KorAP: Find »[drukola/base=insista & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...610 >

15,241 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

dintr-odată: — Crezi că ai vreo șansă să reușești ce ți-ai propus? Fratele său nu-i răspunse imediat, dar când o făcu, tonul său era de o sinceritate cruntă. — Absolut nici una, recunoscu. — În cazul ăsta, murmură ea dezorientată... De ce insiști să continui toată povestea? — Pentru că nu întotdeauna faci ceva cu gândul că vei ieși învingător. În felul ăsta nu ai nici un merit. Tatăl nostru ne-a dat cel mai bun exemplu că există împrejurări în care un adevărat tuareg trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și cred că nici un membru al Poporului Vălului nu ar fi reacționat altfel în fața... Se opri văzând-o pe mama sa, care ieșise din peșteră cu un mic ceainic și trei pahare și spuse, în timp ce le umplea: — Unul dintre prizonieri insistă să vorbească cu tine. — Ți-a spus ce vrea? Nu, dar susține că este singurul care poate să rezolve această încurcătură. — Și tu ce părere ai? — Pare sigur pe el și cred că nu pierzi nimic dacă-l asculți. Nomadul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aceea ne aflăm unde ne aflăm. Dacă are dreptate și organizatorii competiției se spală pe mâini, mă voi vedea obligat să-mi țin cuvântul, și ar fi o povară pe care ar trebui s-o suport toată viața. — Am dreptate, insistă italianul, care își dădea seama că poziția sa se consolida tot mai mult. Raliul a mai trecut pe aici și pe organizatori nu i-a interesat niciodată ce lasă în urmă. Obsesia lor este să înainteze cu orice chip, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Nu pot să vorbesc despre chestia asta. — Nu poți sau nu vrei? Și una, și alta. — De ce? — M-au avertizat în mod clar să n-o fac. — Cine? Nici asta n-am de gând să-ți spun. — Fawcett? Nu mai insista. — E obligația mea, și cred că ți-am făcut destule favoruri ca să nu mă refuzi acum și să-mi dai o informație care bănuiesc că s-ar putea transforma într-o adevărată bombă. Raliul a fost întrerupt și nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
băiete! Scrie! Dar nu te plânge dacă pentru asta trebuie să-ți petreci trei zile pe cocoașa unei cămile înconjurat de căpățâni de sare și sub un soare ce topește pietrele. - Se întoarse să-l privească încă o dată pieziș și insistă cu vădită rea-credință: Doar că nu știu ce dracu’ vrei să scrii, dacă nimeni n-o să-ți publice articolul... Cineva tot o să mi-l publice, poți fi sigur de asta. — În cazul ăsta, hotărăște-te - rămâi aici sau te las mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin și recunoaște că propunerea este bună. — Nu trebuie să mă gândesc. Sunt de acord! — Slavă Domnului! Te interesează să-l cunoști pe ziarist? — Mă poate ajuta cu ceva? — Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi răspunse. Vrei să te întorci în peșteră? Băiatul, îngrozit, negă cu un gest hotărât din cap. — Bine!... - insistă tuaregul. În cazul ăsta, rămâi aici până când începe să apună soarele și apoi ia-o în direcția aia. Sfatul meu e să mergi la prima oră din zi și la ultima a după-amiezii. Altfel te deshidratezi sau te