4,844 matches
-
naștere, Își dăduse seama că era mai bine să Înceteze cu istericalele deoarece cu fiecare episod, deși i se făcea pe plac, copilăria ei se prelungea. Când a Împlinit vârsta de opt ani, a aflat ceva ce până atunci doar intuise dar nu știuse cu siguranță: că era o bastardă. Privind În urmă, s-a gândit că nu ar trebui să-și atribuie nici un merit pentru acea informație fiindcă, dacă nu era bunica Gülsüm, i-ar fi luat mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
privirile Încremenite ale mătușilor ei și a deschis-o. — Tati!!! a spus Armanoush cântând parcă de Încântare. Parcă aveai o Întâlnire În seara asta. Cum se face c-ai ajuns acasă atât de devreme? Însă, Înainte să termine Întrebarea, Armanoush intuise deja răspunsul. Barsam Tchakhmakhchian a zâmbit făcând gropițe În obraji și și-a Îmbrățișat fiica, iar ochii Îi străluceau de mândrie amestecată cu o ușoară neliniște. — Da, Însă lucrurile nu au mers așa cum aș fi vrut, a trebuit să reprogramăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unul al fixațiilor, repetițiilor și obsesiilor; era un loc pentru cei care nu voiau să aibă nimic de-a face cu imaginea de ansamblu, dacă exista Într-adevăr așa ceva. În scurtele pauze dintre Întrebări, Armanoush a cercetat locul și oamenii, intuind de unde venea numele cafenelei. Tensiunea constantă dintre realitatea vulgară și fantezia Înșelătoare, noțiunea de persoane dinafară versus noi, cei dinăuntru, reveria locului și, În cele din urmă, expresia mohorâtă de pe chipurile bărbaților, de parcă s-ar fi gândit disperați ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cere fără Întârziere Încă o bere, rezistând dorinței de a Înceta să joace rolul omului care nu era. Dispoziția lui a trecut neobservată. Armanoush i-a detectat căldura din priviri În momentul În care se uita la Asya și a intuit că era probabil Îndrăgostit de ea. Între timp Asya părea să fie Într-o stare de spirit cu totul diferită, pregătindu-se să lanseze un nou atac asupra noii prietene a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste. Aplecându-se În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spună asta fiicei lui. — Tată, spune ceva, a insistat Armanoush. Întocmai ca și mama lui, tatăl lui se trăgea dintr-o familie deportată de turci În 1915. Sarkis Tchakhmakhchian și Shushan Stamboulian Împărtășeau ceva, ceva ce copiii lor puteau doar intui, Însă niciodată Înțelege deplin. Cuvintele lor erau presărate cu atâtea tăceri. Când veniseră În America lăsaseră o altă viață Într-o altă țară și știau că oricât de des și de fidel ai evoca trecutul, unele lucruri nu vor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
templul din Ierusalim, Salitov se imagina răsturnând și distrugând toate cărțile. Cum intrarea la numărul trei era deschisă, Salitov sări pe scări și trase ușa după el, însa aceasta nu se închidea. Pe hol era din ce în ce mai întuneric, încât abia putea intui umbrele dreptunghiulare ale ușilor de la parter. Deschise larg ușa de la intrare ca să facă lumină, însă fără niciun folos. După-amiaza se tranforma în beznă, iar Salitov mai degrabă simțea, decât vedea scările dinaintea lui, așa cum simțea că are mâini doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi urla dureros, iar fulgi mari de zăpadă zburau înspre ochii săi, însetați de lacrimi. O apucă înspre sud, recunoscător pentru cizmele noi, care îi erau de mare folos pe suprafața lunecoasă. Le simțea afundându-se bine în zăpadă, dar intuia la fiecare pas punctul sensibil care l-ar putea doborî, astfel încât își măsura atent mersul pentru a rămâne pe picoare. Apoi, pe măsură ce o trăsură se apropia de el, venind din direcția opusă, Virginski se întoarse brusc și o luă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ați uitat drept în ochii lui Boria și i-ați spus: „Anna Alexandrovna are nevoie de ajutorul tău.“ La care el a răspuns ceva de genul: „Fac orice pentru Anna Alexandrovna.