58,609 matches
-
o stare de drept mai bună; starea de drept existent poate fi oricât de defectuoasă, totuși Îi este Îngăduit să pretindă respectul ca un Început al ieșirii din starea de pură violență. Clarificarea acestui aspect este de cea mai mare importanță. Atâta vreme cât nu se diferențiază aceste amândouă părți ale judecății morale de valoare și nu se recunoaște independența lor relativă reciprocă, nu se poate Întrezări sfârșitul acelei Îndelungate controverse Între filosofia morală formalistă și cea teleologică. Cea formalistă va continua să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dintâi distincție a normelor juridice În preceptive și prohibitive. Sunt preceptive normele care impun Împlinirea unor acte determinate; sunt prohibitive cele care impun o omitere, Întotdeauna În corelație cu sfera de acțiune a altor obiecte. Această distrincție are Însă o importanță limitată, deoarece adeseori se reduce numai la un Înțeles filologic. Aceeași poruncă se poate traduce Într-o formă preceptivă sau prohibitivă (pozitivă sau negativă). E sigur Însă că, atunci când dreptul impune o anumită atitudine, el interzice o atitudine incompatibilă cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
au ajuns să fie subînțelese. Una dintre rațiunile normelor dispozitive e tocmai voința presupusă a părților: această rațiune Însă nu e singură, deoarece, la fixarea acestor norme, legiuitorul poate să fi ținut seamă de natura intrinsecă a raportului și de importanța diferitelor interese care trebuie să fie armonizate. Normele dispozitive, uneori, se referă la punctele particulare ale unui raport determinat (spre ex. În contractul de locație exista regula că locatarul are dreptul să subîrichirieze și să cedeze localul său altuia, dacă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În mod esențial, Împotriva oricărei prestații pozitiviste, că În ședința de la 6 noiembrie 1937 a Institutului Român de Filosofie Juridică, unul dintre membrii Institutului, Radu Goruneanu, autorul unei remarcabile scrieri despre „Ideea de drept”, a ridicat o problemă de o importanță deosebită pentru toată știința juridică. Adept al pozitivismului științific, acesta a căutat să arate că ideea de justiție, ca și ideea de bine, se pot „explica”, dar nu se pot „justifica”. Orice credință juridică, fie că ar fi Întemeiată pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al VII lea al secolului XX, Giorgio del Vecchio afirma cu justețe că: „În faza actuală a evoluției sale, Statul tinde mai curând să-i crească, decât să-i scadă, numărul funcțiilor sale”, teoriile negativiste neglijând un element de o importanță capitală, „anume că dreptul individual de libertate poate și trebuie să se formeze ca factor determinant În structura Statului. Legea, rațional concepută, nu este un comandament arbitrar, emanând de la cineva care deține o putere absolută, ci este expresia egalei libertăți
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aici, ca statute: al datoriilor de membri, excluderea străinilor, ucenicia, prețul muncii, interdicția concurenței etc. Ele conțineau, totodată, regulile la alegerea consulilor, la reuniunea adunărilor, la examinarea și soluționarea litigiilor etc. Statutele corporațiilor de negustori sunt asemănătoare, ele având o importanță fundamentală - observă Giorgio del Vecchio - pentru istoria dreptului comercial, căruia i-au fost sursele principale. Sunt importante, de asemenea, chiar remarcabile, de exemplu, ordonanțele elaborate de navigatori sub formă de uzanțe, cum sunt cele din faimoasa Tabla lui Amalfi. Comerțul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
străzile, plajele, fluviile etc.). Aceste bunuri - observă gânditorul nostru - alcătuiesc domeniul public al Statului și, prin natura lor specială, adică prin destinația lor proprie, sunt În afara comerțului (inalienabile). Deosebirea dintre domeniul public și bunurile patrimoniale ale Statului are o mare importanță. 