5,645 matches
-
situează omul într-o asemenea intimitate de principiu cu Dumnezeu încît Omul originar constituie modelul creației, proiectul ei integral, structura posibilităților divine de manifestare. Cînd divinul se manifestă, auroral, sie însuși, se spune că el își dă chip de om, instaurînd astfel arhetipul umanului. Pentru tradițiile abrahamice, omul este creat după chipul de om al lui Dumnezeu. Christos strălucire, autorevelare a Tatălui poartă totodată numele de Fiul Omului: nu doar fiindcă asumă condiția noastră, ci, dacă riscăm sensul tare al expresiei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
doilea război mondial, în care foarte mulți bărbați și-au pierdut viața. Creșterea ponderii populației de vârsta a treia se datorează progreselor făcute de medicină după cel de-al doilea război mondial și politicii dusă în domeniul sănătății de regimul instaurat în România după 1948. În prezent, se constată o diminuare a speranței de viață pe fondul unor disfuncționalități în politica sanitară. Mărirea ponderii populației vârstnice e determinată de o reducere a natalității și implicit a ponderii populației tinere, aceste discordanțe
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
clipe. E vremea Crăciunului, sărbătoarea tainei și a misterului. Renii sunt înhămați la sănii iuți ca vâtul, iar Moș Crăciun colindă voios, bucurânduse de minunăția brazilor împodobiți. Povestioare vechi de când lumea Se pare că tradiția bradului de Crăciun a fost instaurată pentru prima dată în Germania, cu apropae 1000 de ani în urmă, când, Sfântul Boniface, care a convertit germanii la creștinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. Supărat de gestul acestora, Sf. Boniface a tăiat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
60). Disputa Mead - Freeman, celebră în secolul trecut, nu a reușit să răspundă la întrebarea: Există societăți în care trecerea de la copilărie la vârsta adultă să se facă fără rupturi bruște? Unii sociologi susțin că adolescența ca stadiu a fost instaurată de instrucția prelungită care sporește în timp dependența față de părinți. În societățile în care rolurile adulților pot fi învățate în cursul copilăriei (cum sunt cele practicând culesul și agricultura de subzistență), adolescența nu este necesară și nici nu există așa cum
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
clipe. E vremea Crăciunului, sărbătoarea tainei și a misterului. Renii sunt înhămați la sănii iuți ca vâtul, iar Moș Crăciun colindă voios, bucurânduse de minunăția brazilor împodobiți. Povestioare vechi de când lumea Se pare că tradiția bradului de Crăciun a fost instaurată pentru prima dată în Germania, cu apropae 1000 de ani în urmă, când, Sfântul Boniface, care a convertit germanii la creștinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. Supărat de gestul acestora, Sf. Boniface a tăiat
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și nici o relație cu originea nașterii, cu ordinea respectivă, pentru a face o diferențiere între primul și ultimul născut, pe un istoric familiar de 30 % dintr-un grup de 903 familii de subiecți cercetați (62) Frazer și Baxter (1954) au instaurat un chestionar pentru o perioadă de 5 ani înaintea nașterii fiecărui subiect care să includă și condiții speciale cum ar fi: sângerarea vaginului; îmbolnăviri cu stări de febră; pierderea greutății în timpul sarcinii; neregularități ale ciclului menstrual. Au ajuns la concluzia
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
integrale 1. Fundamentele epistemologice ale integralismului lingvistic 1.0. Multe dintre problemele semnalate anterior își găsesc rezolvarea în cadrul integralismului lingvistic. Ce înseamnă, de fapt, această sintagmă? Potrivit lui Mircea Borcilă, integralismul fundamentat de către Eugeniu Coșeriu reprezintă o parte a noii paradigme instaurate în cercetarea umanistă la sfârșitul secolului al XX-lea și caracterizată, pe de o parte, prin prevalența "raționalității imaginative", iar, pe de alta, prin impunerea unui demers de ordin antropologic. Integralismul lingvistic este astfel "un traseu investigațional în studiile culturale
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
amiabile cu scriitorii transilvani și cu literații veniți să viziteze Transilvania, mai ales cu poporaniștii - spre exemplu cu Illyés și Féja Géza. Din când în când, el însuși publica în revista Helikon. Filiala clujeană a acestui Oficiu (OMIH) - conform obiceiului instaurat pe teritoriile reanexate - a înființat un cămin studențesc în Piața "Matei" (Mátyás Tér), numărul 10. Aici, costul primei nopți de cazare era de un pengő, pentru o persoană, apoi se adăugau câte 50 de filléri (de bani) pe noapte; chiar
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
