KorAP: Find »[drukola/base=jazz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...212 >

5,277 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

ca ăsta, dar lui Duane îi plăceau gagiii mai bătrâni și mi-a spus că se dă în vânt după părul cărunt. Acum ești mulțumit? Danny nu era în stare să-i întâlnească privirea. — Lui Duane și George le plăcea jazzul? — Nu știu. N-am vorbit niciodată cu ei despre muzică. — Au pomenit vreodată despre spargeri de case sau despre vreun tip de vreo treizeci de ani, cu arsuri pe față? — Nu. — Avea vreunul dintre ei vreo pasiune pentru animale? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Și mai multă ceață, brațe arcuite, picioare, un cărucior făcându-și brusc apariția și un bărbat în alb, cu un bol mare de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și Coleman - saxofonistul alto - alături, avântându-se în jazzul dezlănțuit. Crenguțele sunt dureroase. Tim dispare, înlocuit de un blond ingenuu. Două umbre îi distrug vizibilitatea, Danny face un pas îndărăt, lentilele devin iar funcționale și prind un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se cu limba, numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
definit; îl cunoștea pe individ și îl considera o victimă satisfăcătoare din punctul de vedere al calității și/sau al patimii lui de sânge; nu-l cunoștea pe Marty Goines dinainte, dar era un cunoscător intim al șirului cluburilor de jazz din ghetou și știa că va găsi o victimă acolo. Va trebui ca oamenii lui să cerceteze zona din nou. Despre Wiltsie și Lindenaur: Asasinul a mușcat, mestecat, înghițit și împroșcat mai întâi sângele lui Wiltsie pentru că el era cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
facă proteze dentare, iar ieri am aflat de la un informator de-al meu că Goines coordona o bandă de spărgători. Când veți citi raportul meu, veți vedea că l-am interogat pe un vagabond pe nume Chester Brown, cântăreț de jazz. Îl cunoștea pe Marty de la începutul anilor ’40 și mi-a declarat că în perioada aceea obișnuia să dea spargeri în case. Brown a mai menționat un tânăr cu fața arsă, care ar fi fost acolitul lui Goines, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
revolverul calibrul 45. După ce bău două păhărele și luă niște apă de gură, se sui în mașină și se îndreptă spre Chateau Marmont. Era o noapte rece și umedă. Stătea să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz, ritmuri săltărețe de boogie-woogie, tremolouri de baladă. Danny o luă pe alee spre numărul 7941, simțindu-se un pic încorsetat în costumul de la Karen. Numărul 7941 era puternic luminat, draperiile de catifea prin care se uitase acum trei zile erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
era un proiectil numai bun de lansare. Dar atacă iar, folosindu-se de cuvântul „naivitate”. — Vorbim aici de trei oameni asasinați. Căsăpiți cu niște futute de bețe zoot, cu ochii smulși din orbite, cu intestinele mușcate. Vorbim despre șantaj, spargeri, jazz și tipi cu fețe arse, iar dumneata crezi că mă poți jigni numindu-mă naiv? Crezi că... Danny se opri când văzu falca lui Gordean încleștându-se. Omul se zgâia la podea. Danny se întrebă dacă atinsese cumva vreun punct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
clienților dumneavoastră. — Nu. Ți-am spus că nu țin o listă. Atunci spuneți-mi ce v-a deranjat atât de mult. — Ți-am spus ce. Nu cred că sunteți atât de sensibil. Așa că spuneți-mi. Gordean zise: — Când ai menționat jazzul, am ajuns să mă gândesc la un client, un trompetist, căruia îi trimiteam o serie de indivizi interesați de chestii mai dure. Mi-a făcut impresia că e genul care se aprinde ușor, dar nu era nici înalt, nici de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
ce-i acoperea fruntea. Asistentul zise „El e”, apoi ieși. Vandrich oftă. — Asta-i o porcărie! Am relații la centrala telefonică. Fata de-acolo mi-a zis că-i vorba de niște crime, iar eu nu-s criminal. Cântăreții de jazz sunt vânați întotdeauna de niște măscărici ca voi. Ani de zile v-ați străduit să-l răstigniți pe Bird, acum încercați și cu mine. Danny îl lăsă să se descarce, măsurându-l din priviri în timp ce se lăsa măsurat din priviri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
și un „îh” pentru pachucos în costume zoot în general. Nu, nu, nu, nu - subliniate. Danny puse întrebarea cea mare: — Un tip înalt, cărunt, de-acum trecut de patruzeci de ani. Păr frumos, argintiu, tipi cărora le plac localurile de jazz și-s destul de versați ca să cumpere droguri. Homosexuali care mergeau la petrecerile lui Gordean pe vremea când mergeai și tu. — Nu. Danny trecu pe o pagină curată. — Ăsta e domeniul în care excelezi, Cyril. Felix Gordean. Tot ce știi, tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
de heroină din zona de sud, adică nu prea mulți. Absolut nimic interesant. Circulă zvonul că Jack D. și Mickey C. sunt pe cale să arunce pe piață o mare cantitate de droguri. Nimic. Ne-am bazat pe descrierea cântărețului de jazz, dar n-am dat de nimic legat de vreun tip cu semnalmentele lui. La fel și cu vagabonzii. Nimic. Și ne-am străduit serios. Niles chicoti. Danny se uită la propriile lui notițe absente: o pagină de zerouri concentrice. — Mike