“ Osip Maximovici își întoarse brusc privirea. ă Poate că intuiesc bine ce s-a întâmplat, spuse Porfiri. Acum Osip Maximovici îl privi și dădu din cap. ă Poate atunci, continuă Porfiri, sau mai târziu, i-ați arătat ce se află în geamantan. Adică, i-ați arătat corpul neînsuflețit al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărțuindu-l în asemenea împrejurări câștigam o biruință importantă. Și n-am greșit. L-am auzit scrâșnind: „Trebuie să fie ticălosul de Daniel”. Dar Luchi l-a oprit să mă bată, iar a doua zi tata mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai avut un frate. Tot pilot. A căzut cu avionul. Părinții mei tremurau de fiecare dată când plecam. Nu vroiam să-i omor. Laura devenise caldă, apropiată și chiar drăguță cu mine. O barieră se ridicase dintre noi și am intuit că nu mai era nici o piedică serioasă care să ne despartă. Dealtfel, dorința mea de a-i fi pe plac era atât de mare încât, treptat, n-am mai avut sentimentul că o mințeam; plimbându-ne pe țărm, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niciodată să vorbești ca acum. Glasul îi devenise amenințător. Mi-a aruncat o privire tăioasă și a zâmbit strâmb. Un zâmbet care îi schimonosea figura. — Vrei? Accepți? Am fost pe punctul să mă ridic și să zic „nu”. Dar am intuit că n-aveam să mai ajung în camera mea. Așa că m-am stăpânit și am zis cu întregul calm de care eram în stare. — Bine. El a început să împartă cărți. Dar nu mă grăbeam să le ridic pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi trebuit să tragă o concluzie din talmeș-balmeșul răbdător și centenar al tuturor crâmpeielor de adevăr și de minciună pe care ei le adunau. „Iezuiții“, zicea Diotallevi, „Înțeleseseră ceea ce nici bieții templieri de altădată, de la Provins, nici aripa baconiană nu intuiseră, și anume că reconstituirea hărții putea fi obținută pe cale combinatorie, altfel spus cu procedee ce le anticipau pe cele ale creierelor electronice moderne! Iezuiții au fost primii care l-au inventat pe Abulafia! Părintele Kircher citește toate tratatele despre arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-adevăr, vorbea, repetând aproape literă cu literă spusele lui Barruel, despre o sectă satanică al cărei scop era să cucerească lumea, și probabil se gândea la Napoleon. Prin urmare, marele nostru reacționar Își propunea să seducă grupurile martiniste, pentru că intuise lucid că acestea, chiar dacă se inspirau din aceleași surse ca și neotemplierismul francez și german, erau totuși expresia singurului grup Încă necorupt de gândirea occidentală: paulicienii. Însă planul lui de Maistre, pe cât se pare, nu reușise. În 1816 iezuiții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Științelor! De unde-și luase Bacon inspirația pentru Casa lui Solomon, care fusese modelul pentru Conservatoire? „Așa e, așa e, nu mai Încape nici o Îndoială“, zicea Belbo amețit; apoi: „Dar, bine, cabaliștii?“ „E numai doar o poveste paralelă. Rabinii de la Ierusalim intuiesc că s-a petrecut ceva Între Templieri și Asasini, iar rabinii din Spania, umblând cu aerul că Împrumută bani cu dobândă pentru comanderiile europene, miros și ei ceva. Sunt excluși de la secret, și Într-un gest de orgoliu național decid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
așa numai ca să redau ideea -, e ca și cum harta ar fi Înscrisă În piramida lui Keops, desfăcută În fața tuturor, și toți, timp de secole, ar fi citit și recitit piramida pentru a găsi În ea alte aluzii, alte calcule fără să intuiască incredibila, splendida ei simplitate. O capodoperă de inocență. Și de perfidie. Templierii din Provins erau niște magi“. „Mă faceți de-a dreptul curios. Și n-ați putea să mi-o arătați și mie?“ „Vă mărturisesc, am distrus totul, cele zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cunoască. Și au fost asaltați de două spaime: că secretul ar putea fi de natură să-i dezamăgească și că - devenind cunoscut tuturor - n-ar mai rămâne nici un secret. Ar fi fost sfârșitul lor. Exact În momentul acela Agliè a intuit că, dacă Belbo ar fi vorbit, toți ar fi știut, iar el, Agliè, ar fi pierdut aureola confuză care-i conferea harul și puterea. Dacă Belbo i s-ar fi confesat numai lui, Agliè ar fi continuat să fie Saint-Germain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plece În fața nonsensului. Și asta Înseamnă că el, Într-un fel, știa că, oricât de fragilă este ființa, oricât de nesfârșită și fără scop este interogarea noastră În legătură cu lumea, există ceva care are mai mult sens decât restul. Ce anume intuise Belbo, poate numai În acel moment, Încât să-i Îngăduie să contrazică ultimul său file disperat și să nu delege propriul destin cuiva care-i garanta un Plan oarecare? Ce anume Înțelesese - În sfârșit - care-i permitea să-și joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o facă pe trompetistul. }n acel cimitir sobru, pătruns de un fior mistic spontan, Belbo prelungește Îndelung nota finală Într-un fel de expirație expiatorie. Ar vrea să rămână agățat pentru totdeauna de acea notă muzicală, să expieze odată cu aceasta, intuind că s-a identificat, poate pentru o clipă, fie chiar și Înlocuind pe altcineva, cu ceea ce Lacan numește „l’objet d’amour“. În mod paradoxal, pe mai multe pagini, Însuși Lacan descrie o trompetă extrasă din textul unui trubadur pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
