a dat demisia? Cu ochii roșii, refuzând să accepte, femeia se repezi la Luana. Nu pleci nicăieri, auzi? Cine, naiba, te crezi, regina Angliei? Îți imaginezi că în altă parte vor mai cădea toți pe spate de dragul tău, ca aici, că vei găsi un alt prost care să te ia nevastă, să te alinte și să te țină în puf? Poimâine vii la treabă și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la punct astfel. Acum, din pragul ușii, aflată la răscruce de drumuri, ea își închipui încă o dată gestul. Se văzu ridicând piciorul, rotindu-se, pălmuind cu talpa, în plin și cu sete, obrazul bubos și negru al Nuții Cordel. Își imagină negul oribil, plin de păr, de care madam Cordel ar fi dat orice să scape, sărindu-i din barbă și pălăria cocoțată prostește în vârful capului rostogolindu-se după el. O lăsă în biroul directorului să-și primească pedeapsa, fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pizza și promise că o va aduce acasă devreme. Luanei i se făcu milă de copilul pe care-l obliga la o viață fără tată. Știind cât de mult suferise din pricina lipsei unui părinte, ea îngădui dând din cap. Își imagina reacția Sandei când îl va vedea cu Aniela la ușă dar nu putea face altfel. Ieșirea cu Ștefan fu un eșec total. Deși își propuseseră să meargă într-un loc anume, ei se opriră în primul local și Luana comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care făceau reclamă produselor comercializate de unul dintre amici. Bine plasate, cu un design deosebit și text ațâțător, fițuicile au făcut ca acest prieten să se bucure de o creștere considerabilă a vânzărilor. Ce a urmat, nu e greu de imaginat. Un altul a apelat la serviciile tânărului talentat, a fost, la rându-i, mulțumit, l-a recomandat familiei, cunoștințelor și prietenilor iar băiatul începător, de altă dată, și-a făcut un renume. A închiriat un spațiu adecvat și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a-și bate joc de el. Luana îi iubea pe amândoi. Încetase să mai nege o stare de lucruri pe care o întâlnea doar în romanele siropoase. Era un fapt căruia nu i se putea împotrivi. Numai că, atunci când își imagina clipa în care trebuia să hotărască și să întindă degetul doar spre unul, o încerca un sentiment copleșitor de disperare. Ca și cum, între doi copii gemeni pe unul era obligată să-l păstreze și pe celălalt să-l lepede. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-mi vorbești despre "piața de desfacere" a talentelor tale bărbătești ca nu cumva să mă trezesc descoperită în fața eventualelor amante ce vor veni la "strângerea recoltelor". Ernest o privi năucit. Nu se gândise la implicații de genul ăsta. Și-o imagină vorbind cu una din damele cu pricina și-l apucă amețeala. Luana, eu... Domnule Radak, după cum vezi, ne așteaptă zile grele. E timpul să ne retragem pe la casele noastre și să ne bucurăm de calmul dinaintea furtunii. Mergea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îi plăceau, pentru că Îl făceau să se simtă asemenea acelor copii, nu acelor de la orfelinat. Copiii aceia plini de sănătate trebuie că aveau Înfățișarea lui Karl din copilărie, astfel Încât, privindu l pe fereastră cum tre băluia prin curte, și-l imagina patinând pe ghețușul vreunui eleșteu sau la plimbare printr-o pădure de pini. Astfel și-a dat seama că și Karl era departe de locul lui de baștină. A găsit și cărți cu reproduceri de tablouri care Înfățișau femei oarecum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sun să văd dacă nu s-a-ntâmplat ceva. — Ce-ar fi putut să se-ntâmple? Credeai c-am căzut pradă vreunui șofer de taxi pervers? Am dormit mai mult, asta-i tot. Din a tăcut. Margaret și l-a imaginat zâmbind indescifrabil. — Bine atunci, a zis el impasibil după o clipă. Poate ne vedem mai Încolo. Da, poate! A lăsat receptorul să cadă zgomotos În furcă și a trecut În salon. Pe masa de formica verzuie erau Împrăștiate teancuri de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă, iar noaptea mizeria clădirilor din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu blană lucioasă, cenușie cu reflexe albăstrui, pe care mama le lua uneori În brațe să le mângâie. Mai era și un copil, ăsta trebuia să fie Johan, fratele lui, dar pe el Îi venea mai greu să și-l imagineze, rezista Încercărilor de a-i da viață și rămânea ascuns printre umbre. În schimb, se străduia să deschidă străzi În jurul casei mamei sale. Acelea erau curate, modeste, pline de scutere, de becak-uri și de biciclete, pe ele se aliniau case
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nefericiți. Eu, da. Dar asta-i altă poveste. Când Își aplecase capul, pantofii lui Îi atrăseseră atenția. Erau fini și lustruiți, iar ea și a dat seama că nu mai văzuse niciodată o pereche de pantofi scumpi. și i-a imaginat Într-o mare vitrină de pe un mare bulevard din Paris, În așteptarea picioarelor delicate care aveau să-i Încalțe. — Gata, s-a făcut! S-au oprit În fața unui bloc de locuințe. — Mulțumesc, a zis Karl. Eu locuiesc aici. Am găsit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ceva Încă și mai pătrunzător, terebentină ori gaz, nu era prea sigur de acest ultim amănunt. Chiar dacă vremea aproape Îi ștersese din memorie chipul lui Johan, putea să se lipsească de el. Așa cum făcuse Întot deauna, Îi alcătuia Întreaga ființă imaginându-și cum ar trebui să arate chiar În acel moment. Totodată se stăpânea să traseze ultimele tușe ale portretului, care rămânea astfel fără ochi, fără buze, fără nas... știa el, desigur, că orice ar fi adăugat nu avea cum să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]