5,812 matches
-
1995), Gergen (1994b; Gergenși Gergen, 1986), Hermans, Rijks, Harry și Kempen (1993), McAdams (1993), Polkinghorne (1991) și Rosenthal (1997), printre mulțialții, susțin că povestirile autobiografice, atât prin formă, câtșiprin conținut, sunt de-a dreptul identitățile oamenilor. Conform acestei abordări, poveștile imită viața și prezintă lumii exterioare o realitate interioară; în același timp, ele pun bazele și dau o formă atât personalității naratorului, cât și realității în care acesta trăiește. Povestea este identitatea cuiva, o poveste creată, spusă, revizuită și respusă prin
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
foarte greu să-l și susții pe tonul just. Experiența ne învață că o persoană tristă vorbește pe un ton umil, scăzut și că veselia pune scântei în glas. Elevului care minte nu-i va fi ușor să pronunțe cuvintele imitând emoțiile provocate de sentimente și trăiri adevărate. De aceea, mincinosul are note stridente în glas. În 70% dintre cazuri, tonul țipător denotă furie sau teamă: două simptome care nu pot fi deloc neglijate. Nu numai tonul vocii, ci și alte
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
au numit-o Washoe, după numele unui comitat din Nevada. Washoe a fost constant înconjurată de ființe umane care cunoșteau ameslanul și care se ocupau de ea, se jucau cu ea și îi arătau afecțiune. În aceste condiții, ea a imitat cu ușurință modelele umane (alți experimentatori Yerkes sau soții Hayes, crescând un cimpanzeu într-un mediu uman, au remarcat o foarte mare capacitate de imitare, cu condiția ca stimulările să fie vizuale): se spăla pe dinți în fiecare zi, se
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
face sinonimă cu invenția. Cu alte cuvinte atât tentația de a-l privilegia pe „cum”, în defavoarea lui „ce”, cât și tendința opusă, aceea de a afirma răspicat că prin mimesis Aristotel nu ar înțelege altceva decât truismul conform căruia arta imită realitatea 2, sunt deopotrivă la fel de inadecvate, întrucât restrictive și simplificatoare. Sursa acestor confuzii trebuie căutată în capitolul al nouălea - invocat atât de des și constituind totodată un adevărat măr al discordiei pentru comentatorii lui Aristotel - unde nu se afirmă, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Înainte de a stărui asupra acestui aspect, nu ar fi cu totul lipsit de interes să aruncăm o privire asupra argumentelor celor ce consideră că afirmația lui Aristotel conform căreia arta e mimesis, imitație, s-ar traduce, tout court, prin „arta imită realitatea”. Fără a evita cu totul capcana unui determinism destul de simplist, Wladislaw Tatarkiewicz, bunăoară, investighează modul în care „straturile” mai vechi, din gândirea greacă primitivă și din cea socratică (platonică) fuzionează în Poetica lui Aristotel. Insistența asupra legăturilor dintre mimesis-ul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Aristotel. Insistența asupra legăturilor dintre mimesis-ul aristotelic și lumea exterioară este evidentă, dar nu exclude subminarea falsei simonimii „imitație/copie”: Cu doctrina platoniciană despre imitarea realității el șAristotel, n.n.ț, nu era câtuși de puțin de acord, afirmând că, atunci când imită obiectele, arta le poate înfățișa mai frumoase sau mai urâte decât sunt, că poate să le prezinte cum ar putea sau cum ar trebui să fie; că arta poate (și chiar trebuie) să se limiteze la calitățile generale, tipice, absolute
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
urâte decât sunt, că poate să le prezinte cum ar putea sau cum ar trebui să fie; că arta poate (și chiar trebuie) să se limiteze la calitățile generale, tipice, absolute ale obiectelor. (...) Aristotel rămânea credincios tezei despre arta care imită realitatea, însă nu înțelegea prin aceasta o copie fidelă a realității, ci un raport liber între artist și realitatea pe care artistul o poate reprezenta în felul său. Luând termenul de la Platon, i-a dat alt sens, noțiunea lui fiind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
antică neexcluzând nici ea din sfera mimesis-ului polaritatea imitatio naturae/imitatio antiquorum; doctrinele neoclasice, la rândul lor, nu au făcut decât să perpetueze o atare ambiguitate, decretând - de asemenea sofistic - că, anticii fiind cei mai buni imitatori ai naturii, a imita scrierile lor nu reprezintă, în fond, altceva decât a imita natura. Un ajutor deloc neglijabil în elucidarea (măcar parțială) a acestei chestiuni delicate poate veni din zona teoriei artelor vizuale. Toma Pavel, ca și Giovanni Bottiroli, de altfel, a sesizat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