relația nu mai este unidirecțională, iar influența se poate realiza și dinspre dezechilibrul/echilibrul interior al omului către cosmos. În această nouă concepție transformările interioare ale omului se regăseau și în cosmos, de aceea era necesar ca echilibrul să fie instaurat între cele două părți. Participațiunea determină devenirea primei lumi în cea de-a două cum, de asemenea, devenirea macrocosmică transformă omul. În acest context al relațiilor reciproce dintre lumi orice omului i se atribuie puteri foarte mari în coordonarea și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Filosoful român subliniază distincția netă care există între puterea spirituală și puterea politică, distincție care este esențială în Ortodoxie. În acest sens, se invocă Canonul 83 Apostolic, precum și comentariul Pidalionului la acest canon 13. Se poate observa încercarea de a instaura în Biserica Ortodoxă Română teorii cezaro-papiste, într-o perioadă (1927) în care Roma se detașa de asemenea idei, reînviind teoria puterii indirecte 14. Termenul de putere indirectă s-ar putea preta unei neînțelegeri. S-ar putea crede că dreptul în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ordine în legătură cu fapte petrecute în alte eparhii, pe care le instituie ca fiind valabile pentru întreaga Patriarhie românească. Prin această atitudine necanonică pe care Nae Ionescu a calificat-o drept "cezaro-papism", Patriarhul încalcă drepturile de autonomie ale episcopatului, încercând să instaureze un fel de autoritate personală în Biserica sinodală românească; 2. Patriarhul Miron optează pentru elementele de asistență în defavoarea celor cultuale în viața religioasă românească. Ergo, Nae Ionescu a caracterizat aceste opțiuni drept expresii fundamentale ale protestantismului. În schimb, la aceste
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prețul spiritual al păcatului pe care l-a săvârșit catolicismul, când, spărgând comunitatea de iubire a Bisericii lui Hristos, a opus autoritatea văzută libertății duhovnicești, încercând să substituie unității nevăzute a inimilor unitatea văzută a credinței instituționalizate, pe care a instaurat-o cu sabia în sânul societății politice a vremii"21. Cu alte cuvinte, catolicismul a sacrificat libertatea duhovnicească, spirituală în favoarea unui formalism, a unei credințe instituționalizate, punând prioritar accentul pe această unitate văzută a Ecclesiei. Tendințele autoritare ale credinței exterioare
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și poetică - nu de pe poziția teoreticianului și criticului literar - situați, cum subliniază eseista, "în afara" spațiului de creare a operei în materialitatea ei, ci "dinlăuntru", de pe pozițiile teoreticianului și criticului literar care este scriitorul însuși în cursul procesului prin care își instaurează opera. E o perspectivă încă puțin practicată în spațiul literar al epocii cînd apare cartea; perspectivă la care, între primii, în modernitate a apelat Paul Valéry. Ridică la statutul de concept lucrarea autorului, unul capabil să-l înglobeze și să
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
el, uzînd de multiplele modalități ale figurii numite "punere în abis" (mise en abysse), o desemnează ca atare pentru cititorul operei, făcut astfel părtaș la tehnica de producere a acesteia, la procesul prin care o poietică (acțiunea prin care este instaurată opera) devine o poetică (spunere despre acțiunea prin care este instaurată opera)". Definind poietica și poetica, crede îndreptățit să adauge un al treilea termen, "poietica" (pus în ghilimele), care este diferit de primul termen și prin care virtualitățile operei capătă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mise en abysse), o desemnează ca atare pentru cititorul operei, făcut astfel părtaș la tehnica de producere a acesteia, la procesul prin care o poietică (acțiunea prin care este instaurată opera) devine o poetică (spunere despre acțiunea prin care este instaurată opera)". Definind poietica și poetica, crede îndreptățit să adauge un al treilea termen, "poietica" (pus în ghilimele), care este diferit de primul termen și prin care virtualitățile operei capătă corp în cursul lecturii, cum spune Blanchot, în lume și pentru
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dar nu identic, ci în proximitatea creatorului: "Aceasta ("poietica", n.n.) ar descrie relația cititorului cu opera pe cale de a se realiza în cursul actului de lectură. Dar "cititor" este și scriitorul, "cititor" într-un mod specific, actul prin care își instaurează opera definindu-se și ca "lectură" a "textului" lumii în infinitele sale modalități". Cartea în întregul ei este și o pledoarie în favoarea muncii investite de scriitor în edificarea operei, subliniind prioritatea lucrării scriitorului în raport cu înzestrarea proprie. În definirea termenilor propune
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
traversat. "Succesiunea neoclasicismelor încetează să fie un simplu instrument util și începe să formeze o tradiție proprie; accesul la antichitate se face acum prin straturi succesive de interpretări anterioare ale antichității, adică ale celorlalte neoclasicisme. Astfel, o dublă stabilitate se instaurează. Scriitorul clasic din fiecare perioadă caută să atingă însăși esența realității naturale, sau așa susține" (V.N.). Și romantismul la rîndul său este un exemplu de stabilitate în schimbare. Romantismul se manifestă în contemporaneitatea secolului nostru în hainele kitsch- ului. "Clement
