5,860 matches
-
La primul impas, te solicit. Deocamdată, funcționez mulțumitor. — Avantajele sunt extreme. Atunci când imaginația scrutează zona interzisă, perimetrul de protecție, punctul de fisură... — Bine, îmi explici la masă. — Fantezia zurlie, iar a mea ar putea să tindă spre asemenea performanță, poate izbuti acolo unde somnolența voastră medicală nici nu aspiră. — Recunosc, suspină doctorul Marga. Dar tu ai venit, de fapt, pentru cu totul altceva decât aceste discursuri. Atâta lucru pricepe și un psihiatru funcționar, ca mine. — Poate, dar nu mai am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieșise din cameră. Se tot pregătise pentru momentul decisiv. În sfârșit, să tot privești... dar nu se putea desprinde. Aștepta ca musafirul să pornească primul, să-i deschidă calea. — Uite, s-a înserat, repede mai vine noaptea. Nici măcar n-am izbutit să-i convoc pe toți, dar noaptea îi va aduna, sunt sigur. Noaptea e creatoare, nu-i așa... Noaptea punem noi la cale amăgirile și răzbunarea. Marcu Vancea se depărtase, trecuse pragul ușii, ieșise, nu-i mai asculta. Se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înfrigurate să apuce, să strângă, să descarce. Strâns, în muțenia lui etanșă, combatantul de altădată e încă viu. E încă viu, kir Ianuli, dar nu aude și nu vede semnele schimbării, aici, la un pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neavând nume și detalii de dat la schimb, fostul iubit al lui Harry a fost băgat la zdup pentru șapte ani. Ce era mai rău însă abia acum începea. În timp ce Harry se pregătea să plece la pușcărie, bătrânul Dombrowski a izbutit în cele din urmă să o convingă pe Bette să înainteze divorțul. A folosit aceleași tehnici de intimidare pe care le mai folosise în trecut - amenințarea că o dezmoștenește, amenințarea că îi taie stipendiile - dar de data aceasta vorbea serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mea cotidianè, mè speriase grozav decalajul de timp pe care-l cèpètasem, De când m-am trezit, întârziind în pat câteva clipe în plus, am avut sentimentul cè alerg înnebunit în urma unui tren care sunt eu insumi și cè, fatal, nu izbutesc sè mè ajung din urmè, trebuie sè recunosc cè acum, când îmi fumez relaxat țigară care va dura pânè la zodia vèrsètorului, lucrurile au revenit pe fègașul lor normal, programul reîncepe sè funcționeze dupè parametrii stabiliți, exceptând saltul peste micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
noapte, Sunt istovit, abia cobor scèrile, ținându-mè de balustradè, În timp ce cobor, atent la scèri, din cauza întunericului de pe hol, mè gândesc la conversația mea cu Angel, i-am explicat și ei ce descoperire extraordinarè am fècut pentru viața mea, cum am izbutit dupè atâta timp sè-mi armonizez din nou mișcèrile trupului cu cele ale sufletului și cum prezența unei femei pe care abia am cunoscut-o a fècut sè disparè orice ton discordant, dizarmonic dintre mine și sufletul meu, Angel, arètându-se ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ras, a after shave-ului, dar, surprinzètor, cedând teritoriile din jurul gâtului parfumului de la AnM, cerrutisí, pe care, ca sè acopèr mirosul acela, îl folosesc cam exagerat, dupè pèrerea lui Șerban, Dacè aș fi un specialist în parfumuri, dupè o vreme, aș izbuti, combinând diverse esențe, sè reproduc parfumul infernal și indefinibil al trupului mateian, pe care, treptat, analizând situațiile în care, sub forma unor variații de arome distincte, se manifestè, am învèțat sè-l asociez cu destulè precizie unor stèri sufletești diferite, Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a secolului al XIV-lea (și, fiind o danie către mânăstire, exista de mai multă vreme), Mana a rezistat, renăscând din cenușa tuturor arderilor, a jafurilor, a trecerii tuturor „trecătorilor”: Tătari, Polonezi, Lituanieni, Turci, Suedezi, Cazaci, Ruși... Însă ceea ce nu izbutiseră focul și sabia năvălitorilor, ceea ce nu reușise armia rusească (cea care zicea că pornește războiul-sfânt Împotriva păgânilor, până la liberarea Țarigradului, dar se așeza cu