imitatio antiquorum; doctrinele neoclasice, la rândul lor, nu au făcut decât să perpetueze o atare ambiguitate, decretând - de asemenea sofistic - că, anticii fiind cei mai buni imitatori ai naturii, a imita scrierile lor nu reprezintă, în fond, altceva decât a imita natura. Un ajutor deloc neglijabil în elucidarea (măcar parțială) a acestei chestiuni delicate poate veni din zona teoriei artelor vizuale. Toma Pavel, ca și Giovanni Bottiroli, de altfel, a sesizat avantajele unei abordări interdisciplinare. „În timp ce în discuțiile literare și semiotice
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poezia devenea filosofie și știință, în zilele noastre, filosofia și știința devin din nou poezie 78. Din această perspectivă, în care mimesis-ul ni se înfățișează (și) ca o formă de autoritate întemeiată pe „cunoaștere”, devine de neocolit transformarea premisei „arta imită natura” în „arta/literatura imită alte tipuri de discurs (filosofie, etică, retorică, religie, psihologie, religie ș.a.m.d.)”. E de prisos să menționăm că reciproca este și ea, în egală măsură valabilă, aspirația discursului științific spre statutul ficțiunii fiind o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în zilele noastre, filosofia și știința devin din nou poezie 78. Din această perspectivă, în care mimesis-ul ni se înfățișează (și) ca o formă de autoritate întemeiată pe „cunoaștere”, devine de neocolit transformarea premisei „arta imită natura” în „arta/literatura imită alte tipuri de discurs (filosofie, etică, retorică, religie, psihologie, religie ș.a.m.d.)”. E de prisos să menționăm că reciproca este și ea, în egală măsură valabilă, aspirația discursului științific spre statutul ficțiunii fiind o trăsătură din ce în ce mai evidentă în ultima
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să apară. Nu puțini au fost aceia care - după cum aminteam ceva mai devreme - au atras atenția că la o (re)lectură atentă Poetica aristotelică dezvăluie modul de funcționare al acelor resorturi care apropie ficțiunea și cunoașterea. Termenul grec mimesthai („a imita” sau „a reprezenta”) implica, se știe, și recunoașterea (anagnorisis), aspect ce ne îndreptățește să presupunem că relația dintre cunoașterea științifică și recunoașterea estetică este mai degrabă una de complementaritate, decât de opoziție sau subordonare. Oricum ar fi, tot Aristotel a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
recunoaștere, „o recunoaștere care iese din cadrul intrigii pentru a deveni aceea a spectatorului”99. Pe scurt, mimesis-ul apare din această perspectivă drept tot ceea ce poate fi mai străin de copierea unui real preexistent, reprezentând o formă de imitație creatoare: A imita sau a reprezenta o acțiune presupune, în primul rând, o pre-comprehensiune a ceea ce rămâne din accidentalul acțiunii umane: din semantica, simbolistica și temporalitatea sa. Pe această pre-comprehensiune (...) se sprijină punerea în intrigă și, deopotrivă, imitația (...) literară 100. Așadar, deși nu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai adesea este nerealist - cât la nivel formal. Prin „formă” însă, criticulul american nu înțelege pur și simplu textura (după expresia lui Doležel), ci tocmai acea zonă informă în care se întrepătrund diverse modele ontologice. Altfel spus, „ceea ce literatura postmodernă imită, obiectul mimesis-ului în acest caz, este peisajul ontologic, pluralist și anarhic”167, caracteristic pentru etapa actuală, în care realitatea însăși capătă, nu de puține ori, aspectul unei (simple) ficțiuni. 1.9 Câteva feluri de realismtc "1.9 Câteva feluri de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
modelele livrești etc.), conștientizează din ce în ce mai mult reciprocitatea raportului dintre realitate și ficțiune. S-ar putea vorbi chiar de o nouă funcție perversă a venerabilului concept de mimesis, în condițiile în care nu de puține ori Lumea pare că începe să imite Cartea. Oricum ar fi, s-ar părea că avem de-a face cu un șir nesfârșit de „revanșe”, episoade dintr-un turnir nesfârșit, din moment ce realul se articulează ca replică a ficțiunii, considerată, la rândul ei, multă vreme reprezentare a realității
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
doar de domeniul riguros circumscris al poeziei reprezentative, în schimb un poetician neoclasicist ca Batteux va face tot posibilul pentru a include în sistem poezia lirică, arătând, printr-un sofism magistral, că aceasta ține și ea de sfera mimesis-ului, în măsura în care imită niște sentimente 174. Ceva mai târziu, în romantism, criteriul pur tehnic al situației enunțiative este deplasat către un plan mai degrabă psihologic sau existențial (Friedrich Schlegel considera, de exemplu, forma lirică, subiectivă, pe cea dramatică, obiectivă, iar pe cea epică
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de gen. În anii ’70, tot sub motivația că feminismul de tradiție anglo-saxonă este doar reformist și exprimă doar dorința de a accede la puterexe "„putere" în sistemul patriarhalxe "„patriarhal", cu alte cuvinte de a păstra supremația masculinitățiixe "„masculinitate", eventual imitând modelul, feministele franceze au constituit mișcarea Pycho et Poxe "„PychoetPo", defilând sub lozinca „Jos feminismul!” (vezi Moi, 1987). În România, utilizarea termenului a întâmpinat și întâmpină numeroase dificultăți. Este tratat ca având o conotație negativă (militantism strident și agresiv) sau