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Conachi nu duce lipsă de versuri memorabile, precum: farmecă cu liubov sau altul care include cunoscuta sintagmă eminesciană dulce minune, " Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei". Pe lîngă lirismul corpului, s-ar părea că poetul Jalobei instaurează, în opinia lui Eugen Simion, "tirania ochilor în poezia română". Trei din componentele pasiunii erotice, după cum observă criticul, din sîn izvorăsc și anume: nurii, blîndețea și dulceața. Eugen Simion cercetează la primii noștri poeți figurile erosului bolnav, humusul din care
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de mare. Afirmarea și dominarea mediocrităților sau ariviștilor este cu putință numai acolo unde parlamentele sau/ și monarhii, nu mai puțin deținătorii puterii revoluționare (să ne amintim de perioada regimului comunist și a sistemului de promovare pe care l-a instaurat) intervin din motive "politice". Tinerii auditori și în general cei interesați în a-și urma vocația științifică sînt preveniți că sarcina ce-l așteaptă (pe fiecare) are un dublu aspect: "El trebuie să fie calificat nu numai ca savant, ci
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
vitale necesare oricărui partid" (M.W.). Remarcabilă este observarea cu mare acuratețe, a stării reale din Rusia bolșevică (sîntem în iarna anului 1918 spre 1919), a aparatului monstruos de funcționari de partid și a poliției politice prin care s-a instaurat teroarea. Nu astfel de funcționari de partid sînt de interes pentru analistul politic, ci cei impuși de necesitățile democratice din marile partide. "Formele moderne de organizare a partidelor contrastează puternic cu această stare idilică a dominației notabilităților și în special
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
direct dependentă de instrumentul specific al "constrîngerii legitime" aflat ca atare în mîna grupărilor umane. Și sociologul ia ca exemplu prezentul său, cel al Revoluției bolșevice, unul care își întinde umbra sa prelungă și peste prezentul nostru: Cine vrea să instaureze în lume dreptatea absolută cu forța, are nevoie de aderenți, de un "aparat" uman. El trebuie să le ofere membrilor acestui aparat perspectiva recompenselor psihologice și materiale indispensabile - răsplata cerească sau pămîntească -, altfel aparatul nu funcționează. Mai întîi, recompensele psihologice
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
normativă, tentativele diverșilor autori de a evalua democrațiile reale nu par a fi de mare folos (vezi, de exemplu, Freedom House, Bollen, 1990, Gurr et al. 1997, Vanhanen, 1990). În această manieră s-au identificat numeroase democrații mature sau "perfecte", instaurate în țările din Europa occidentală; nu se identifică problemele legate de democratizarea limitată și scăzută sau de direcțiile de creștere a calității democrației în aceste țări. La fel de inutile sunt definițiile (și mai distanțate de realitate) care reiau convingerile filozofice ale
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
apoi, pentru a evita neînțelegerile, faptul că dominația (în termeni de resurse) presupune și delimitarea domeniului posibililor sau adevăraților oponenți ai regimului și ai coaliției care îl susțin. Ca atare, resursele angajate în arena politică sunt o noțiune relativă. Odată instaurat regimul, coaliția se poate modifica treptat: actorii minoritari pot "ieși" la suprafață sau alți actori pot afirma dobândi în urma evenimentelor care marchează instaurarea sau reacții interne ale afacerilor externe. 3. Justificarea ideologică. Foarte important este gradul de elaborare a justificării
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
recurs (în mod explicit) la forță. Se întâmplă și contrariul: din cele aproape douăsute de lovituri de stat produse în Asia, Africa și America Latină în (perioada 1945-1985), doar câteva au origini militare în sens strict; mult mai des s-au instaurat regimuri civil-militare, cazuri în care armata a avut un rol mai mult sau mai puțin relevant. În ceea ce privește ideologia, regimurile militare foarte dure au fost justificate recurgându-se la motivații complexe. De obicei, s-a făcut apel la principii sau valori
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
reduce un fenomen așa de important la o "strategie" politică, definiția surprinde semnificativ simbolistica, explicând motivațiile esențiale ale diversității. Mai mult decât atât, se pot vedea și rezultatele la care se ajunge atunci când mișcarea reușește să preia puterea și să instaureze un regim autoritar; se pleacă de la soluții moderat-conservatoare (PRI mexican), sau de la simpla acceptare a ordinii constituite de Rojas Pinilla în Columbia și, "parțial", de Perón în Argentina, ajungându-se la alternative radicale, revoluționare (mișcarea lui Castro în Cuba). Studiul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]