KorAP: Find »[drukola/base=iubită & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...458 >

11,439 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

o caut oricum- îmi place să angajez artiști tineri, iar tu arăți și bine, ceea ce e întotdeauna un atu, ca să fiu sinceră. Ar fi minunat ca o prietenă a lui Lee să lucreze aici - și poți să o vânezi pe iubita aceea misterioasă a lui Lee în același timp. Ce distractiv. Dar dacă este o clientă, Sam, a adăugat ea, cu un ton prefăcut și serios, pentru numele lui Dumnezeu, fii discretă și nu supăra pe nimeni. Nu ne permitem să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Ce vreau eu să fac de fapt este să obțin niște... lucruri... ce au legătură cu domnișoara Jackson. Am înțeles că v-a fost prietenă. Așa vorbesc diplomații. Când pronunță un nume nu poți spune dacă se referă la fosta iubită care tocmai a murit sau la o femeie pe care nu au întâlnit-o în viața lor. Vorbim cumva de niște scrisori? am întrebat. —Exact. Nu și-a putut ascunde urma de nerăbdare din tonul vocii. —Le ai? — Ce te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
m-am gândit eu. Dar oricum, Shelley se mișca atât de repede, ce erau pentru ea câteva luni, pentru alții erau doar câteva săptâmâni. — Dar te mai gândești în continuare la ce mi-ai spus atunci, la Lee și la iubita ei secretă și așa mai departe? Pentru că i-am spus lui Judith după ce am vorbit cu tine - eram și eu destul de intrigată - și a turnat atâta apă rece peste, încât m-am dezumflat de tot. Tot felul de metafore. Mâncam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
vina pe cineva sau voiam să pară mai complicat decât era. Păcat de Lee, să moară așa. Dar probabil că așa s-a întâmplat. Mi-am dat seama de îndată ce m-am gândit mai bine. Și în ceea ce o privește pe iubita lui Lee, ei bine, asta chiar nu e treaba mea. Shelley părea ușurată să audă asta. A, bun, a spus. O să-i spun lui Judith. Ne-am agitat una pe alta degeaba, nu-i așa? Conspirații și teorii și așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
calm. Sunt pregătită să cunosc prețul. Ce te face să crezi că am un preț? Atunci de ce te-ai dus la galeria la care e Clifford acționar? m-a întrebat ea. De ce ai povestit că vrei să o găsești pe iubita domnișoarei Lee? Când doamna Frank i-a spus lui Clifford, el a presupus imediat că tu ai scrisorile și voia să știe dacă poate face rost de ele. Atunci de ce nu a luat chiar el legătura cu mine? A tras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

era o gravură cu imagini din atelierul pictorului. Îi povestisem lui Simon despre pasiunea mea abandonată, desenul. Și el îmi spusese aceleași vorbe ca și Nunu: Nu te vei elibera de ea niciodată. Am deschis cartea și am citit dedicația: „Iubitei Kiri, o carte, să fie inspirată de ea și să vadă clar în prezent și să spere în bunătatea viitorului. Plin de iubire, Simon.“ Am adormit cu cartea pe piept, trezindu-mă după câteva minute adânci. M-am uitat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
bătrân ca și mine, mâncat de zile, ar fi timpul să te gândești la Doamna Moarte! - Numai pielea mi-a îmbătrânit, inima mi-a rămas tânără! - Cine poate să-ți vadă inima? Și sunt curioasă ce poți să-i faci iubitei tale! - Ce întrebare tâmpită, izbucnise Rudi supărat. Ne iubim și ne vom căsători în curând! - Tipic pentru tot neamul bărbătesc!Asta e boala bătrâneții masculine! îi aruncase femeia. - Și câți ani are? întrebase un bărbat între două vârste, ridicându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Dar iubirea stă mereu sus, chiar deasupra religiei care este numai un suport pentru trăirile interioare ale omului. Poate că sunt un evreu rău. Nu știu, dar e ceva mai puternic decât mine - simt ca și cum Tua ar fi fost mereu iubita mea și acum ne-am întâlnit pentru a trăi și muri împreunăă Spunând aceste cuvinte, Rudi se așezase pe banca numărul opt. Cantorul începuse deja să cânte: - Adonai, Adonai, Dumnezeu sfânt al îndurării! Slăvit să fie Cel Veșnic, în vecii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
care mă făcea să cred că frumusețea și sentimentul puteau exista separat. Coțofenele din pinii înalți îmi aminteau deodată de Sucki. Când am ajuns în apartamentul nostru am aruncat valizele și l-am căutat cu nerăbdare. Mă simțeam ca o iubită infidelă, care-l trădase pe cel drag și acum spera că totul se va aranja în același fel ca altădată. Dar Sucki nu era pe nicăieri. Colivia era murdară și goală. L-am căutat în toate camerele și până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

