3,010 matches
-
traseul șoselei, ștergându-și din mers urmele cu una din crengile aduse cu noi. Îndată și-a arătat profilul Întunecos șirul de camioane grele. „Ce-o fi În ele?” - mă Întrebam, urmărind cum miriapodul se târâie pe albul zăpezii. Îl invidiam pe Păpădie. Știindu-l Însă dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce defila deja prin fața noastră... De la distanța la care ne aflam, ne-am putut da seama că, după primele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a dus și Tom. Cordule corduțule, nu mă da de sminteală! S-a dus amărît de atacurile ad personam; s-a dus mîhnit de spectacolul denigrării prietenului Nichita: gloriile comuniste, la colț de literatură! Pentru scriitorul român, calamitatea e invidia. Invidia falsifică harta valorilor. La ce ne pricepem mai bine decît la "revizuiri"? După eveniment '89, am citit/auzit că Goga e lichea și Călinescu tinichea, Nae Ionescu un plagiator, Noica "o structură stalinistă", Sadoveanu un criminal, Eugen Barbu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-a doua, mamă vitregă. "Chiar ăsta-i motivul? Pe cine prostești? Nu cumva ți-e frică să nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să trezească stupefacție". Cum a fost aceea aici am pus un semn! că "Sadoveanu e cel mai persan scriitor al nostru". Asta cînd bădia Mihai împlinea 70. Stupefacție? Poate stupefacția "bodigarzilor" ideologici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-se că te întărește". Așa este. Mai importantă, cu mult mai importantă decît orice a fost mica mea libertate. Mica melodie a libertății. "De-atîta rău, zău mi se face bine", zice Poetul răzleț din Basarabia, Ion Anton. Răul-bine de România. "Invidiezi dexteritatea socială a lui Genosse?, nu mă slăbește vocea vitregă. Ai fi vrut să ajungi, imediat după ce-ai absolvit, să scrii discursuri pentru baștanii PCR, ca el?" Zău că nu. Mă și gîndeam ce nătărăi puteau fi dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
I-am oferit toate trei volumele, cu autograf. Le-a primit bucuros. Știa că scriu, m-a felicitat pentru cutezanța de a scrie la această vârstă. Trecând la examenul medical de specialitate este profund mulțumit de starea mea psiho-fizică, de invidiat pentru felul în care mi-am păstrat până acum starea generală de sănătate. Ne-am despărțit după două ore de convorbiri la obiect, refuzând onorariul, spunând că eu i-am oferit mult mai mult, prin cele trei volume. A discutat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
rar ce mi s-a întâmplat în viața mea de om al cărții. De-aș fi un factor de decizie i-aș acorda un premiu special pentru prea frumoasa limbă română literară pe care o stăpânește cu o dezinvoltură de invidiat pentru unii mâzgălitori de hârtie, care din păcate rabdă multe! Felicitări, doamnă Willinger. Sunt încântat că ne-am cunoscut cu ani în urmă ca prietenă a familiei mele și cred că n-o să vă supărați dacă vă deranjez cu rândurile
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
chemare scriitoricească, această cronică ar fi putut fi plictisitoare, neimportantă, oricând dată uitării. Opera de față are atâtea calități de limbă și stil literar, are atâtea valențe ivite din șlefuirea cuvintelor în cea mai neaoșă și frumoasă limbă literară, de invidiat chiar pentru români. Cheia magică a descifrării personalității și a scrisului dvs. În stil atât de obișnuit, dar cu atât mai demn de apreciat îmi apare prin faptul că proveniți dintr-o familie care a trăit în România un asemenea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
