368,017 matches
-
care l-ar putea acuza, ca și pe Ludovic Orban, de misoginism. Ceea ce nu înseamnă însă că raționamentul criticului ar avea vreun cusur: În loc să plătească serviciile sexuale cu bani, blănuri, bijuterii, le fac cadou o carieră artistică, un statut de instanțe ale vieții culturale, chiar și în situația (cea mai frecvent întâlnită) în care ele n-au aptitudinile necesare. Anii trec, frumusețea se degradează, pasiunea se stinge, dar în spațiul culturii rămân instalate până la sfârșitul vieții aceste impostoare, complexate și vindicative
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
despre care scrie James Joyce în Finnegans Wake, veghea pe care o invocă Ioan Lăcustă în cea mai recentă cercetare a sa are - din punctul de vedere al ușurinței de lectură - atributele imposibilului. Cu un titlu care atrage în primă instanță pentru ca apoi să înșele, cu șaizeci de pagini introductive acoperind bine contextul politic și istoric, cu o poveste care-o pune pe calea deturnată a romanului, Cenzura veghează e o carte care - practic - nu se poate citi. Se poate, bineînțeles
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
ca detaliu al unei epoci lipsite de tabloide, vizează direct cenzurarea tuturor informațiilor care ar avea ca subiect "coafura doamnei Franasovici". În legătură cu această ciudată și caragialiană interdicție, Ioan Lăcustă dă toate lămuririle necesare. Soția ministrului Richard Franasovici a acționat în instanță un frizer de ale cărui talente fusese profund nemulțumită. Curentul din 7 august 1934 nota: "Doamna Franasovici a introdus acțiune directă contra coaforului Ionică. După cum am prevăzut într-una din cronicile noastre trecute, doamna Franasovici, nemulțumită cu rezultatul plângerii făcute
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
cu gusturi, preferințe, idiosincrazii literare, ci, de asemenea, o rotiță într-un imens angrenaj. Dacă scriitorii sunt îndemnați să meargă în "documentare" pe șantiere, pentru a compune romane și poeme despre "viața adevărată" din Republica Socialistă România, cititorii devin o instanță judecătorească pretins infailibilă, prin comasarea lor în grupuri de oameni ai muncii cu veleități de critici. Când un colectiv de muncitori dintr-o anumită întreprindere se adresează ziarului "Scînteia" pentru a protesta împotriva felului în care un autor a reflectat
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
-și, în glumă, scrisori foarte triste și luând ușor cuvintele mari pe care și le spun. Evoluția tragică a povestirii se datorează unui asemenea joc, dus până la ultimele consecințe: o minciună a bărbatului provoacă accidentul mortal al femeii, ca și cum o instanță superioară, transcendentă, ar fi decis pedepsirea nesăbuitului care vorbește fără să gândească. "Să mă trăsnească și să mă calce", jurase Duminică pe adevărul, închipuit, al "căsătoriei" sale: iar Adina, crezându-l, sare din mașină și din viață. Finalul povestirii, de
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
a speciei umane (lucru problematic pentru teoreticienii vestici ai ultimilor ani, urmăriți de ideea "morții literaturii"). Partea interesantă a fenomenului se află în paradoxul construcției sale ideatice. Canonul e întotdeauna creația unei minorități (în speță a unui grup limitat de instanțe și autorități critice). Un scriitor, oricît de talentat, influențează prea puțin configurația canonului la un moment dat. De asemenea, un public mediu, oricît de mare și de entuziast, nu va reuși să-și impună valorile - pe termen lung - în componența
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
datorită simplului comportament al scriitorului și clișeelor de receptare. Cărți valoroase sunt dezavantajate în comparație cu altele mai puțin valoroase. Și piața de carte aduce numeroase exemple. În activitatea economică se spune că piața reglează producția. Scriitorii sunt instigați adesea - de varii instanțe - să procedeze în consecință. Există teoreticieni ai receptării care îi îndrumă într-o asemenea direcție. Dar cum își poate regla scriitorul scrisul după piață? Își schimbă concepția despre scris? Își modifică viziunea asupra lumii? Astea sunt lucruri ce țin de
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
este și el o ființă cu suflet, nu oricând înțeleasă. Influențat de comportamentul pieței, își modifică și el comportamentul. Își însușește așteptări generate de pretențiile pieței. Interesată de profit, piața îl transformă foarte ușor în furnizor de profit pentru o instanță goală, îndepăr-tându-l de ținta scrisului. Sau tot atât de bine cititorul îți asumă așteptările ființei înscrise într-un alt timp, al unui prezent ce îi face oferte inedite. Cum, de altfel, comportamentul cititorului este determinat și de posibilitățile financiare restrânse când e
Scrisul nu este un simplu produs de piață by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/8977_a_10302]
-