cînd sfințești pîinea. 3. Maria Dimitrievna Kașkina, născută contesa Buturlin, relatează despre părintele Serghei de la o distanță În timp de circa treizeci de ani. „În casa care aparținea mănăstirii, Nilus trăia Împreună cu soția sa, născută Ozerova, și cu prima lui iubită, o femeie divorțată. Și mai era o a treia, o femeie cam bolnăvicioasă, permanent Însoțită de fiică-sa, care avea doisprezece ani, și care li se alătura uneori. Se zicea că Nilus ar fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

inima prizonieră cu Bernarda, fiindcă Încă n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți asta oricum, „guirlifrend“ sau... — Fermín, rebobinează. Ce tot spui? Fermín Romero de Torres mă privi deconcertat, alipindu-și degetele de la o mînă și gesticulînd În maniera siciliană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
n-am apucat să-ți povestesc despre cina noastră... scîntei săreau, auzi, scîntei, de părea că-i noaptea de Sfîntul Ion... Fermín, i-am retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți asta oricum, „guirlifrend“ sau... — Fermín, rebobinează. Ce tot spui? Fermín Romero de Torres mă privi deconcertat, alipindu-și degetele de la o mînă și gesticulînd În maniera siciliană. — Să vedem. În după-amiaza asta, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
față și pot să te asigur fără loc de Îndoială că fata nu părea nicidecum o stafie. Ți-aș putea descrie pînă și mirosul. De lavandă, Însă mai dulce. Ca o gogoșică abia făcută. — A spus gogoșica oare că-i iubita mea? — Așa, cuvînt cu cuvînt, nu, dar a zîmbit cumva din colțul gurii, știi și dumneata, și a zis că te așteaptă vineri după-amiază. Noi n-am avut decît să socotim cît face doi și cu doi. — Bea... am murmurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
colțul gurii, știi și dumneata, și a zis că te așteaptă vineri după-amiază. Noi n-am avut decît să socotim cît face doi și cu doi. — Bea... am murmurat eu. — Ergo, există, remarcă Fermín, ușurat. — Da, numai că nu e iubita mea, am zis. — Păi, nu știu ce mai aștepți. — E sora lui Tomás Aguilar. — Prietenul dumitale, inventatorul? Am Încuviințat. — Cu atît mai mult. Nici de-ar fi sora lui Gil Robles, auzi; fiindcă e bună de nu se mai poate. Eu, În locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Îmbîrligat. Iar el m-a Îmbîrligat pe mine să-l Însoțesc, fiindcă o fi el gură-mare, dar n-avea tupeu să intre acolo. Știți și dumneavoastră cum sînt filfizonii. S-a hotărît să intre noaptea ca să se dea mare față de iubita lui, și cît pe ce să se pișe pe el. Fiindcă acum dumneavoastră o vedeți ziua, dar noaptea casa asta e altceva, să fim Înțeleși. Fapt e că Joanet a zis că a urcat la etajul al doilea (fiindcă eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
pe la magazin. — Într-una din zilele astea. — Atunci, dacă Îți convine, astăzi Îl lăsăm pe Fermín la comandă și noi mergem să ne distrăm puțin, că a sosit timpul. Iar dacă ai nevoie de ceva bani... — Tati, Bea nu-i iubita mea. Dar cine zice de iubite? Deci am stabilit. Faci cum poftești. Dacă ai nevoie de bani, ia de la casă, dar lasă un bilet, să nu se sperie Fermín cînd va Închide. O dată zise toate astea, o făcu pe dezorientatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
astea. — Atunci, dacă Îți convine, astăzi Îl lăsăm pe Fermín la comandă și noi mergem să ne distrăm puțin, că a sosit timpul. Iar dacă ai nevoie de ceva bani... — Tati, Bea nu-i iubita mea. Dar cine zice de iubite? Deci am stabilit. Faci cum poftești. Dacă ai nevoie de bani, ia de la casă, dar lasă un bilet, să nu se sperie Fermín cînd va Închide. O dată zise toate astea, o făcu pe dezorientatul și se pierdu În dosul prăvăliei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Cred că nici nu și-au anunțat plecarea. Pălărierul n-a Înțeles niciodată că familia lui Îl părăsea. — L-ați auzit vreodată pe Julián pomenind de o fată pe nume Penélope? — Penélope? Cred că nu. Mi-aș aminti. — Era o iubită de-a lui, pe cînd Încă mai locuia la Barcelona. Am scos fotografia lui Carax cu Penélope Aldaya și i-am Întins-o. Am văzut cum zîmbetul i se lumina văzîndu-l pe Julián Carax adolescent. Era roasă de nostalgie, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
era aici... Asta e Penélope? Am Încuviințat din cap. — Foarte frumușică. Julián mereu se descurca așa Încît să apară Înconjurat de femei frumoase. Ca dumneavoastră, m-am gîndit eu. — Știți dacă avea multe... Din nou zîmbetul acela, pe socoteala mea. — Iubite? Prietene? Nu știu. La drept vorbind, nu l-am auzit niciodată vorbind de vreo femeie din viața lui. O dată, ca să-l Înțep, l-am Întrebat. Știți, probabil, că Își cîștiga existența cîntînd la pian Într-o casă de toleranță. L-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