3. Legătura juridică și suveranitatea Acesta este elementul care, cu adevărat, dă forma și caracterul propriu al Statului. „Toți indivizii unui Stat sunt uniți, legați de o serie de drepturi și datorii reciproce, determinate de o putere supremă unitară, care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o aplice la cazurile particulare, atunci am avea domnia bunului plac, adică ar lipsi garanția necesară de obiectivitate și, prin urmare, de justiție. Putința de a provoca În fiecare caz asigurarea dreptului e, prin sine, o garanție constituțională de primă importanță. Autoritatea judecătorească nu poate niciodată să refuze a da o sentință, pentru motivul lipsei de norme, a obscurității sau a tăcerii legii. Din principiile generale ale Dreptului, adică din rațiunea juridică naturală, trebuie să fie și e Întotdeauna posibil a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din nou pe lângă mama Inei și se îndreptă spre salonul unde era Ina. Intră dezinvoltă, arătând o disponibilitate ce părea firească și adresându i-se acesteia cu vorbe de încurajare: - Și vom fi mamă, ai!? Ina păru a nu da importanța cuvenită la ceea ce Olga considera a fi o glumă. - Mi-e așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
liniști pe cel care era atât de doritor să-și vadă odrasla, îl lipi de geam. Acesta se miră că fiul său are părul gălbior, dar bucuria lui de a avea un copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul țigan din șatră blonduț, acesta e un semn mânca-i-ar tata toate întunecimile vieții... Apoi, reîncepu veselul tropăit, ca și cum s ar fi aflat în fața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vecina înțelegea că iubitul ei polițist era gata de ceea ce și lui Dumezeu îi place, atât de mult, noaptea, dacă-i frumos... Faptul, deși pentru întreaga omenire, de nebăgat în seamă, pentru acel petic de loc, era, totuși , de o importanță deosebită. Cel puțin, așa devenise, de câtva timp încoace. și iată pentru care motiv. În vecinătatea postului de poliție se afla o casă, în care trăiau o bunică și nepoții ei, Luca și Matei, de cinsprezece și, respectiv, șaisprezece ani
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
celui mai mare prozator modern iranian e atât de simplă, încât, vorba lui Nichita Stănescu, „devine de neînțeles“. A lucrat la Banca Națională a Iranului, la Facultatea de Arte Frumoase, în Biroul muzicii naționale. A colaborat la revistele de mare importanță literară și culturală Sokhan (Cuvântul) și Payyam-e nou (Mesajul nou). Două congrese n-au putut fi ocolite: Congresul scriitorilor iranieni (1945) și Congresul unei lumi a păcii (1949). Plăcerea de a călători, niciodată pe deplin satisfăcută, făcea parte din marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o nemaipomenită încântare să-l asculți vorbind natural, fără efort de memorie sau gândire, despre literatură, artă, psihologie, filozofie, medicină, psihanaliză, magie, sociologie, economie, teatru, politică, religie, teoria culturii etc. Trecea cu ușurință de la un subiect la altul și, în funcție de importanța lui, mărea sau micșora ritmul vorbirii, pe care o pigmenta cu tot felul de interjecții. Era un boem dublat de savant, trăind cu intensitate maximă atât în cafenea, cât și în bibliotecă. Numeroasele sale opere, schițe și povestiri în majoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mi amintesc, ce mi-a rămas în minte din înlănțuirea evenimentelor, poate reușesc să-mi fac o judecată generală cu privire la ele; nu, voi ajunge cel mult să cred, să mă cred pe mine însumi - fiindcă pentru mine n-are nici o importanță dacă ceilalți cred sau nu. Mă tem doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă. Într-adevăr, practica vieții mi-a revelat abisul înfricoșător care mă separă de ceilalți: am înțeles că trebuie, pe cât posibil, să tac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și grădinile sale. Doar aceste două lucarne refac legăturile mele cu lumea exterioară, cu lumea canaliei; dar există în cameră, agățată de perete, și o oglindă în care pot să-mi văd fața. În viața mea restrânsă, oglinda capătă o importanță cu mult mai mare decât lumea canaliei, aceasta fiindu-mi complet străină. Din toate priveliștile pe care mi le oferă orașul, nu descopăr, de la lucarnă, decât prăvălia unui măcelar mizerabil, care-și taie cele două oi pe zi; îl văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau pe care-l cunosc, decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu mai țineam să știu dacă Dumnezeu există cu adevărat sau dacă e creația propriei imagini a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri a unei stări de lucruri terestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