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
întoarse din profil cu fața spre el. Avea o față frumușică chiar și așa, lovită și rănită. Danny încercă să se uite urât la el. Buzele lui tremurânde îl făcură să își îndrepte privirea spre ocean. — Cunoaște Gordean cântăreți de jazz sau tipi care frecventează cluburile de jazz din ghetoul negrilor? — Nu prea cred. Nu e stilul lui Felix. — Gândește rapid! Bățul zoot. Un băț cu o lamă ascuțită la un capăt. O armă. Habar n-am despre ce vorbești. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Avea o față frumușică chiar și așa, lovită și rănită. Danny încercă să se uite urât la el. Buzele lui tremurânde îl făcură să își îndrepte privirea spre ocean. — Cunoaște Gordean cântăreți de jazz sau tipi care frecventează cluburile de jazz din ghetoul negrilor? — Nu prea cred. Nu e stilul lui Felix. — Gândește rapid! Bățul zoot. Un băț cu o lamă ascuțită la un capăt. O armă. Habar n-am despre ce vorbești. Un bărbat care arată ca ăla pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
de coloratura protectoare a companiei unei femei. Trecuseră aproape două săptămâni de când trecuse pe acolo în interes de serviciu, așa că, probabil, nu va fi recunoscut în ipostaza lui nepolițistă. Iar EL apăruse în apropiere de Strip chiar ieri. Îmi place jazz-ul. Ție? — Sunt nebună după jazz. Și știu un local grozav în Hollywood. — Eu știu niște localuri date naibii în South Central. Ce zici? Claire ezită, apoi spuse: Sigur, sună distractiv. *** Spre est pe Wilshire, apoi spre sud pe Normandie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
femei. Trecuseră aproape două săptămâni de când trecuse pe acolo în interes de serviciu, așa că, probabil, nu va fi recunoscut în ipostaza lui nepolițistă. Iar EL apăruse în apropiere de Strip chiar ieri. Îmi place jazz-ul. Ție? — Sunt nebună după jazz. Și știu un local grozav în Hollywood. — Eu știu niște localuri date naibii în South Central. Ce zici? Claire ezită, apoi spuse: Sigur, sună distractiv. *** Spre est pe Wilshire, apoi spre sud pe Normandie. Danny circula cu viteză, gândindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
încă mai era cald. Danny se dădu jos și o porni spre intrare înaintea lui Claire. Zdrahonul care fusese la intrare de Anul Nou era și acum acolo și se uita la el ca la un alt alb iubitor de jazz. Claire îl ajunse din urmă chiar în momentul în care aerul rece îl făcu să se simtă normal: comunistul Krugman avea o aventură amoroasă, iar detectivul de la Omucideri Upshaw lucra ore suplimentare. O luă de braț și o conduse înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
Dar crezi că-mi pasă? Apoi continuă să unduiască printre mese. Claire își aprinse o țigară. Bricheta îi tremura. Danny o întrebă: — Cine era? — O, un prieten de-al unui prieten de-al meu. Odinioară eram înamorată de cântăreții de jazz. Mulatrul își croise drum spre scenă. Danny îl văzu strecurând ceva în mâna contrabasistului - o sclipire verzuie, culeasă și dosită în aceeași clipă. Considine despre De Haven: și-o trăgea în venă și era o consumatoare înrăită de droguri farmaceutice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
să-i sune pe crescătorii de animale sălbatice, pe furnizorii grădinilor zoologice, pe vânătorii de animale și pe vânzătorii de blănuri angro, apoi să verifice informațiile, coroborându-le cu cele primite de la tehnicienii dentari, și să acționeze. Jefuitor, pasionat de jazz, traficant de heroină, fabricant de dinți, hoț de mașini, iubitor de animale, ciudat, homosexual, pederast, poponar și pasionat de prostituați. Îi aștepta pe undeva un amănunt ascuns în vreun dosar de la poliție sau un tehnician dentar dezinvolt care să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
la apă. Blonda și cu mexicanul se futeau cu disperare. Claire frământa mușchi care nu îi cedau. Danny începu să simtă niște crampe, așa că luă mâna lui Claire și i-o strânse în dreptul genunchiului, ca atunci când erau la clubul de jazz și el dirija lucrurile. Claire se trase de lângă el. Filmul se sfârși cu un prim-plan cu blonda și mexicanul sărutându-se cu limba. Pelicula sări de pe rolă. Claire se ridică în picioare, aprinse lumina și schimbă rolele de film