Dirk, el a încercat să-i convingă să le cumpere pe ale lui Strickland. A insistat să și le aducă aici ca să le arate. — Și ce părere ați avut dumneavoastră despre ele? am întrebat-o eu zâmbind. — Erau îngrozitoare. Ah, iubito, tu nu înțelegi! Ei bine, olandezii ăia ai tăi au fost furioși pe tine. Au crezut că-ți bați joc de ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
irită și mai tare pe dna Stroeve: — Parcă ți-ar plăcea să te faci de râs, zise ea. Ochii lui rotunzi se făcură și mai rotunzi și fruntea i se încruntă de mirare și spaimă că ea s-a supărat: — Iubito, te-am necăjit cumva? Nu mai iau alte purgative. Am luat doar pentru că mă supăra bila. Duc o viață sedentară, nu fac destulă mișcare. De trei zile nu mai avusesem... — Pentru numele lui Dumnezeu, ține-ți gura o dată! îl întrerupse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
adresă mie, încercând să zâmbească: Ce părere ți-ai făcut despre mine? Stroeve, privind-o perplex, șovăi. I se încruntase fruntea și gura roșie se bosumflase. Îmi amintea în mod ciudat de un cobai agitat. Va să zică răspunsul tău e nu, iubito? zise el în cele din urmă. Ea făcu un gest de plictiseală. Era istovită. — Atelierul e al tău. Totul îți aparține. Dacă vrei să-l aduci aici cum te-aș putea împiedica? Imediat, pe fața lui rotundă se răspândi un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

și privirea lui pierdută În imagini tulburi. - Maestru al figurii moarte... de ce? Îl mai Întrebă Dante. Nu mai auzea nimic din larma din jur, captivat doar de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu l-am văzut. În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de alții ce se Îmbulzeau zbierând din spate. Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
nume fals, ca pentru a o găsi. O curtase de-a lungul Întregii sale vieți, În operele sale. Încheiase cu ea un pact, o chemase În șoaptă să se oprească În bronzurile sale, Îi mângâiase oasele sub carnea fierbinte a iubitelor lui. Iar apoi moartea sosise, ca să Își ceară răsplata. Își aminti de ipoteza grosolană a șefului gărzilor, pe care la Început o respinsese cu dezgust. Acum, Însă, acea posibilitate i se Înfățișă din nou În minte. Era oare el cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur, toate erau fericite când îl vedeau. Alteori, pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul și poarta ușoară, o vedea pe Anita, iubita lui din tinerețe, fata era mereu cu spatele la el, pleca undeva, plutea pe vârfuri de copaci simplu, egal, mergea de parcă dormea în ea, Maestrul nu putea să treacă de această putere care se numește memorie și, paradoxal, toate imaginile alea îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]