3,057 matches
-
Bisericii Ortodoxe Române avea să-l declare ca „neascultător și nesupus”, apoi să-l caterisească și să-l depună din treaptă pe PS Galaction în cadrul ședinței din 14 aprilie 1955, în Joia Mare, iar numele său a fost șters din istoriografia bisericească. PS Galaction a dat un răspuns ferm Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: "„Nu mă voi supune unor francmasoni, îmbrăcați în redingotă neagră, care vânează câștigul fără muncă, ci mă voi supune canoanelor Sfinților Părinți, insuflați de Duhul Sfânt
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
germ.), "valaques" (fr.), "vlachs" sau "wallachians" (engl.), "velascos" sau "valacos" (sp.), "velaci" sau "valacchi" (ital.), "volohi" sau "Włochy" (rus., pol.), "vlasi" (serb., bulg.), "oláhok" sau "vláchok" (magh.), "vláhoi" (neogr.), "iflaklar" (turc.) și variante ("moshovlahi, kuțovlahi, mavrovlahi" sau "morlahi"...). Înainte de 1991, istoriografia română nu a folosit niciodată calcul lingvistic „Valahi”, nici pe cel de „Valahia” pentru Țara Românească ; cel mult apăreau cuvântul „Vlahi” pentru romanicii sud-dunăreni, și cuvântul „Vlahia” în titulatura bisericească „Mitropolia Ungrovlahiei”. Odată cu înmulțirea traducerilor aproximative din lucrări străine, a
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
a implementa ideea (atât la oamenii locului, cât și în opinia internațională) că nu ar aparține nici neamului (etniei și sferei culturale și istorice) românești, mergându-se până la negarea faptului că au aceleași origini și că vorbesc aceeași limbă. Deoarece istoriografia internațională folosește în mod curent cuvintele « Germani » sau « Italieni » pentru a desemna populațiile respective în decursul istoriei lor și înainte de formarea statelor moderne unitare Germania (1871) și Italia (1870), Florin Constantiniu a estimat că și Românii ar trebuie să fie
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
moderne unitare Germania (1871) și Italia (1870), Florin Constantiniu a estimat că și Românii ar trebuie să fie desemnați ca atare, nu ca « Valahi », în decursul istoriei lor dinainte de formarea statului român (1859). Dar, în ciuda acestei poziții, nu numai că istoriografia internațională continuă să folosească « Valahi » în loc de Români pentru perioadele anterioare secolului XIX, dar acest obicei s-a răspândit și în unele publicați românești. Trebuie așadar precizat cine sunt acești « Valahi » : Există și legende protocroniste conform cărora beduinii arabi care trăiesc
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Gruiu, județul Ilfov, pe malul lacului Căldărușani. Ansamblul de monumente istorice, , este format din următoarele monumente: este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură bisericească din Țara Românească. Conform cu prima sa istoriografie (1870), scrisă de Casian Monahul, mănăstirea a fost ctitorită în 1638 de Matei Basarab (1632-1654). Domnitorul muntean, aflat în conflict cu Vasile Lupu al Moldovei, trecând prin aceste părți, hotărăște să zidească pe locul unui vechi schit de lemn o
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
(1496 - 1541) (în ) diplomat polonez și voievod al Transilvaniei între anii 1531-1534. În istoriografia românească, este întâlnit sub numele de Ieronim Laski sau Ieronim Lațcu. În colecția de documente "Hurmuzaki", volumul I, sunt strânse fragmente din jurnalul ambasadelor pe care le-a condus între anii 1527 și 1540. A fost nepotul lui Ioan Laski
Hieronymus Laski () [Corola-website/Science/312844_a_314173]
-
Țaratul vlaho-bulgar (1185-1258, denumit "Țaratul româno-bulgar" de unii istorici români sau "Al doilea țarat bulgar" de bulgari și de istoriografia internațională, 1185-1396) a fost un stat multietnic (regat) apărut la Dunărea de jos în 1186, odată cu victoria bulgarilor și vlahilor răsculați din sudul Dunării împotriva Imperiului Bizantin, și dispărut în 1260 prin fragmentarea în state mai mici, cucerite în jur
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
Afirmării originii romane a poporului român în corespondența purtată cu Papa Inocențiu al III-lea pentru recunoașterea sa ca împărat, arată lămurit prezența și influența „vlahilor” în statul condus de Ioniță, care poate fi așadar denumit „” în limba română, chiar dacă istoriografia internațională modernă, luându-se după tradiția acedemică bulgară predominantă, îl denumește „Al doilea Imperiu Bulgar”. Următorul țar, Borilă (Boris), a fost un uzupator, care l-a îndepărtat de tron pe moștenitorul legitim, Ioan, viitorul țar Ioan Asan al II-lea
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
actuali naționaliști, atât bulgari cât și români, încearcă să demonstreze ca cele două popoare au evoluat separat și fără contacte încă din Antichitate... În istoria modernă și contemporană, Țaratul vlaho-bulgar este puțin studiat și cunoscut, pe de o parte fiindcă istoriografia română se preocupă în principal de originile românilor din nordul Dunării, pe de altă parte fiindcă istoriografia bulgară se preocupă în principal de a demonstra originile iranice și slave ale poporului bulgar actual, minimizând sau punând la îndoială componentele tracice
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
și fără contacte încă din Antichitate... În istoria modernă și contemporană, Țaratul vlaho-bulgar este puțin studiat și cunoscut, pe de o parte fiindcă istoriografia română se preocupă în principal de originile românilor din nordul Dunării, pe de altă parte fiindcă istoriografia bulgară se preocupă în principal de a demonstra originile iranice și slave ale poporului bulgar actual, minimizând sau punând la îndoială componentele tracice, romanice, grecești și turcice (adică în relație directă cu istoria a trei dintre popoarele vecine).