nădejde În țările românești, prietene cică și uita să se mai Întoarcă acasă - un an, șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă duce În casă aproape pe sus. Eu nu mă las - nu vreau În casă. Eu vreau afară, vreau pe calidor! Să văd, s-aud, să miros - tot, toate. Mă zbat, mă las pe jos, Încerc să-i scap - nu izbutesc; Încasez o palmă de directoare - nu-mi pasă de palma ei, dau să ies iar pe calidor - la văzut. Și nu știu dacă mai Întâi a fost buhnitura, abia după aceea trântitura la podea, În antreu - cu mama deasupra; ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ileana o totfugește: pleosc-plescăiește peste aiciul care, de la mine, rămâne nevăzut - dac-aș avea eu o oglindă; dacă aș pune-o dincolo; dacă i l-aș vedea. Femeile chiuie, țipă, râd. Le aud glasurile din ce În ce mai În urmă rămase - mama a izbutit să mă Înșface de mână și să mă zmulgă de-acolo. Am pătruns În codru. Parc-am mai fost pe-aici. Am fost, am fost. - Ce-i dădea Ileanu lui rusu, mamă? Ce zicea ea că-i dă lui?, Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
biata mamă, care gemea și plângea, îi luară copilul, cu gândul de a-l îngropa de viu în una din dune. Strânse erau legăturile, dar se știe că nimic nu e mai puternic decât iubirea de mamă, și biata femeie izbuti să le rupă, dar când ieși afară, plecaseră toți și nu văzu decât un șir nesfârșit de dune înalte, așa că alergă de la una la alta, scormonind ici și colo, plângând și strigând, știind că fiul ei putea să se sufoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Gacel Vânătorul, inmouchar singuratic ce stăpânea pământuri pe care nimeni altcineva nu râvnise vreodată să le stăpânească. Apărură în fața jaimei sale într-o dimineață. Bătrânul era în pragul morții, iar tânărul care îl purtase în spate ultimele două zile abia izbuti să murmure câteva cuvinte înainte de a se prăbuși fără cunoștință. Porunci să se pregătească pentru ei cel mai bun cort, și sclavii și fiii lui îi îngrijiră zi și noapte, într-o disperată luptă pentru a reuși, împotriva oricărei logici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl duseră. Nimeni nu putea fi ucis cu atâta sânge rece, oricât de mare i-ar fi fost greșeala. Și cu atât mai puțin în timp ce dormea sub protecția și acoperișul unui inmouchar. Ceva ciudat învăluia acea istorie, dar Gacel nu izbutea să-și dea seama ce este; doar un singur lucru era limpede: cea mai veche lege a deșertului fusese încălcată și asta era ceva ce un imohag nu putea accepta. își aminti de bătrâna Khaltoum și simți cum o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
șiretenie și de violență. Respectul pe care îl impunea era depășit doar de cel impus de omul său de încredere, sergentul major Malik-el-Haideri, un bărbat uscățiv, mititel și aparent firav și bolnăvicios, dar atât de crud, viclean și viteaz, că izbutise să stăpânească acea turmă de fiare, supraviețuind la cinci încercări de asasinat și două încăierări cu cuțitele. Malik era „moartea naturală“ cea mai normală în Adoras, și doi dintre sinucigași își zburaseră creierii ca să trebuiască să-l mai suporte. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o piatră, atent să nu faci nici o mișcare ce consumă apa. Chiar și noaptea trebuie să te miști încet ca un cameleon, și în felul ăsta, dacă reușești să devii insensibil la căldură și la sete și, mai ales, dacă izbutești să-ți învingi panica și să-ți păstrezi calmul, ai o mică posibilitate de supraviețuire. — De ce-ai făcut-o? Căutai „Marea Caravană“? — Nu. Căutam în mine urmele strămoșilor mei. Ei au învins „pământurile pustii“. Celălalt negă cu convingere: — Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dură doar câteva minute când ajunseră la capătul erg-ului ce se deschise în fața lor, nesfârșit, o întindere fără zări formată din miliarde de pietre negre crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape pietriș, pe care vântul nu izbutea să-l ridice decât atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și începu să mestece încet carnea tare ca o talpă a unei cămile bătrâne