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
se arate mai puțin emoționalexe "„emoțional", mai competitive, mai individualiste. Acceptarea unei astfel de abordări conduce la pierderea marii lor abilități de a crea și menține comunități. Rezumând aceste obiecții, Tongxe "„Tong,Rosemarie" scrie: „Decât să încurajezi pe fiecare să imite comportamentul tradițional al bărbatului de succes, care petrece foarte puțin timp acasă și foarte mult timp la birou, femeile ar trebui să tindă să educe spre acel tip de societate în care bărbații, ca și femeile au la fel de mult timp
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de tipul îndrăznelii, aroganței, inclusiv al egoismului înțeles ca autointeres. Feminismul radicalxe "„feminismulradical" cultural respinge strategia androginăxe "„androgin" în favoarea „femeității”, a femeiescului, a „ginomorfismului”, nu a combinației între trăsături masculinexe "„masculin" și feminine. Femeile nu trebuie să preia și să imite valori bărbătești, ci să descopere în ele însele femeia autentică (vezi Dalyxe "„Daly,Mary", Pure Lust2). Cele două orientări radicale se separă și în alte privințe. În problema sexualității, feminismul libertarian consideră necesară transgresarea tabuurilor legate de clasificarea bărbaților și
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
distingem următoarele tipuri: - atitudinea de indiferență și de neimplicare manifestată prin izolarea elevilor cu dizabilitate, conduita diferențiată În relaționarea cu elevii integrați, promovarea În fața elevilor clasei a unui model de conduită deficitar În raporturile cu elevii integrați (care va fi imitat și extins chiar În afara mediului școlar), evaluarea subiectivă, discriminarea În atribuirea sarcinilor, lipsa de tact, duritatea În limbaj etc. În mod frecvent, acest tip de atitudine poate constitui o sursă permanentă de nemulțumire și o premisă pentru dezvoltarea nesiguranței de
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin’ scumpa mea Elvira, și sînu-ți Înfocat Lipește-l de-astă liră și mută, și duioasă. Cu degetu-ți de roze, d-albeața unui crin, Deșteaptă-n ea un sunet, Elviră-Înamorată; Cu-acel sunet imită pe coarda-nfiorată CÎntarea mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face privitoare la aceste versuri: diafanitatea, Întîi, a portretului, și asocierea, apoi, a erosului cu simțul creației. Dragostea și poezia constituie un binom binecunoscut. Cumpătatul părinte dă semne
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru a Învăța și evolua. Este posibil ca proprii părinți să ne fi dat mai mult sau mai puțin. În orice situație, ar trebui să ajungem să Îi acceptăm și să vedem ce am devenit prin faptul că i-am imitat sau că am avut anumite reacții Împotriva lor. Trebuie să Învățăm să Îi Înțelegem, să Învățăm să ne Înțelegem. Viața este profesorul nostru și noi putem Învăța din tot ceea ce ne aduce ea. Chiar și evenimentele negative ne-au Întărit
TOATE PERSOANELE SUNT SPECIALE ŞI VALOROASE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cornel BULEA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2127]
-
dispoziție, ospătarii îl auzeau vorbind de unul singur; trăgeau cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare le împărtășea prin aplauze, imitând graiul unor animale. Printre multele cărți citite la mânăstirea din Altomonte, una, cea a juristului napolitan Jacopo Antonio Marta, îl enervase peste măsură; era o scriere arogantă, considera drept evidentă orice premisă și indica cititorului un parcurs obligatoriu. Broșura se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și că tocmai moartea e cea menită s-o reînnoiască în profunzime. Temnicerii îi aruncau ceva hrană cu o privire pe care Catarinella n-ar fi avut-o nici măcar atunci când dădea de mâncare la porci sau la găini. Începea să imite glasul Catarinellei atunci când chema porcii și găinile fiecare cu nume propriu: Corcodac, groh, groh, vin stăpână, dar mai întâi stinge oala de pe foc. Apoi, făcea să vină-n goană paznicii, atât de tare hohotea. Îl găseau în patru labe în timp ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chema porcii și găinile fiecare cu nume propriu: Corcodac, groh, groh, vin stăpână, dar mai întâi stinge oala de pe foc. Apoi, făcea să vină-n goană paznicii, atât de tare hohotea. Îl găseau în patru labe în timp ce se tăvălea și imita grohăitul porcului, cotcodăcitul găinilor. Călugărul acela era nebun dacă se purta în halul ăla. Și s-au dus să informeze mai departe. Hohotele de râs ale lui Tommaso îi trezeau pe cei închiși și pe cei de pază în toiul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]