3,194 matches
-
4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse, tinereți curate, brațe încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
două zile, postește măcar până seara. Și de nu poŃi până seara, păzește-te măcar să nu te saturi. De nu ești curat în inima ta fii curat măcar în trupul tău. De nu plângi în inima ta, îmbracă-ți cu jale măcar fața ta. De nu poți milui, vorbește măcar ca un păcătos. De nu ești făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare. De nu te poi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu ești biruitor (asupra păcatelor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
oraș plutitor Plin de iubire, de taine și de dor, Cu oameni bogați, ce petrec fără teamă Că hăul adâncului îi cheamă. Toți cântă, dansează, petrec. In noaptea haină orele trec. Nu știu că un ghețar plutitor Le va aduce jale și dor. In țipete de groază și de disperare Vasul e rupt de ghețar în graba cea mare. Și-n apa cea neagră cuprinsă de valuri, Nicio ființă nu mai ajunge la maluri. Moartea-i crudă și e nemiloasă. De ce
Titanicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83178_a_84503]
-
chiar în ușă, ca locatarii, pășind afară, să nime reas că-n el pân-la gât. Cât despre șarpe, am ales de data asta animalul cel mai mare și mai gras, pripășit în lac ca monstrul din Loch Ness. Te apuca jalea și mila pentru nenorociții proprietari ai casei cu pricina. Am dat din nou F4 și (yeaaah!) de data asta am citit cu volup tate: „You are an artist, a wonderful dreamer“! Așa începea textul, și continua ținân du-mă numai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ultima despărțire, a bunicuței, de Blândețea ei, cea frumoasă ca o ca un soare. A fost ultima oară, când, la despărțire, și-au urat noapte bună și vise înaripate, pentru că, peste noapte, bunica Cica a murit. Ce plâns, și ce jale, au urmat,în familia Zbârnu, și-n familiile rudelor și prietenilor acestora, plâns și jale generate de stingerea, pe neașteptate, a dulcii lor bunicuțe. Căci, de mulți ani,începuse a fi numită, bunicuța tuturor din cartier. Ea, și Blândețea ei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fost ultima oară, când, la despărțire, și-au urat noapte bună și vise înaripate, pentru că, peste noapte, bunica Cica a murit. Ce plâns, și ce jale, au urmat,în familia Zbârnu, și-n familiile rudelor și prietenilor acestora, plâns și jale generate de stingerea, pe neașteptate, a dulcii lor bunicuțe. Căci, de mulți ani,începuse a fi numită, bunicuța tuturor din cartier. Ea, și Blândețea ei, erau, zilnic, pe buzele tuturor. Și modul lor de a fi, de a se comporta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
blajin: „Fiule asta o să se întâmple cu siguranță la 50 de ani după moartea mea”. Auzind aceasta, pe rus l-a podidit pe loc un plâns din acela cu noduri de îți era mai mare mila și a plecat cu jalea în suflet, sorbind vârtos dintr o sticlă de vodcă pe drumul de întoarcere spre maica Rusia. Sfântul Petru, a împins apoi în birou o arătare mai mult piele și oase, cu o tăgârță agățată într-un vârf de băț. Se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pentru un răspuns, se făcuse o jumătate de oră, o jumătate de zi și Dumnezeu tot gândea căutând răspunsul. Deodată se apucă el de plâns, un plâns din acela cu sughițuri care ți răscolește sufletul și-ți seacă inima de jale. Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai este nici o speranță pentru acest popor urgisit, plecând înapoi spre mioriticul plai, cu inima și cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o adâncă durere în suflet, de parcă aș fi pierdut pe cineva apropiat sufletului meu. Am plâns și eu, alături de toți oamenii cu inima cinstită, cu suflet de adevărat român din această țară prea des urgisită, am plâns în sunetele de jale a clopotelor de la Putna și Râmeți, care vesteau peste Ardeal, Moldova și Țara Românească până departe, spre Nistrul Basarabiei celei străinite, că marele poet al neamului român Adrian Păunescu nu mai este. Azi dimineață la ora 7,15, inima sa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
am putut să îl salvăm, era deja mort când l-a adus Nicolae. - Doamne, de ce mă pedepsești? izbucni Geta, ridicând capul spre cer. Cu ce ți-am greșit ? Apoi își continuă plânsul în hohote. În cameră era o atmosferă de jale și nimeni nu mai spunea nimic. Frusina se afla în birou la primărie și bătea la mașina de scris listele cu recensământul care avusese loc de curând. Găsise pe birou un dosar și o notă anexată lăsate de primar care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dragoste. Avea în față imaginea tuturor evenimentelor frumoase, atâtor ani, petrecuți împreună! Toate acestea, deși o îndurerau în momentul de față, stând lângă trupul lui inert, îi aduceau clipe de reverie și o făceau să nu mai bage de seamă jalea care se afla în jurul ei. În biserică era foarte cald. În afară de faptul că era o zi de vară călduroasă, se mai adăuga atât căldura de la lumânări cât și sufletele atâtor oameni care îl conduceau pe George pe ultimul drum. Frusina