pierzi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Nu l-am omorât eu și, crede-mă, dacă aș fi știut că se va întâmpla așa, i-aș fi împiedicat, dar am fost luat prin surprindere. — Mi-am dat seama. Șeful tău a făcut-o? - În fața aprobării tacite, imohagul insistă: Este cel căruia i se spune Mecanicul ? — De unde știi? Știu mai multe decât îți poți imagina... - zâmbi pe sub văl, așa încât celălalt nu-și dădu seama. Mulțumită acestui lucru, încerci să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de a te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
asta“ mâine o să fim cu toții morți. Și ai idee ce înseamnă să mori de sete? Eu nu, dar nici nu vreau să-mi imaginez. Mi-a ajuns prin ce-am trecut aici. — Am să te urmăresc până și-n iad! - insistă celălalt. — Haide...! Lasă-te de copilării...! - răspunse sud-africanul cu obișnuitul său calm. Nu suntem în curtea școlii. E vorba să încercăm să ieșim de aici întregi... - Se întoarse spre cei care asistau la scenă și care nu păreau nici pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
strania virtute să tulbure pentru prima dată un om în aparență imperturbabil, care după câteva clipe de șovăială scoase un lung fluierat și apoi îi aruncă o privire înghețată armeanului: — Tu ai știut? întrebă și, în fața gestului mut de încuviințare, insistă: Ai știut din primul moment și n-ai spus nimic? — Ce puteam să fac? protestă cel vizat. Când am văzut cum cădea în picaj, majoritatea oamenilor se aruncaseră deja. La ce-ar mai fi folosit s-o spun...? — Ne-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ocol. Apoi altul. Și altul. Jos, câțiva oameni care în ultimele două ore nu făcuseră altceva decât să se târască până la locul unde era prevăzut să aterizeze avionul, se uitau îngrijorați la evoluțiile sale, conștienți că, dacă pilotul renunța să insiste, erau definitiv condamnați la cea mai înspăimântătoare moarte. Unii, cei care încă mai erau în putere, agitau brațele cu disperare, cu toate că știau aproape sigur că cei de sus nu puteau să-i vadă. Aici, aici! - strigau într-un impuls din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
disprețuitor. — Ți-am mai spus că nu pot să accept - spuse cu asprime printre dinți. Și nimic nu m-a făcut să-mi schimb ideea. — Dar îți aparțin...! — Nu sunt un sechestrator care acceptă o răscumpărare. — Nu este o răscumpărare... - insistă celălalt. Este o compensație pentru daunele pe care vi le-am pricinuit. — Nici așa nu accept. Dar ați pierdut totul...! - insistă pilotul. Puțul, grădina, vitele...! Totul! — Am spus că nu, și când un tuareg spune că nu, este nu! — La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să-mi schimb ideea. — Dar îți aparțin...! — Nu sunt un sechestrator care acceptă o răscumpărare. — Nu este o răscumpărare... - insistă celălalt. Este o compensație pentru daunele pe care vi le-am pricinuit. — Nici așa nu accept. Dar ați pierdut totul...! - insistă pilotul. Puțul, grădina, vitele...! Totul! — Am spus că nu, și când un tuareg spune că nu, este nu! — La naiba cu blestematul vostru orgoliu! - Francezul se întoarse spre Laila și-o imploră cu glasul frânt: Fă-l să înțeleagă! Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

