2,939 matches
-
este oferit cu o naturalețe, cu o deschidere a inimii ca și cum m-aș fi cunoscut de o viață cu acești oameni pe care în seara aceasta i-am văzut, iar mâine în zori mă voi depărta de ei pentru totdeauna. Insă voi purta în inimă și în gând gestul lor edificator. Dimineață am plecat, după o noapte reconfortantă, repede și hotărât, căci mă așteaptă o zi cu un drum lung. Urmez șoseaua, căci nu-i prea mare circulație, iar cerul este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
purificarea și întărirea lor trupească și sufletească. Alții vor să cunoască valorile culturale, sociale, economice ale locurilor pe unde trec; alții fac sport sau vor să-și petreacă zilele de concediu în această manieră, mergând pe jos pe acest drum. Insă, în proporții diferite de la persoană la persoană, toate aceste motivații pot fi prezente în fiecare dintre pelerini. Ii dau dreptate femeii și tot ce spune ea, știu deja de anul trecut. După un duș bun și un litru de lapte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pluralul ,noi", care mă duruse ascuțit, în timp ce toată conversația mă doare numai molcom, cum, jucîndu-te cu un foc care numai te dogorește, ți-ar sări pe piele o scânteie chiar; în același timp, cred că așa este obiceiul lui; avea insă și scuza căci abia o cunoștea pe Ioana și proceda cu ea cum procedează oricine cu o fată ce nu i se împotrivește prea mult; mai este și un al treilea motiv al vorbelor: vreau să o umilesc pe Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mâncarea noastră. Nu chiar a toată, dar în mare parte, cam 95% din substanțele care nu sunt benefice nouă din alimentația noastră pot fi neutralizate cu ajutorul rugăciunilor și a facerii semnului crucii peste mâncare. 95%! E un procent uriaș. ACEASTA INSĂ DEPINDE ÎN PRIMUL RÂND DE CREDINȚA CELUI CARE O FACE DAR ȘI DE MODUL LUI DE VIAȚĂ!! Caci aceste procente nu sunt valabile chiar pentru oricine, orice ar face el in viața sa de zi cu zi. Cu toate acestea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se ridicase bruma dimineții de noiembrie. Mă gân deam la tot felul de aiureli literare, când m-am auzit strigat: „Hei, Mircea! Ce faci, dragule?“ Un BMW masiv, argintiu, oprise la câțiva pași în fața mea, pe marginea șoselei, și o insă total necunoscută, cu ochelari negri suiți pe frunte, îmi zâmbea prin fe reastra late rală. M-am îndreptat spre mașină și tipa a coborât. „Mă mai știi? Știi cine sunt?“ Cu cât o priveam mai mult îmi era tot mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe futelnița mea nu venise încă nici o femeie... Așa că în primăvara lui ’79, când am plecat la Cluj, la Colocviul Emi nescu, am crezut o clipă că l-am apucat, în fine, pe Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Fă cuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bătrânețe afli că o mare iubire e mai aproape de suferință decât de fericire. ― Eu am aflat asta fără să fiu bătrân, Galilei. La mine totul se trage dintr-o dragoste care a sfârșit rău. ― E vorba de o femeie? ― Da. insă nu vreau să discutăm despre mine. Eu nu contez. ― Nici eu nu mai contez. Am devenit o amintire. Oamenii mai au nevoie de mine doar pentru a mă judeca. Dincolo de acest proces nu-i interesez. Vor spune mereu, ca tine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a pus Însă nemeritat În umbră pe eroul civilizator Alexandru, a cărui operă fundamentală n-o constituie expansiunea teritorială fabuloasă, ci așezarea lumii pe un alt vector al devenirii istorice. Chiar privit ca simplu agent al elenismului, el reprezintă enorm insa, nu vă voi insulta inteligența, detaliind ce a Însemnat pentru spațiul european (și nu numai) civilizația elenistică. Voi puncta doar câteva repere, devenite locuri comune În alexandrologie, care Îl legitimează pe regele macedonean drept o personalitate care și-a depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urmă, tinerilor portughezi, Salazar le spunea: "Timpurile devin din ce în ce mai aspre... Vă spun că sunteți generația