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îi faci rău de fapt se va muta în altă localitate. Se ridică pe vârfuri și își lipi gura de a lui; simte lacrimile care șiroiesc pe obrazul băiatului: - Asta este de la ea! Îl sărută din nou rapid, cuprinsă de jale: - Și asta este de la mine! Fugi spre casă, uimită de gestul și îndrăzneala ei, bazate pe impulsuri nestăvilite. Când îl vedea, era printre fetele de vârsta ei și îi făcea voioasă semn cu mâna de departe< îi răspundea la fel
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să o invite. Ea îl aștepta dar nu îndrăznea să vină singură. Hotărât, după puțin timp, a sorbit repede din sticla de pepsi și a plecat grăbit. N-a aflat dacă și-a reparat dantura, ar fi fost perfectă. Însă jalea și singurătatea puneau tot mai mult stăpânire pe sufletul său, deși era înconjurat de multă lume, amici și fete care-l iubeau. Trebuia să-și găsească sau să-și stabilească urgent perechea însă nu se putea hotărî. Perdelele trase în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
le-au furat pe toate ei. Drumărind prin munții tăi, Doar în fotă și-ntr-o ie, Ți-au luat aurul și sarea, Grânele de pe câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi Doina ta a curs a jale, Îngropând dureri și patimi. 23 septembrie 2012 Ion POPESCU BRADOSCHI atenție se închid ușile de piatră nisipurile mișcătoare își fac siesta pe culoare metroul trepidează în ritm de respirații burgheze plictisite citesc le soir apoi tricotează doar îngrijitorul de morminte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tohoarcă ciobănească pe deasupra cojoacelor... Zadarnice fuseseră rugămințile și amenințările. Din fânar nu se mai lăsase drăcuciul dat jos, rânduindu-și viața așa cum îl ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca aia prăpădită a lui, nu i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din mână și începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
învățat când eram copil de-o șchioapă, de la un lăutar vestit... Ascultă și bagă bine la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae murmură că alt cântec mai trist și mai de jale nu auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cap!... Și bătrânul se porni să plimbe arcușul pe coarde trist și tânguitor. Lui Culae aproape că-i dădură lacrimile ascultând, copleșit de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae murmură că alt cântec mai trist și mai de jale nu auzise în viața lui. Da, trist și frumos cântec, încuviință bătrânul. Da' ia ascultă-l acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de o jale care venea din timpuri apuse și de la oamenii care purtaseră în sufletul lor acea jale. Ei, ți-a plăcut cântecul ăsta?... vru deadul să știe, când sfârși. Culae murmură că alt cântec mai trist și mai de jale nu auzise în viața lui. Da, trist și frumos cântec, încuviință bătrânul. Da' ia ascultă-l acum, nepoate, și pe-ăsta..., pe care-l știu de la un unchi de-al meu, mare meșter și el... Ascultă-l și ține-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte din ramuri, ca niște brațe înălțate a deznădejde și a jale înspre cerul mereu plin de nori alburii și opaci. Casa era și ea îngropată în zăpezi până în partea de sus a ferestrelor și zăpada continua să crească de la o zi la alta. Prin ogradă, de la casă și până la șopronul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fluier să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul să-l prevestească. Moartea ce avea să vină Înainte de cu-ziuă. Ce-i cu turma, De-i pierzi urma Și a jale zbiară-ntruna De parc-ar veni furtuna? Baciule ce-mi ieși în cale, Mulțumescu-ți dumitale De n-am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
albastru copleșitor. Deodată, aurora ca un arc se ivește pe cer, iar zbuciumul pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Împotriva necredincioșilor, răspunse Veniero cu o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tristeți si amăgiri lăsate sunt în urma ta Și cântec, vrajă și lumină le ai mereu în fața ta; Minciună, ură, multa vină rămase sunt în urma ta. O clipă lină și duioasă pășește azi în viața ta, Dar chin, și urlete, și jale rămase sunt în urma ta. Gânduri senine, fără moarte, le ai în zbor în fața ta; Iluzii în baloane sparte rămase sunt în urma ta. Și fluturi ce dansează vals tu ai ades în fața ta; La mine lacrimi pe obraz rămase sunt în urma
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în scurta-ți agonie, Să mă feresc de umbra de care n-o să scap, Să mă împrăștii mută de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
leagă De piatră Și ducă-se ... până devale Ocol să-i picteze Pământul. Mă sting între stâncile goale. Prin baia de culori O frunză îmbracă vorba caldă Ce în apus o răstignește Pe buzele de dor uscate. Un bici de jale o izbește Și din Sibilă cum era Un galben pal o amuțește. Cu pete sângerii din soare Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]