spunem că va fi a mea“ - mi-a făcut el complice cu ochiul și, în câteva zile, vila a fost gata. Tot el a adus ursul și lupul, pe care i-a împușcat cu mâna lui. Iar la sfârșit a insistat să sfințim casa. N-am reușit să-l fac, cu nici un chip, să renunțe. A doua zi, când m-am trezit de unul singur, deja toți cei de aici mă urau, pe bună dreptate. Mi-au trebuit ani de zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
vreme sufletul apăsat. Dar bucură-te că începi să te lecuiești. Acum vorbește evreul sau creștinul din dumneata? — De ce mă întrebi? Pentru că simt că mă ierți. — Iert ca evreii și iubesc precum creștinii. Simbioză curată. — Dumneata nu urăști niciodată? Dacă insiști, s-ar putea s-o fac. Dar atunci nu voi fi nici una, nici alta. Aia e lipsa. Indiferent de apartenența religioasă. Dar acum simt creștinește, așa că nici vorbă de așa ceva. — Și de ce nu evreiește? — Pentru că dumneata n-ai păcătuit față de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

surprins dacă unul dintre ei ar fi văzut-o în compania unui elefant mare și roz. Dansând step. D.I. Fincham mi-a plasat declarația în vârful unui teanc ordonat de hârtii. — Ce veți putea spune cu exactitate în urma autopsiei? am insistat. M-a privit cu puțin scepticism, dar a răspuns totuși la întrebare. Am fost impresionată. — Dacă într-adevăr s-a lovit cu capul de cărămida găsită lângă corpul ei și dacă aceasta a fost singura rană craniană. Evident, dacă descoperim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ca Tippi Hedren în Păsările. —Bună, Baby, nemaipomeniți cerceii, am spus credibil, dar fără prea mare entuziasm. Târfa. Știa că urăsc să mi se spună Samantha. Obiectele sexuale sunt numite Samantha. De fapt arăt ca o Samantha, tocmai de aceea insist să mi se spună Sam. Nu vreau să mă împungă lumea în coaste căutându-mi valva. —Mersi. Nu-i așa că sunt demențiali? a arătat ea cu degetul înspre unul din ei, aplecând puțin capul într-o parte. îi purta cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Arte că, în ciuda unui scurt mariaj cu câțiva ani în urmă, Lee era lesbiană. Iubita ei avea o funcție puternică, ceea ce însemna strictețe impusă în relația lor. îi spusese lui Lee că mariajul ei este unul convențional. Nu am mai insistat pe faptul că asta era exact ce ar fi fost de așteptat să spună. Până când m-a cunoscut, spunea Lee, toată energia ei se îndrepta spre carieră. Lucrează atât de mult, Sam, că abia are timp să ne vedem... Urăște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
pună mănușile. Eram liberă să plec. Baby era în spatele meu. în spatele ei erau bodyguarzii și un cuplu neidentificat; am crezut că e alcătuit din o femeie și un bărbat, dar nu eram sigură. —Sam, vii în club cu noi? a insistat ea. Va fi fabulos. Jacques a adus un DJ tocmai din New York pentru seara asta... Familiile Hammond și Frank își făceau ieșirea triumfală, ca și cum ar fi pășit pe un covor roșu invizibil din centrul încăperii. Erau un grup izbitor; femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
el tare, prinzând avânt de la whisky. El i-a spus că riscă totul, cariera ei și a lui. Dacă s-ar fi aflat ar fi ieșit un scandal monstru. Ea i-a spus să termine cu prostiile, dar el a insistat. El e mereu speriat că lumea va afla despre ei. — Te referi la faptul că mariajul lor nu este unul real? — Oamenii știu deja despre asta sau bănuiesc. Se vede că ei nu îi pasă deloc de el. Dar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ea i-a spus că ar fi periculos să o pună să aleagă. Periculos, exact așa a spus. Asta l-a speriat. Era ceva ce Walter ezita să îmi spună. îl simțeam cum își alege cu mare grijă cuvintele. Am insistat. —Și nici ție nu-ți convenea aventura asta, nu-i așa? Atinsesem o coardă sensibilă. Vocea lui a coborât atât de jos încât a trebuit să mă aplec ca să îl aud. Ea vorbea mereu cu mine, a spus el pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
terminat colegiul am rămas cu o datorie imensă. Nu am putut să muncesc în ultimul an pentru că am fost ocupată să-mi pregătesc examenele finale. Managerul meu bancar mi-a înghețat conturile, mi-au oprit accesul la card, iar Johnny insista să ieșim în locurile alea, restaurante, cluburi... în fine, m-a întrebat cât câștig și a spus că e o rușine să mă plătească așa de puțin, că mă exploatează. Atunci am fost de acord. Oricum, eram puțin enervată. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
și cu posterior apetisant? —Lesley Jarett? — Da. Am să mă însor cu ea. Celelalte m-ar costa prea mult să le hrănesc. Nu e blondă totuși. —Trebuie doar să-și vopsească părul, a spus Tom sigur pe el. Am să insist. Sunt sigură că dacă ți-ai folosi la maxim șarmul tău masculin... —Ți-aș putea face cunoștință cu celălalt tip de pe posterele ENO, ăla musculos, a spus Tom cu generozitate. Face decoruri pentru scenă sau ceva de genul ăsta. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

pe scaunul meu, ușor iritat din cauza problemelor, cu capul bubuind la propriu de trei zile întregi de solourile lui Joe Satriani, și, în plus, încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat de mână. Ne știam de mult și de aceea vroiam să-i curm orice suferință, să-i alung orice neliniște. Astfel că am intrat în camera de alături, camera mea de vizionări și de adus gagici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
rămășițele lui Teleferic, cu îngrijorare crescândă, enervându-se treptat cumplit. - Mda, nu, bolborosi Clossettino incoerent, destul de încet. Nu vreau! spuse apoi mai tare, privind pereții devastați ai camerei. Am... nu mă simt bine, am răcit! Pleacă! - Domnule director, vă rog, insistă fata. E ceva îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o draperie. Era condus de Roxana Dobrescu, o elevă slabă ca paiul, blondă și plină de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]