pe care ordonase oamenilor săi s-o sacrifice înainte de a muri fără ajutorul cuiva. De-a lungul unei singure generații independente o să distrugem tot ce-a izbutit să supraviețuiască timp de veacuri. Ce va spune Istoria despre noi? Ce vor spune nepoții noștri când vor vedea ce-am făcut cu libertatea noastră? Vru să mai adauge ceva, dar îl întrerupse un ciocănit discret la ușă și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o piatră, atent să nu faci nici o mișcare ce consumă apa. Chiar și noaptea trebuie să te miști încet ca un cameleon, și în felul ăsta, dacă reușești să devii insensibil la căldură și la sete și, mai ales, dacă izbutești să-ți învingi panica și să-ți păstrezi calmul, ai o mică posibilitate de supraviețuire“. — își păstrează forțele, zise. în noaptea asta se va mișca... Ar trebui să știm încotro... O să aibă nevoie de cel puțin patru ore ca să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pierdu cunoștința și rămase sprijinit de corpul animalului, cu gura deschisă, incapabil să aspire un aer ce devenise aproape dens și părea că refuză cu încăpățânare să coboare în plămânii lui. Deliră, dar gâtlejul lui uscat și limba învinețită nu izbutiră să emită nici un sunet. Apoi, o zvâcnire a mehari-ului și un geamăt ce se năștea în rărunchii bietului animal îl readuseră la viață și deschise ochii, dar trebui să-i închidă din nou, învins de albeața fulgurantă a salinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Orice aș face și oricâți ani ar trece, nu voi putea niciodată să-i redau viața pe care mi-o încredințase. îl privi îndelung, încercând să citească în fundul acelor ochi negri și adânci, singura parte a chipului său pe care izbutise s-o vadă până atunci. Mă întreb de ce unele vieți înseamnă atât de mult pentru tine, iar altele atât de puțin. în ziua aceea nu puteai face nimic, și totuși, s-ar zice că amintirea ei te urmărește și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
voi continua să trăiesc, pe când pe tine te vor mânca viermii. Nu e asta o dovadă că am fost aleși de zei? — E posibil... Și dacă e așa, a sosit momentul să le cereți tot ajutorul, pentru că ceea ce nu a izbutit deșertul în două mii de ani vor reuși oamenii în douăzeci. Vor să vă distrugă, să termine cu voi și să vă șteargă de pe fața pământului, chiar dacă nu se simt în stare să construiască nimic deasupra mormintelor voastre. Gacel închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
datorită harului său de orator, poporul sfârșea prin a-l urma unde ar fi vrut, căci, la urma urmei, își ținuse promisiunea, conducându-l de la colonialism la libertate. întins pe pat, privind fără să vadă aripile vechiului ventilator ce nu izbutea, în ciuda eforturilor, să răcorească aerul, se întrebă care avea să fie poziția lui când va veni momentul să aleagă. își aminti de acel Abdul-el-Kebir din tinerețea lui, când devenise eroul său și-și acoperise pereții camerei cu portretele lui, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
după el un om care începea să se transforme într-o umbră, și nutrea convingerea că el, Gacel Sayah, Vânătorul, imohag din neamul Kel-Talgimus, ar fi putut învinge Tikdabra cu ajutorul celor patru cămile. Ar fi fost primul care ar fi izbutit asta și faima lui s-ar fi întins dintr-o parte într-alta a deșertului, iar numele său ar fi trecut din gură în gură ca o legendă, dar târa după el o greutate de nesuportat, ca unul din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fiii săi. Prin urmare continuă, răbdând un iad de nedescris din cauza spațiului închis, el, care iubea singurătatea și libertatea mai presus de orice, suportând negustorii guralivi, femeile isterice, copiii zgomotoși și găinile puturoase, incapabil să se transforme în piatră, cum izbutise să facă pe „pământul pustiu“, să se izoleze de tot ceea ce îl înconjura, să reușească să-și facă spiritul să-i părăsească temporar trupul. Acolo, fiecare hârtop, fiecare hurducătură, fiecare pană de cauciuc și fiecare râgâială a vreunui vecin îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]