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
consideră că disfuncționalitățile fundamentale ale statului polono-lituanian au fost cele care au generat rebeliunea cazacilor. În ecranizarea romanului „Prin foc și sabie” (1999), autorii oferă o viziune mai apropiată de realitatea istorică, renunțând în mare măsură la exagerările autorului romanului. Istoriografia oficială rusă a pus un accent deosebit pe ideea că Hmelnițki a hotărât să intre în uniunea cu Țaratul Rusiei ca urmare a dorinței de a „reunifica” Ucraina cu „patria mamă”. Această viziune corespundea cu teoria oficială a Moscovei asupra
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
fost dezvelită o versiune modificată. Inscripția de pe soclul monumentului se citește: „Lui Bogdan Hmelnițki, de la una și indivizibila Rusie”. Imaginea lui Hmelnițki de erou al istoriei Rusiei a fost subliniată din nou de Mikeșin în Monumentul Mileniului Rusiei din Novgorod. Istoriografia sovietică a continuat în multe privințe teoria ruso-țaristă a „reunificării”, adăugând dimensiunea luptei de clasă. Astfel, Hmelnițki nu era glorificat doar pentru „reunificarea” Ucrainei cu Rusiea, dar și pentru organizarea luptei de clasă a ucrainenilor oprimați de aristocrații polonezi.
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
în 2004 la Castelul Sargans (Elveția) a fost ridicat la demnitatea de Vice Guvernator al Ordinului pentru România, iar în 2006 la Mănăstirea Bochum (Slovacia) a fost investit Cavaler al Ordinului militaro-religios Sfântul Lazarus. A elaborat mai multe studii de istoriografie, de etnografie si folclor ale ținutului natal. Menționăm în acest context lucrările din domeniul istoriei zonei Roșcani: "Tradiție nobiliară în Roșcani, "Corviniana-Acta Musei Corvinensis X, Hunedoara, 2006" "și "Nicolae Șindea alias Ciocănești de Roșcani, "Sargetia- Acta Musei Devensis, XXXV-XXXVI, 2007-2008
Ioan Ovidiu Muntean () [Corola-website/Science/309062_a_310391]
-
alfabetul chirilic. După 1952, s-a permis studierea operelor lui Mihai Eminescu și Ion Creangă, e adevărat, cu eliminarea, în cazul primului, a tuturor scrierilor politice și a unor poezii precum „Doina” sau „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. Istoriografia și propaganda sovietică au prezentat perioada 1918 - 1940 ca una a înrobirii țării de către boierimea și burghezia română, în cârdășie cu exploatatorii și trădătorii moldoveni, iar numele de „român” a devenit unul cu conotații negative. Naționalitatea locuitorilor Basarabiei și a
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
la poale. Deși referința la ruinele Cetății Ciceului este probabilă, precizia unei reprezentări heraldice târzii, necoroborată cu alte elemente, trebuie pusă sub semnul întrebării. Lăsând la o parte confuzia cu cetatea Ciceu-Ciuc (județul Harghita), responsabilă probabil pentru unele erori din istoriografie, stăpânirea între a doua jumătate a secolului al XV-lea și prima jumătate a secolului al XVI-lea de către domnii Moldovei a Cetății Ciceului, cu titlu de fief, a pus pe unele cercetări umbra naționalismului. De aici au rezultat unele
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
teoriie sale asupra secționalismului geografic, opera lui Turner a fost repusă în lumină în ultimul timp datorită altor completări și comentarii ale cunoscutei sale , cu părerea unanimă ale istoricilor americani a enormului impact pe care Turner l-a produs asupra istoriografiei americane și a gândirii comune ale americanilor.