decât putea să-i fie tatăl natural al băiatului (mama lui murise lăsând în urmă șase copii cu un tată alcoolic care nu-i putea ajuta nicicum). L-au crescut cu dragoste și cu responsabilitate, oferindu-i condiții materiale de invidiat, poate mult mai mult decât ar fi trebuit. În jurul Măriei-Sale copilul s-a creat o atmosferă mai mult decât favorabilă dezvoltării și împlinirii lui ca om de mai târziu. Ba pot spune că i-au creat în jur un prea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fi trebuit. În jurul Măriei-Sale copilul s-a creat o atmosferă mai mult decât favorabilă dezvoltării și împlinirii lui ca om de mai târziu. Ba pot spune că i-au creat în jur un prea pronunțat belșug și confort, demn de invidiat. În această atmosferă a crescut copilul care, pe măsură ce creștea a înțeles că se bucura de o tot mai mare dragoste părintească și a cam început să facă cornițe, să ridice noi dorințe și pretenții. Întâmplător m-am nimerit în casa
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
neșansa a urmărit-o și mai ales a marcat-o. Cu toate acestea a mers mai departe și a înfruntat viața, cu rezultate bune, mai ales pe meleaguri atât de îndepărtate unde... chiar cei mai tari și mai bărbătoși ar invidia-o de felul cum a reușit, devenind în final o învingătoare. Eu n-am avut curajul să mă întregesc cu familia fiicei mele, dar explicația vine din faptul că mă aflam la o vârstă înaintată, deci mai puțin adaptabil noului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
indirect) prin d-na Șerban din Constanța volumul de poezii, rod al unor frământări de durată, la care se adaugă și Harul poetic pe care Creatorul vi l-a implantat în inima, sufletul și mintea dvs. În mod sincer vă invidiez pentru că modul dvs. de exprimare se exercită prin intermediul versurilor, izvorâte dintr-o trăire intensă ce se concretizează în creații deosebite, creații ce marchează viața dvs. de familie în primul rând și fapt și mai important este că priviți cu aceeași
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Am Încercat să-mi readuc În memorie niște vremuri de mult apuse, când nu auzisem nici eu de Miranda Priestly - cu cinci săptămâni În urmă - dar nu am reușit. Știam Însă că astfel de vremuri de legendă existaseră cândva. Am invidiat indiferența Juliei, dar aveam o treabă de făcut și individa nu-mi era de nici un ajutor. Cel de-al patrulea volum din seria Harry Potter urma să iasă de sub tipar a doua zi, sâmbătă, iar fiicele gemene ale Mirandei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
inconștient, am tentația să fug repede de pe balconul meu și să-l ameninț: „Atenție, imbecilule!“, dar mă opresc la jumătatea drumului. M-aș afla Într-o postură ridicolă: ea e, orice-aș face eu, numai a lui. Simt că-l invidiez, e prada lui; nimeni nu i-o poate smulge, nici chiar moartea. Îmi dau seama că toată agitația mea zadarnică era pornită din gelozie. Iată, se Întorc, obosiți de joc; el se Împleticește cu fata În brațe, dar e vegheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totul. Te porți ca un rege plin de mărinimie. Însă n-ai Înfăptuit Încă nimic, să ceri de la cei din jur să ți se Închine și să te recunoască. Eu am o sfântă Încredere În steaua ta; ceilalți doar te invidiază. Fii precaut. Ascute-ți ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În personajele unui spectacol mut, ce se joacă acolo În direct și toți sunt doritori să fie de față. Da, devenim actori fără să vrem; ochii celorlalți, ascuțiți, Încordați, penetranți, ne scormonesc, ne sfâșie, ne cântăresc, ne Înfulecă, ironizându-ne, invidiindu-ne, batjocorindu-ne. E o stare Îngrozitoare să te afli așa dezbrăcat de tine Însuți, stângaci și inutil, spionat de curiozitatea nudă a spectatorilor, plină de o cruzime Înfiorătoare. Actorii sunt niște ființe foarte curajoase; ei trebuie să aibă puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
descindem În Evul Mediu. Aflat printre casele săpate pe jumătate În pământ, ochiul Îți fuge spre apele și sălciile din față, ce-nchid orice șansă de evadare din peisaj și din istorie. Ne simțim Înfiorați de o chemare nouă, Îi invidiem pe rudari pentru această libertate a lor de a-și alege istoria. Copiii Întind mâna, cerșesc. Jenați, le dăm ce avem, am vrea să le dăm totul, dar ce Înseamnă totul pentru ei nu reușim să ne imaginăm. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a opus cu toate mijloacele de care dispunea ca să mă scald vreodată În Olt. Astfel, Întrecerea care să prindă mai repede mesajul cifrat mă găsește nepregătit, neștiind să Înot; stau și privesc amuzându-mă. Îmi dau seama acum că Îi invidiam de moarte pe colegii mei. Dar dacă E. se va apuca să confecționeze și ea o bărcuță În care să pună un mesaj pentru mine? (ieri) Obsedat de Întâmplarea de la Olt, astă noapte am avut un coșmar. Eram pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
