4,930 matches
-
se izolează bolnavul, care desparte realitatea ambiantă de realitatea subiectivă a acestuia, cu lipsa oricărei comunicări între ele. Este expresia distorsionării unității vieții intrapsihice a bolnavului, a Eu-lui și a interrelațiilor sale. Detașarea schizofrenului, este mai mult o aparență de indiferență și răceală afectivă a acțiunilor sale în raport cu realitatea. Este corolarul impenetrabilității schizofrenului care se izolează într-o "altă realitate" proprie, în care își ajunge sieși și pe care nu este procupat să o susțină sau să o impună celorlalți. Această
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
la excluderea din câmpul terapeutic comun a acestui tip de bolnavi, care-și pierd în felul acesta toate șansele. Nimic nu indică astăzi că prognosticul pe termen lung al maladiei ar fi o funcție a gravității simptomelor clinice inițiale. 4. indiferența afectivă a schizofrenului reprezintă mai mult un mit pentru că puțin bolnavi au o asemenea capacitate dezlănțuită de a resimți și înțelege subtilitatea sentimentelor. Pare că mai degrabă ca o reacție secundară replierea lor în sine și aparenta lipsă de comunicativitate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
clasificate în 2 grupe: incidente și accidente (Khanna et al, 1992; Convit et al, 1994; Koreen et al, 1994; Jeste, 1993). 1. Incidente frecvente. în general sunt puțin grave și ușor de prevăzut. 1.1. Incidente psihice 1. Sindrom de indiferență psihomotorie: foarte frecvent, este necesar la începutul tratamentului când este maxim și are tendință de a se estompa în continuare. Persistența sa o durată mai mare, fără reapariția unei activități delirante, impune o reducere a dozelor, apoi oprirea neurolepticului sedativ
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în special în Statele Unite. Protocoalele terapeutice axate pe doze minimale de antipsihotice (prin diminuarea dozei totale administrate) par actualmente cele mai adecvate, chiar mai mult decât tratamentele intermitente. 2.2. Efectele de favorizare a simptomatologiei negative în schizofrenie, în particular indiferența instinctivă și afectivă este unul din efectele colaterale dintre cele mai incriminate încă de la studiile lui Gardos & Cole, 1976. O serie de studii mai recente (Wolf, 1991) arată că după sevrajul complet de antipsihotice survine o ameliorare a aplatizării afective
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
prezența sa fiind evident indispensabilă. 4. Susținerea persoanei în demersul său de integrare a pornirilor sale afective față de o persoană și, îndirect, față de sine, angoaselor sale sau experiențele sale psihologice. în această perspectivă, pasajul la act nu mai devine necesar. Indiferența apare finalmente, ca o apărare fața de detresa profundă trăită, sau ca o agresivitate reprimată adesea. Evenimentele trăite de o manieră dramatică , relațiile imposibile sunt adesea exprimate prin momente de criză, eventual prin intermediul unei metaforizări delirante (de exemplu, în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
diferiților membrii din constelația familială, ceea ce va permite înțelegerea mai bună a relațiilor dintre ei dintr-un punct de vedere identificatoriu, precum și descoperirea de zone obscure pe care pacientul a încercat să le umple prin fragmente delirante. Dificultăți particulare. 1. Indiferența. Fiecare practician are, fără îndoială, în memorie, a posteriori, această frumoasă remarcă formulată de Raclot: "un schizofren, poate să nu ceară nimic, dar să aștepte totul". Această așteptare, decepționată la un moment dat, se poate exprima câteodată, prin nenumărate detalii
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
-te într-o formulă elitistă, dar nici să cobori milos, cruțându-1 pe cititor de efort, pentru a păși alâturi de el printre grase vulgarități. A fi echilibrat nu înseamnă a cădea într-o monotonie ineficientă, păguboasă, confundată cu nepăsarea și indiferența, numite, prin părțile noastre, și șiretenie, și frică. A fi echilibrat nu înseamnă a sta sub ocrotirea unor zicale populare: capul plecat, sabia nu-1 taie; cu răbdarea treci și marea etc. A fi echilibrat nu înseamnă a naviga liniștit în
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
articol, îmi permit să reproduc un citat din acest text - în compensație la cel oferit mai sus din gândirea „revoltată” și transparent conjuncturală a dlui academician Mihai Cimpoi: „...Ceea ce au în comun toate speciile de recitatori invocate este, în ciuda aparențelor, indiferența față de Eminescu. Pentru ei, ca și pentru mulți dintre noi, el nu este decât un pretext gras al exhibării de sine. De aceea, felul în care îl sărbătorim pe Eminescu nu diferă deloc de felul în care îl recităm: gălăgios