e clar și că regizorul nu scapă de fixațiile sale. Neclar rămîne pentru mine, În continuare, de ce pentru ilustrarea acestor obsesii, răsfățatul criticii, Afrim, nu a ales un text care să cuprindă , din plecare, tot ce-și dorea el. Despre importanța cuvîntului Într-un text, poate chiar și Într-un spectacol, ne poate da o idee următorul 21 citat :”Cnofrom uuni stduiu al ueni uinvrestțăi elgenze, nu cntozeaă În ce odrnie se alfă lirteele Îtnr-un cuăvnt, signruul lcuru ipmotarnt e ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la una din montări, nu se putea abține să rîdă! ș.a.m.d.) Dar partea a doua a biografiei nu se referă numai la montările lucrărilor genului liric : spre exemplu, undeva (p.241) ni se dă o mică lecție despre importanța stilizării În artă :” Întrebat despre Pasărea de aur, fotograful Steichen (reamintesc că și tatăl regizorului a fost fotograf, unul dintre cei mai importanți, ai României! -n.n.) a răspuns ’nu seamănă cu o pasăre, dar eu simt că e o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fie colegi cu studenții regizori, viitorii lor co legi din teatru și cinematografie”) ; atacă , peremptoriu, convenția spațiului, restrictivă : ” fiecare spectacol În parte ar trebui să aibă propriul său spațiu convențional, unic și inimitabil” ( just, dar deloc simplu! -n.n.); reamintește importanța documentării, numind-o, atît de frumos, „dialog În plan intim cu imaginile” ; explică , vizionar ( să nu uităm că gîndurile artistului au fost redactate În deceniile optnouă ale secolului trecut!) că „rareori o scenă de teatru poate cuprinde orice repertoriu” ; obsedat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Stanislavski, Împreună cu soția lui, Olga Knipper, se opreau o dată la cinci ani, pentru a se Întoarce la școală”. Nu e rău că se mai și opreau. Din păcate Însă, Olga Knipper ( Cehova) era soția lui... Cehov. Dar asta nu are importanță pentru Cristina Modreanu, care este o fată frumoasă, deșteaptă, la curent cu teatrul românesc contemporan, deci i se poate permite orice... Tot Cristina Modreanu reabilitează, Într-un articol, ideea de...plecăciune ! Termenul mi-e drag, deoarece am montat des, Chirița
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
vorbească singur...” Și bătrînul Krapp, pe una din beckettienele sale benzi de magnetofon, a Înregistrat, se pare, monologul hilarului nostru uscățiv : „ SÎnt cel mai trist din acest oraș!”. Din care oraș, ar fi greu de precizat ; și nici n-are importanță. De reținuit ar fi dacă burgul era pe o scenă, ori invers. „Dați-mi o mască și voi spune adevărul!” ( cerea Wilde). „Dați-mi o ...față și vă voi spune adevărul!”pare să implore Bacovia, cu silabe de plumb. Mască
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
După aceas tă vîrstă, devin uriașe. Și cum nu am văzut nici măcar un singur bărbat arătos, m-am Întrebat, intrigată, cu cine și fac femeile cele uriașe, fetele lor superbe?”), scrie Marta Pe treu. Finalul contribuției ei este revelator pentru importanța călătoriei :” Poate că Bulgakov n-a fost prezent la Moscova, la Întîlnirea cu mine. Dar maestrul și Margareta sa, precum și Woland, care a făcut luminile, cu siguranță, da”... Excelent și jurnalul lui Virgil Mihaiu (cel pîrÎt de colegele de expediție
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ceas. Ce-am vrut să spun cu aia, ce-am vrut să exprim cu ailaltă, de ce am detaliat colo și am trecut prea lejer dincolo. Numai tâmpenii și ifose. Mă uitam la el cum se umflă ca un broscoi de importanța funcției lui și mă mângâiam la gândul că, peste un an, doi, o să-și târâie târlicii pe balcon, cu ochii după poștașul care să-i aducă pensia. Mai era însă până atunci, moșul dorindu-și mai mult ca sigur să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am trimis din nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acuma nu-mi dau bine seama. Orice s-ar zice, odată cu venirea ei, salonul de lectură se elibera parcă de anumite munci sisifice la care erau supuși cei care studiau acolo, și care de cele mai multe ori, nu ne dădeau nicio importanță. Salonul-separeu se lumina brusc, ca și cum s-ar fi repetat acel prim bing-bang al înfiripării Creației. Erau însă și dăți când Iozefina juca o altă carte: intra în bibliotecă la ora fixată, bineînțeles, dar nepăsătoare, ca și cum ar fi trecut pe-acolo
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]