înlocuire a vechilor sisteme, deci sunt o formă-manifest de înlăturare a unor concepte considerate învechite. Cum Platon considera în epoca sa că poeții ar trebui alungați din comunitate pentru că sunt potențiali infestatori ideologici, la sfârșitul secolului al XIX-lea Nordau intuiește pericolul apariției artelor abstracte pe care le consideră absurde, antisociale și venale: Cărțile și lucrările de artă exersează asupra maselor o sugestie foarte puternică. În ele o întreagă epocă își găsește idealul de morală și de frumusețe. chiar dacă sunt absurde
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
mistice trebuie să fie puse în relație cu nebunia degeneraților. Există două stări unde ele pot fi observate: este vorba de delirul epileptic și de delirul isteric. După Nordau, misticismul este o stare sufletească în care subiectul poate sesiza sau intui anumite relații inexplicabile sau neînțelese între fenomene și unde, în încercarea de a le elucida, recunoaște în anumite situații sau lucruri ce pot fi considerate simbolice, obscurități ce încearcă a se revela sau să își facă simțită prezența prin fenomene
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de margine de drum la situri istorice și Wakefield a explorat cimitire străvechi și cîmpuri de bătălie din Războiul Civil, transformate În timp În labirinturi de spațiu uitat. La vîrsta adolescenței, expertiza lui era atît de bogată Încît putea să intuiască spații secrete neutilizate aproape fără să se uite. Interiorul intuitiv al lui Maggie Îl Înconjoară cald, ritmul ei se accelerează, amenințînd să rupă filmul. Îi cuprinde șoldurile cu mîinile, ca s-o Încetinească. A surprins oameni În plăceri furișe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înspăimîntător? Spune asta ca și cum ar crede că nu e deloc Înspăimîntător. Wakefield crede că e groaznic, dar nu o arată... O sărută pe Margot pe buze, de la revedere, și simte pentru o clipă trupul ascuns pe care Zamyatin l-a intuit fără greș. Se bucură că, oricare ar fi fost așteptările narative ale lui Margot de la un tată, au fost Îndeplinite, chiar și pentru scurt timp. Îi urează În gînd multe, multe filme Înainte, cu finaluri din ce În ce mai fericite. Cu Margot odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fermecătoare, nu cum fusese, cu o clipă în urmă, un mijloc de-a o ține la distanță, dacă ți-ar plăcea să vii să faci cunoștință cu mama. Fran simți, rușinată, un val de ușurare. Acesta era un pas important, intui ea. În noaptea aceea, propriul ei pat, de obicei atât de cald și primitor, i se păru mare și rece. Se gândi la Laurence și la vulnerabilitatea lui neașteptată și-și dădu seama că dorea să umple orice gol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Laurence în timp ce acesta aștepta un răspuns și văzu confruntându-se în ei speranța și teama. Nu era nici urmă din siguranța nezdruncinată pe care ar fi afișat-o Jack, din convingerea că orice femeie l-ar dori. Când se îndrăgostea, intui Fran, Laurence o făcea pentru totdeauna. — Da, răspunse ea, simțindu-se din ce în ce mai sigură cu fiecare cuvânt pe care-l rostea. Da, Laurence, vreau să fiu soția ta. — Minunat, minunat, Francesca. Și apoi, fără vreun motiv pe care să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ben. Cum putea o mamă să renunțe la copilul ei fără să pară câtuși de puțin afectată? Era ca și cum îl pedepsea pentru că îl alesese pe Jack prefăcându-se că nici măcar nu există. Carrie, de obicei incapabilă să citească emoțiile celorlalți, intui ceva din ceea ce simțea el. — Îmi pare rău, Jack. Cred că trebuie s-o fi luat razna o vreme. N-am putut să-mi înfrunt propria mea durere, cu atât mai puțin pe-a lor. N-am fost o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]