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vor să-1 afle atunci când le spui de unde vii. Pentru mulți dintre ei - oameni atenți, receptivi, cunoscători - Basarabia ultimilor ani înseamnă întâi de toate Ilașcu. Martiriul lui este fața luminoasă a Basarabiei din acești ani, obrazul curat, nepătat de lașitate și indiferență. Din câte se întâmplă aici, aceasta este imaginea pe care au reținut-o străinii; restul, am impresia, încape într-o paranteză greu de descifrat, peste care se trece cu scârbă. martie, 1997 În săptămânalul Mesagerul de la Chișinău, nr.5/1997
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
e bătrână și se grăbește să-și pregătească sfârșitul Într-un furnicar sau Într-un stup. Pe de altă parte, viața mea individuală e sfârșită. S-a sfârșit cu femeile, cu viața senzuală. Romanul meu (Gilles, n.n.) va apărea În indiferența generală. Mai rămâne reculegerea, ocultarea ultimelor măreții. Dar această meditație, care ar putea umple o lungă bătrânețe, se poate reduce la fulgerătoarea viziune a ultimelor ceasuri, de dinaintea „prematurei” mele morți. Bărbatul care scria aceste rânduri tocmai Împlinise 46 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e decât cutia de rezonanță a unui destin pitic: Francezul, așa cum l-au făcut Îmbelșugatul și tihnitul pământ al Franței, raționalismul sceptic și demisionar al lui Voltaire și al ultimului institutor, Își revine din război, unde s-a dus din indiferență și unde s-a derobat printr-o nepăsare totală după ce a fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei, de oameni, de animale este un sediment depus pentru o pasivă eternitate de către intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a construit pe sine sub greutatea modelului absent. Un model strivitor, pentru că tânăra hipersensibilă putea să pună În el totul: și ambițiile, și iluziile și deșertăciunea nebunească a propriilor proiecții mentale. Personalitatea mamei se topește, cu Încetul, În interstițiile unei indiferențe progresive, devenind, În cele din urmă, oglinda deformatoare, anti-modelul care trebuie distrus. Nimic n-o deprimă atât de tare ca pretenția celor apropiați de a vedea În ea o re-Întrupare a mamei. Știe că nu i se poate opune acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de interior”. Discernem aici și o experiență a neantului, care a fost experimentată Încă de romantici și care, la un contemporan al nostru, Livius Ciocârlie, devine chiar materia de bază a unui Întreg jurnal intim În travesti 9. Vidul, inexistența, indiferența, Într-un cuvânt, contra-realul sunt materia primă a ceea ce, În lipsa unui concept mai precis, se numește intimitate. S-a vorbit adeseori despre o „incoerență a intimului”10, care l-ar obliga pe individ, asemeni unei forțe supratextuale, să se replieze
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Conștiința de sine a jurnalului o dă comparația cu moartea. Ca și moartea, o negație a particularului 33, jurnalul tinde să instituie o universalitate fără nume, o egalizare, o nivelare a existenței sub spectrul jurnalierului. El acționează cu o crudă indiferență la semnificația propriului conținut. Insignifiantul, ca și lucrul prețios au, pentru el, aceeași valoare. Aceeași democratică semnificație. O posibilă explicație a mecanismelor care declanșează nevoia confesiunii se află În dorința de confruntare a scriitorului. O confruntare cu lumea, cu exteriorul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
elaborare a jurnalului diferă, la același autor, de la epocă la epocă. După cum, și mai mult, de la autor la autor. Unele perioade ale vieții sunt transcrise cu o mai mare atenție la fidelitate, la efectul „artistic” al scrierii, altele, cu totală indiferență la aceasta. Explicațiile sunt de natură psihologică, dar și dictate de caracterul autorului sau de finalitatea jurnalului. Béatrice Didier 61 distinge, luând În considerare gradul de elaborare al jurnalului, două categorii: jurnalul ca mărturie a vieții, În care autorul respinge
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
gen din Moldova au fost comasate în problematica zonă a Transnistriei. Și pentru a demonstra amploarea fenomenului, manualul a recurs la descrieri amănunțite, tabele și statistici. Contrazicând propaganda sovietică despre peisajul idilic al satului basarabean, autorul acuza dezastrele ecologice datorate indiferenței guvernanților și exploatării sălbatice a resurselor naturale 90. Ecologismul a fost, în general, o formă de critică a sistemului comunist și de racordare parțială la valorile lumii democrate, fiind încurajat de mișcarea reformistă a anilor '80. A avut ecouri și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și ambiguitatea indicilor de tip "eu", "aici", "acum" (cu referenți diferiți în contexte diferite). Dacă semnul iconic se adaugă lumii, indicele este prelevat prin detașare metonimică... "De aici caracterul artificial al semnelor iconice (cu excepția umbrelor și reflexelor în oglindă) și indiferența animalelor față de aceste simulacre" (D. Bougnoux, 1991:51). Semnele se constituie ca metonimie a persoanei (personajului), contribuind la configurarea și stabilizarea identității. Pe termen scurt, identitatea fizică este ușor recognoscibilă (cineva care intră, iese și reintră în aceeași sală în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