Frederick Jackson Turner () [Corola-website/Science/310673_a_312002]
-
români ai secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea că Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, sau Dimitrie Cantemir tratează amănunțit problematică etnonimului „român”, a originilor și semnificației sale, precum și a diferenței dintre exonimul „valah” și endonimul „român” în istoriografia străină și autohtonă. Documentele istorice conțin două grafii: "„român”" și "„rumân”". Până în secolul al XIX-lea ambele forme sunt folosite în mod nediferențiat, uneori chiar în cadrul aceluiași text. În Evul Mediu denumirea etnolingvistica "„rumân/român”" posedă și o semnificație socială
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
gir împărătesc, noul mitropolit trimite protopopilor săi pentru semnare, un document de acceptare a trecerii la catolicism, document care va sta la baza lucrărilor sinodului din 7 iulie 1698 și mai apoi a celui din 7 octombrie 1698, cunoscut în istoriografie sub numele de "Manifestul de unire" sau "Cartea de Mărturie", sinoade contestate de către istoriografia română, ca și cel din anul precedent, iar actele lor considerate drept falsuri grosolane. Cei 38 de protopopi au declarat cu acest prilej ca se unesc
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
trecerii la catolicism, document care va sta la baza lucrărilor sinodului din 7 iulie 1698 și mai apoi a celui din 7 octombrie 1698, cunoscut în istoriografie sub numele de "Manifestul de unire" sau "Cartea de Mărturie", sinoade contestate de către istoriografia română, ca și cel din anul precedent, iar actele lor considerate drept falsuri grosolane. Cei 38 de protopopi au declarat cu acest prilej ca se unesc cu biserica Romei, cu condiția ca să se bucure și ei de toate privilegiile de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Facultatea de filozofie și teologie din Königstein im Taunus, unde a lucrat timp de 7 ani. Își scrie lucrarea de doctorat cu Prof. Franz Xaver Seppelt, pe tema ""Istoria religiei lui Isus Cristos" a contelui Friedrich Leopold zu Stolberg. Orientarea istoriografiei ecleziastice catolice începând cu iluminismul și noua ei direcție în perioada romantică". Sub conducerea profesorului de dogmatică Michael Schmaus, obține docența (germ. "Habilitation") la München, cu o lucrare despre mariologie în perioada carolingiană. Între 1959 și 1965 este profesor la
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
A urmat la scurtă vreme recunoașterea internațională a independenței celor trei state, inclusiv din partea URSS. Statele Unite, care nu au recunoscut niciodată anexarea statelor baltice de către URSS au reluat imediat relațiile diplomatice cu noile republici independente. Din punctul de vedere al istoriografiei sovietice, mai înainte de reelvaluările din perioada perestrocăi, evenimentele din 1939 au s-au desfășurat în această ordine: Guvernul Rusiei și oficialii ruși continuă să susțină poziția sovietică, conform căreia anexarea statelor baltice a fost o acțiune legitimă, iar Armata Roșie
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
î.Hr. Lirica monodică în secolul al VI-lea î.Hr. Secolul al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
Demmler, care în 1900 identificase deja în mare parte scenele și inscripțiile acestora. Demmler a efectuat și o clasificare stilistică a vitraliilor care este confirmată de noile cercetări, însă articolele sale din paginile revistei "Christliches Kunstblatt" au trecut neobservate de istoriografia de artă a vremii, datorită lipsei unei documentații fotografice. De-abia Hans Wentzel a pus bazele unei cercetări moderne a ansamblului. Una din primele lucrări care tratează monografic biserica Sf. Dionisiu datează geamurile la sfârșitul secolului al XIII-lea. Această
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
fost criticat de toți istoricii care i-au studiat activitatea, și a fost trecut în manualele Istoriei Spaniei ca „"Regele Trădător"”. Deși nu poate fi acuzat de toate problemele din timpul domniei sale, a fost monarhul spaniol cel mai criticat de istoriografia națională spaniolă, care din secolul al XIX-lea a repetat, chiar fără simț critic, o serie de acuzații la adresa personajului. În cadrul istoriografiei recente s-a încercat o analiză critică a personalității regelui și a domniei sale, dar până acum niciun studiu
Ferdinand al VII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310399_a_311728]