erou fusesem și mă antrenam În povestire, Începând să inventez pe măsură ce o vedeam prinsă de puterea hipnotică a cuvintelor), umplusem complet masa și atunci, pentru o clipă, „l-am prins“ pe Învățătorul meu, l-am citit, am văzut că mă invidiază pentru bogățiile mirifice, că tare ar vrea să le aibă el, să se mai joace, să nu facă altceva decât să se joace, preocupat doar de gratuitatea absolută a jocului, răpit din mijlocul acelor plictisitoare lecții, pe care este obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dându-mi cu tandrețe tristă dicționarul ce ne lega despărțindu-ne definitiv; idiotule, trebuia să-l refuzi. (azi) Nu mai mergem la facultate. Citim Il Gattopardo (mi l-a adus cineva din Italia; e o ediție Felfrinelli, minusculă, elegantisimă). Îl invidiez pe Principe pentru arta de a sorbi acel ozio insezizabil naturilor plebeie. „Noi nu avem gustul format ca să ne bucurăm de o asemenea decadență“, Îi spun lui A. Stăm În pat rezemați de perne; când obosim să discutăm, facem amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dovedi că e soțul ei și că o iubește. Speră că, zilele acestea, are să se întoarcă din străinătate, deoarece începe sezonul și ea n-ar putea lipsi. Apoi brusc, cu alt glas, parcă și-ar fi despicat inima: ― Cât vă invidiez eu pe voi, dragii mei!... Casa voastră e casa fericirii. Eu, care sunt un sentimental, uite așa ceva am visat pentru căsnicia mea. Idealul meu de femeie a fost o ființă ca dumneata, Tecla! în adâncul sufletului meu... Nu te superi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dimpotrivă, mă măgulește! zise Predeleanu. Adică mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea și noi doi suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu copilașii dumitale... Cum să nu te invidiez, Victore? Mai ales când pe urmă mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-aș fi dat acuma o nevastă mai strașnică decât
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plăcut. Îmi observ imaginea în apă: obrajii îmi sunt de culoarea unei flori de piersic, iar părul reflectă lumina. Încerc să-mi împiedic mintea de la a călători mai departe. Nu vreau să distrug clipa închipuindu-mi viitorul. Însă știu că invidiez perechea de fluturi și țestoasele. Tinerețea mea îmi spune că nu-mi pot nimici dorința, la fel cum nu pot forța soarele să nu strălucească sau vântul să nu bată. Se face după-amiază. O căruță șubredă trasă de un măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jad și felicitări. Toate concubinele fac efortul de a mă vizita. Cele care nu se simt bine, își trimit eunucii cu și mai multe daruri. În camera mea, cadourile se strâng în grămezi până la tavan. Însă în spatele fețelor zâmbitoare zace invidia și gelozia: ochii umflați sunt dovada plânsului și a nopților de nesomn. Știu exact cum se simt celelalte concubine. Îmi aduc aminte propria-mi reacție față de sarcina doamnei Yun. Nu-i dorisem ghinionul, însă nici binele. Am fost ușurată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Trebuie să știi asta. Nu vreau să fiu cauza regretelor tale. Pur și simplu, nu vreau să pun la cale o tragedie. Rong roșește: — Dar, Orhideea, nu am visat decât să am aceeași șansă ca și tine. Vreau să fiu invidiată de femeile din toată China. Îmi zâmbește larg. — Răspunde-mi la întrebare, te rog. Rong, poți suporta să-ți pierzi soțul pentru altele? Rong se gândește puțin și apoi îmi răspunde: — Dacă așa stau lucrurile de sute de ani, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]