temă (a mării, să zicem) poate fi tratată de un poet genial sau de un diletant. De aceea, critica lui Ilie Constantin nu este una exclusiv (sau primordial) tematică. Operele sunt selectate în funcție de valoarea lor și abia în a doua instanță sunt repartizate și comentate tematic. Explică autorul: "Unul dintre pericolele semnalate ale criticii tematice, pe lângă subiectivismul ei (dar interpretarea mea nu se pretinde nicidecum ca singura adevărată!) este acela de a neglija valoarea literară a operelor . Texte inegale riscă să
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
acest refuz aproape maniacal al panașului, un refuz sinucigaș din perspectiva blazonului firmei. A viza exclusiv profitul per titlu în dauna aparițiilor de prestigiu, esențiale pentru imagine și pentru soliditatea brandului, e o prostie, ba încă una comercială în ultimă instanță. De unde refuzul acesta?" Associated artist O idee foarte bună au avut tinerii redactori ai SUPLIMENTULUI DE CULTURĂ: să invite, în fiecare lună, câte un artist în paginile publicației. Domenii diferite: film, literatură, teatru, arte vizuale, dans, muzică. Noiembrie e luna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9069_a_10394]
-
culoar de fugă: "regret domnișoarelor, domnișorilor, doamnelor, domnilor, profesorilor, profesioniștilor, kritikușilor, universitarilor, poeților, reprezentanților de generații sau simple trene, recitatorilor, juraților, clasificatorilor, uscaților, exterminatorilor, regret/ dar eu am/ altă părere despre poem..." (p. 159). și chiar dacă am scăpa, în primă instanță, autoarea ne-ar urmări cu obstinație și ne-ar lua de guler, într-o imprecație atent rimată: "Yoy, experimentalistule, oulipo-istule/ iar jocuri de langaj? Iar/ stârniți de NIMICU'/ mângâiați între urechi p(s)i(h)sicu'?/ Ce făcurăți, expresioniștilor de
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
le vom găsi și în cazul creștinismului. De fapt, asemănările dintre mithraism și creștinism sînt atît de izbitoare, încît chiar și numai ele singure pot explica rivalitatea dintre ele. De pildă, la fel ca Hristos, Mithra este un mediator între instanța divină și ființa umană. Apoi, la fel ca în religia Noului Testament, învierea și judecata finală erau reperele stabile ale lumii de apoi. Dar cea mai stranie trăsătură a mithraismului rămîne venerarea corpurilor cerești. Cu alte cuvinte, scenariul său eschatologic
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
închin sau de care pot să mă feresc". Istoria triumfă ca o dimensiune a subiectivității transfiguratoare. Să consemnăm acum cîteva impresii ale autoarei în ipostază de turistă care adulmecă timpul perceput ca un soi de justificare a spațiului în lăuntrica instanță. Concentratul de istorie pe care-l cuprinde un topos constituie un alibi al său. Uneori în așa măsură, încît timpul, element părelnic abstract, dizolvă empiria, îi ia locul, astfel precum un schelet ar fi mai plin de semnificație decît făptura
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
Verificare a valorii prin comparatism și teorie literară. Interpretare personală, bazată pe o argumentație ingenioasă și convingătoare, capabilă să se impună în raport cu altele. Iar dacă toate acestea fi-vor învățate și recunoscute, criticul are șansa să se profileze ca o instanță sau, mai mult decât atât, ca o autoritate influentă și respectată. Asemenea cazuri sunt rare: două-trei, maximum patru-cinci într-o epocă delimitată și ușor definibilă. Nu vreau să exagerez: Irina Petraș nu este printre cele două-trei sau patru-cinci conștiințe critice
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
personalitățile care se văd, care se ridică deasupra unei epoci, care selectează valorile și impun o imagine în posteritate, imagine care rezistă multă vreme în canon și sinteze. O altă categorie o reprezintă criticii independenți (dar nu individualiști și vedetiști), instanțe conștiincioase, servile (sau mai bine zis serviabile) față de public și față de scriitori, triind fără odihnă valorile, cu două tipuri de atitudine (față de cărți), diferite ca exigență: una severă, dură, tăioasă în judecăți, tip Pompiliu Constantinescu, alta generoasă, moale, catifelată în
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
de bunăvoie și poetician. Îi place să se rotească în (și cu) cercul care rostogolește gândirea-poeticii și poetica-gândirii." Michel Deguy, Réouverture aprčs travaux, Întreaga operă a lui Michel Deguy stă sub semnul poeticului - lucru care nu are, într-o primă instanță, nimic neobișnuit, tulburător sau revoluționar. Noutatea intervine în clipa în care pătrunzi mai adânc în dispozitivul teoretic: poeticul ca nivel profund al filosoficului, logos și forma mentis deopotrivă. Cu alte cuvinte, un mod de a cunoaște și de a recunoaște
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