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
în buzunar. — Asta-i cea mai ciudată istorie pe care am auzit-o de când sunt eu pe planetă, adică din 1887. Ce altceva mai știi despre asasinul tău? Danny zise: — E înalt, între două vârste, cu păr grizonat. Cunoaște lumea jazzului, poate cumpăra heroină, e la largul lui cu bărbații care se prostituează. Se opri, gândindu-se la Reynolds Loftis, și se întrebă dacă putea să găsească împotriva lui vreo dovadă care să nu fie doar incidentală. — Și e homosexual. Cormier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
corectă. Danny intră în atelier și petrecu încă o oră sporovăind cu tehnicienii în timp ce ei extrăgeau dinții din gingiile de elan, căprioară sau porc sălbatic din Catalina Island. Îi întrebă despre bărbați înalți și cărunți care se comportau ciudat, despre jazz, despre heroină, despre tipi cu obsesii față de wolverine. Inspiră mirosul de sânge și de infecții dentare animale și insistă asupra comportamentului muncitorilor angajați temporar, care veneau și plecau. Aruncă unele comentarii piezișe despre un chipeș actor de la Hollywood care ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
că nimeni nu-i văzuse plecând și întorcându-se? Un alibi polițienesc perfect. Dar de ce? Juan Duarte se uita la el de parcă ar fi fost de pe altă planetă. Danny încerca să se liniștească, ca să poată vorbi. — Gândește repede. Muzică de jazz, jafuri, wolverine, heroină, servicii de prostituție homosexuală. Duarte se trase un metru mai încolo. Eu cred că toate put. De ce? — Un puști nebun după wolverine. Duarte duse un deget la frunte și-l răsuci. — Loco mierda. O wolverină e un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
toamnei. Un răspuns pe jumătate sănătos - și care se potrivea cu calculele lui Upshaw. — Ce făcea la vremea aia dragul de Coleman, doamnă? Delores smulse frunza din greblă și o sfărâmă. — Coleman o apucase pe căile lumești. Asculta discuri de jazz pe o Victrola, ieșea în fiecare noapte și a renunțat prematur la liceu, ceea ce m-a înfuriat, fiindcă sora Aimee preferă ca sclavii ei să fie absolvenți de liceu. A găsit o slujbă îngrozitoare la un laborator dentar și, v-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
avut o mică conversație cu mama dementă a lui Coleman Masskie. Tipa are o serie de copii cu tați diferiți și nu știe care al cui e. Coleman a plecat de-acasă la sfârșitul toamnei lui ’42. Fura, îi plăcea jazzul și lucra la un laborator dentar. Toate astea se potrivesc cu scenariul lui Upshaw. Și-acum fii atent: în toamna lui ’42 un bărbat alb, imens, cu un accent irlandez, vine mereu pe-acolo și întreabă de Coleman. I l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
începu să caute. Apartamentul avea cinci camere: camera de zi, dormitorul, bucătăria, baia și biroul. Mal începu cu biroul - era cel mai îndepărtat de Stompanato și de curlangiu. Se auzi cum pornește un aparat de radio, cum scala alunecă peste jazz, peste niște reclame, peste știri, și se oprește la o piesă de operă cu un bariton și o soprană se se oțărau unul la altul și cu o orchestră zgomotoasă pe fundal. Mal avu impresia că-l aude pe Minear

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
pe cei ca noi și l-ar fi distrus pe Reynolds. Când polițistul acela a venit să întrebe despre primele trei crime, Felix a înțeles adevărul. George Wiltsie fusese cu Reynolds, iar Marty Goines și Coleman erau amândoi cântăreți de jazz. După aceea a fost omorât și Augie Duarte, iar ziarele au dat mai multe detalii. Polițistul a lăsat să-i scape unele informații, iar Felix s-a convins că asasinul trebuie să fie Coleman. Și-a reluat șantajul, iar Reynolds

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]