sacrificată, generația care trebuie să răscumpere...". Marea încleștare de astăzi, în care mai ales tineretul se jertfește, răscumpărând greșelile atâtor generații bine intenționate, se reduce insă tot la problema restaurării sau dispariției Europei; a acestei Europe care nu ține seama decât de acele țări care nu-și trădează destinul și nu-și suprimă istoria. Salazar a încercat să salveze Portugalia printr-o revoluție creștină, adică o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mare, ce conținea o vopsea pe bază de ulei din nucă de tairí și cărbune vegetal, îl așeza ușor deasupra celei de-a două linii a desenului. Tapú Tetuanúi se întreba dacă ar fi în stare să reziste încă o dată, insă bătrânul nici macar nu-i dădu timp să găsească un răspuns, lovind din nou, ridicând pieptenele, înmuindu-l iarăși în vopsea și așezându-l pentru a treia oară, cu siguranta celui care a făcut același lucru de un milion de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Pielea e puternică, dar vreau să văd dacă se cicatrizează bine sau dacă se infectează. Întoarce-te peste cinci zile. Băiatul privi cu oarecare dezamăgire urma negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sud în urmă cu 23 de ani, expediție ce fusese tarata de furtuni teribile până într-Al Cincilea Cerc, într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină către nord și să găsească, în mijlocul oceanului, o insulă minusculă, situată la peste șase mii de mile depărtare. Înainte de a pleca în această călătorie, Miti Matái obținuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se strâmbe că un animal încolțit, aruncând cu pietre în ei în timp ce îi insultă într-o limbă de neînțeles. Acoperit de noroi și de zgârieturi, plin de sânge și cu piciorul atârnând, oferea o priveliște de-a dreptul deplorabilă, insă agresivitatea trăsăturilor lui, ura din ochii lui și, mai ales, hidoșenia tatuajelor care-i acopereau corpul îl făceau să pară o ființă apocaliptica, scapătă din Iad. Dintre sprâncene îi porneau două linii negre, care se lățeau pe masura ce urcau pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul din Farepíti se supuse, mulțumindu-se să-și lovească scurt victima în moalele capului. Sălbaticul rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
luăm cu noi. Tăiară o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și victima de mâini și de picioare că pe un porc sălbatic, porniră spre sat purtându-și povară pe umeri, asudând și înjurând. Era un efort deosebit, insă merită, căci pe înserate își făcură intrarea triumfala în Marae, unde erau strânși adulții, si depuseră la picioarele lor corpul bestiei și armă lui ceaneobișnuită, acoperită cu desene. Majoritatea celor de față nu-și puteau crede ochilor, iar chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era considerat ca fiind aproape de neatins, cam așa cum era Marea Întunecoasa 1 pentru strămoșii noștri, care stabiliseră drept granița a lumii cunoscute insulele Canare. Ei știau că lumea nu se termină acolo unde se termină cel de-al Patrulea Cerc, insă erau la fel de conștienți că intrarea în cel de-al Cincilea era ca și cum ar pătrunde într-un vid din care le-ar fi fost imposibil să se mai întoarcă. De fapt, în memoria celor din Bora Bora nu există decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea Mararei ( Peste Zburător), căci așa hotărâse Consiliul că se va numi vasul, înainta foarte încet. Roonuí-Roonuí și războinicii lui își pierdeau răbdarea calculând avansul aproape irecuperabil pe care îl aveau dușmanii lor, insă impasibilul Miti Matái părea să ia totul cu calm, asigurându-i că doar cu un vas care să se comporte ca un adevărat peste zburător aveau o cât de mică șansă de a ieși cu bine dintr-o aventură atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și numai o navă rapidă și manevrabila ne va putea aduce înapoi acasă. Tapú Tetuanúi, care nu renunțase la hotărârea de a lua parte la expediție, se prezenta la casa fostului său maestru, venerabilul Hiro Tavaeárii, să îi ceară sprijinul, insă bătrânul îi arată că, în situația dată, el era ultima persoană care putea interveni în favoarea lui. —Acum eu reprezint legea, îi spuse. Iar legea prevede că neinițiații nu pot lua parte la războaie. Eu te apreciez, adaugă. Sunt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ai lui. —Și ei? Miti Matái le aruncă o privire pătrunzătoare, cu care parcă încerca să le măsoare puterile. Au să vină și ei. Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti erau pe punctul de a îngenunchea să-i sărute picioarele, insă îi opri imediat. Nu vă bucurați prea tare, îi avertiza. O să vină clipe când o să vă doriți să vă-ntoarceți, fie și înotând. Îl privi pe Chimé. Tu o sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile... Se întoarse către celălalt. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nu ar ajunge nici până pe coastele Rairateei. Atunci va trebui să găsim pe altcineva, insistă Navigatorul-Căpitan. De sălbaticul asta am nevoie. Roonuí-Roonuí propuse organizarea unei expediții rapide în oricare dintre insulele învecinate, cu scopul de a captura un prizonier, insă Hiro Tavaeárii se opuse cu fermitate: —Pentru prima oara în ultimii ani este pace între noi și vecinii noștri, spuse. Și nu mi se pare potrivit să riscăm ruperea acestei păci tocmai în momentul în care cei mai buni războinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nimic, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Nu face altceva decât să răcnească și să amenințe. Însă tatuajele sunt de o valoare inestimabila. De acord! admise bătrânul. Nu-mi face nici o plăcere, dar iată care este decizia mea: prizonierul va fi sacrificat zeului Tané, insă pielea va fi îndepărtată și păstrată, pentru nevoile expediției. Dar nu va mai fi bună de nimic dacă trece Marara peste el. Răspunsul fu rece și dur, desi bătrânul îl rosti aproape cu scârba: — Când o să treacă Marara peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
puțin de trei sute de metri patrati, ridicau destule probleme, de aceea voiau să facă tot posibilul pentru a evita altele, prostești. Nimeni nu se îndoia că Miti Matái va ști să-și impună autoritatea asupra celor aflați sub comanda sa, insă Navigatorul-Căpitan era primul care recunoștea că un echipaj mâncat de păduchi devenea neliniștit, rebel și imposibil de stăpânit. Spre seară veni clipă îmbarcării, nu doar pentru că apusul soarelui era un moment magic și, prin tradiție, marile nave plecau întotdeauna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sublinie ea, si adaugă cu un nou zâmbet: Știai că este nepoata mea? Nu, se miră băiatul. Habar n-aveam. Ei bine, de fapt soțul meu îi era unchi și, după ce a murit el, nu prea ne-am mai vizitat, insă înainte de a pleca a trecut pe la mine și m-a rugat să am grijă de voi și, daca este posibil, să fiu eu cea care să vă satisfac, atunci când doriți. Ridică din umeri oarecum distrata. Bine-nțeles, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
regiune, căci, în momentul când trebuiau să-și aleagă viitorul, erau nevoiți să cântărească, cu cea mai mare grijă, argumentele pro și contra unei decizii atât de importante. Intrarea în grupul Arioi asigura înaintarea mult mai comoda pe drumul reușitei, insă prețul ridicat pe care deseori se vedeau nevoiți să-l plătească cei care o făceau îi descuraja pe aceia care considerau că libertatea este o monedă mult prea prețioasă pentru a o irosi cumpărând cu ea succesul. Chimé era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nici un curios n-a apucat să trăiască o sută de ani. Nici un scufundator nu visează să trăiască o sută de ani, glumi Vetéa Pitó. Dacă mi-aș fi dorit asta, mi-aș fi ales altă meserie. Discuția se opri aici, insă Tapú Tetuanúi nu putea să nu se simtă neliniștit în fața posibilității că o persoană de care se simțea atât de apropiat să cadă în capcana unor oameni care aveau să sfârșească prin a-l îndepărta de vechii lui prieteni, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]