André Martinet), arbitrariul, încărcătura iconică, indicială și simbolică. Mai iconic decît limbajul verbal, limbajul proxemic traduce o constantă, o categorie universală și anume afectivitatea în scara (± simpatie, prin semnificantul apropiere/depărtare. Proximitatea semnifică interacțiuni frecvente, intense, intime, iar distanțarea exprimă indiferență, antipatie sau deferență, după cum amplasarea în față/vs/în spate traduce opoziția socială superior/vs/ inferior sau respectul datorat vîrstei sau sexului. Aceste amplasări spațiale sînt legate deci de afinități și statute ca universalii psihosociologice. Or, aceste distanțe stabilizate prin
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de "rebotezare" a străzilor cu etichete internaționalist-comuniste, de demolare a statuilor leniniste, precum și centrarea asupra misterelor revoluției, arhivelor securității, istoriei secrete a familiei dictatorului (casele, conturile în bancă, studiile etc.). ii) Începînd însă cu 1991 apare o anumită saturație sau indiferență mediatică datorată liberalizării prețurilor, crizei econo-mice generalizate. Presa se orientează mai mult spre prezent: încearcă să explice tendințele și modelele tranziției, să reflecteze asupra statutului său social (este perioada dezbaterilor privind utilitatea unei legi a presei, a codului deontologic al
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
călătorii. Barney, dându-și seama că prietena ei scriitoare duce o viață neliniștită și din pricina ne-voilor materiale continuă să-i trimită cecuri mulți ani, până la moartea ei în 1962. Mitul izolării s-a întregit și cu povești referitoare la indiferența lui Yourcenar și înverșunata ei antipatie față de bărbați, pe care îi considera ca fiindu-i inferiori din punct de vedere intelectual. Este adevărat că în general se înțelegea mai bine cu femeile decât cu bărbații și, deși a avut mulți
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Margaret Thatcher) de pe celălalt mal al Canalului Mânecii fusese numită prim-ministru cu câteva luni înainte; dacă Marea Britanie putea avea o femeie la conducerea ei, Academia Franceză putea alege a femeie în rândurile ei. Marguerite însăși a adoptat o atitudine de indiferență, susținând că nu a urmărit această numire și că era plictisită de întreaga afacere, ceea ce nu făcea decât să fie mai îndrăgită de corpul ei electoral. Când a sosit momen tul votării, Yourcenar a triumfat. Nu putea găsi un pretext
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în fiecare an, în fiecare lună de când a fost făcut principe"143. Asupra aspectului parodic al narațiunii suntem avertizați chiar din start, prin intervenția promptă a unui tip de narator auctorial care își afirmă răspicat independența în fața celor povestite și indiferența cu privire la virtualii cititori/ critici etc. Seneca practică astfel cu succes ulterior denumita tematizare a naratorului, procedeu eminamente parodic trimițând la ideea unei poetici răsturnate ce s-ar găsi înglobată, de fapt, în orice narațiune de gen. Cel care narează aici
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în timpul liturghiei) sunt modificate doar prin introducerea timidă a unor cuvinte în franceză, păstrând o atitudine de prosternare în fața divinității 185, în Franța secolului al XIV-lea apar parodii ce includ și satira la adresa repaosului etern al divinității și a indiferenței sale față de nenorocirile bieților pământeni, realizate prin replici ironice. Cele mai populare texte în care își face simțită prezența parodia mixtă, având ca țintă Biblia și realizându-se, lingvistic, prin luarea în derâdere a structurilor latinești, sunt incluse în colecția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de la o experință diferită în a coabita cu alții. În Italia, persoanele obișnuite cu mediul infracțional, proveniți din România, au găsit același nivel de permisivitate ca în patrie (de aici provin pozițiile incoerente ale politicienilor, care oscilează între extremism și indiferență, convivența cu poliția, reglementările juridice permisive, golurile din codul penal etc.). Cu toate că există o puternică cultură catolică atât în Italia cât și în Spania reflectată printr-o tradiție a ospitalității, se vede că italienii nu sunt pregătiți să primească un
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
să dispară brusc, deoarece structurile lui sunt foarte solide, cetățenii sunt înfricoșați, iar noua generație este deja îndoctrinată. Anne Applebaum, o bună cunoscătoare a literaturii concentraționare (interesată în special de componenta documentară a acestei literaturi) identifică următoarele explicații pentru tăcerea, indiferența sau chiar ostilitatea pe care le-a constatat în atitudinea rușilor față de această problemă: faptul că rușii se concentrează în prezent pe transformările economiei și societății lor, faptul că discuția despre Gulag s-a epuizat deja, faptul că există un
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]