numai că filosofia nu este singură, dar ea chiar a început prin a spune că nu este singură. Așa s-a întâmplat cu Socrate. El nu are decât o întrebare: ce este...? Și nu are decât o singură rezervă sau instanță de judecare, dacă se poate spune astfel: știu că nu știu nimic. Deci relația dintre știu că eu (nu spune "se" - "nu se știe") nu știu, ne-știința și întrebarea "ce este..? ", acest dispozitiv esențial este un dispozitiv filosofic. Cu
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
o bună corelare de constatări: în primul rând, la noi, totul e cultură generală; în cel de-al doilea, cum aceste idei generale au resorbit ideile de specialitate, o piață conceptuală viabilă și dinamică e imposibil de închegat; în ultimă instanță, absența unei asemenea piețe de idei duce la precaritatea spațiului public. Ceea ce avem până aici e departe de a fi - folosind un stereotip verbal tot mai prolific - o radiografie a mediului intelectual românesc. Însăși geometrizarea încarnată a analizei dovedește că
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
estetice. Prea aude toată lumea (toată lumea care e interesată) ce crede despre o carte sau alta, despre un scriitor sau altul. E un publicist prea vizibil, un opinent prea credibil, cum nu mai sunt mulți alți critici. E dintre cele patru-cinci instanțe estetice și morale care contează la un moment dat pentru selecția valorilor literare și orientarea publicului. Pe deasupra, Alex Ștefănescu are și umor. După G. Călinescu (pe care îl apreciază superlativ, ca pe un model intangibil, după cum se vede foarte bine
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]
-
un singur răspuns: literatura este - în chip esențial - un bun public. După cum actul hedonist al lecturii nu poate fi sub nici un pretext interzis, actul pur filologic și pur cultural al accesului cititorilor la carte nu poate fi restricționat de nici o instanță, fie ea legală ori cutumială. Utopiile negre - de tipul lui Farenheit 451 - care vorbesc despre soluția memorării individuale a unor capodopere literare, în condițiile suprimării brutale a cărților, sunt strict niște ficțiuni. Și ar trebui să își mențină acest statut
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
pe bună dreptate și cu bune urmări, spiritele. Primele observații au venit din partea juristului Eugen Vasiliu, specializat chiar în legislația drepturilor de autor. În legătură cu citarea unor fragmente de operă în scopul exemplificării, domnul Vasiliu a nuanțat: "Din păcate, deocamdată nici instanțele românești nu sunt obișnuite cu toate relativizările din textul legii: conform bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale etc. În general, noi am avut exercițiul îndelung al instrucțiunilor detaliate la lege și de aceea prima întrebare care i se adresează
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
Theroux), partenerul actriței din film și aceasta se creează premizele unei love affair amenințată de un soț gelos și potențial ucigaș. Ar fi simplu dacă Lynch ar conduce cele cîteva fire narative într-o direcție logică, însă logica este prima instanță subminată de regizor care te introduce într-un climat halucinant. De fapt, Lynch nu a avut intenția unui film complet, ci mai degrabă a unui experiment, scenariul fiind scris în timpul producției, de pe o zi pe alta, fără ca actorii să aibă
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
dori-o - un fantasy. Tot punând în abis și scoțând din necesare fundături firul epic, tot reflectând zonele umbroase ale scriiturii, el uită că supapele unei asemenea narațiuni trebuie, odată și-o dată, închise cu grijă. Desigur, e amuzant, în primă instanță, că marea încercare de a fura securea piticului Woran se rezolvă cât ai clipi printr-o hipnoză fără dificultăți. E și mai simpatic un episod în care o gheară de leu, aflată în posesia vrăjitoarei Helga, e recuperată prin bunăvoința
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
îl furau cu totul de lîngă mine. Pleca departe, departe, iar zîmbetul lui mă liniștea. Acolo se simțea bine. Rarisim un spirit ca acesta a dominat cultura teatrală. Și nu numai. S-a apelat la el întotdeauna ca la o instanță majoră. Proiectele lui pentru clădiri care să găzduiască artele spectacolului erau perfect ancorate în ritmul și dinamica actualității imediate. Din toate punctele de vedere. Admirabilă viziune, complexă și exemplară asupra vieții și profesiunii, asupra poeziei formelor, a obiectelor, a luminii
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
Voice, mai, 2007: Dumitru }epeneag pescuiește în apa Timpului, iar dacă prinde un copil sau un pește este în final mai puțin important decât disocierea pe care o induce: sentimentul că memoria, timpul și conștiința sunt mutabile și în ultimă instanță imposibil de cunoscut. Robert M. Detman în Rain Taxi, vol. 12, nr.2, vara 2007: Vain Art of the Fugue de Dumitru }epeneag este o parabolă ireală a vieții și luptei în societatea modernă. Punând accent pe limbajul artistic, lucrarea
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]