149,721 matches
-
a lui Eugen Negrici ca una justificată, validă, onestă, dezirabilă, în primul rând datorită dorinței de obiectivitate și de detașare. Ar fi bine să citim cărțile și să ignorăm biografiile. Dar dacă imoralitatea biografiei ne semnalează imoralitatea operei? E o judecată la fel de onestă. Plagiatul din Incognito e cea mai puternică dovadă. Eugen Barbu scrie amestecându-și pana în literatura altor autori. În Incognito l-a "valorificat" pe Paustovski, în Princepele a "valorificat" cu abilitate filologică stilul și lexicul scrierilor noastre vechi
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării până la Ťtabuizareať (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonimie a semnificantului față de semnificat". (p. 300) Ceea ce caracterizează în cel mai înalt grad scrisul lui Ion Pop este precizia. Judecata criticul este una de acord fin, fiecare nuanță este luată în considerare. Criticul își dozează cuvintele cu pipete de farmacist, nu are entuziasme globale, nici ironii devastatoare. Preciziei judecăților (întotdeauna la baza concluziilor generale sau de etapă stă informația exhaustivă
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
în cel mai înalt grad scrisul lui Ion Pop este precizia. Judecata criticul este una de acord fin, fiecare nuanță este luată în considerare. Criticul își dozează cuvintele cu pipete de farmacist, nu are entuziasme globale, nici ironii devastatoare. Preciziei judecăților (întotdeauna la baza concluziilor generale sau de etapă stă informația exhaustivă) îi corespunde precizia termenilor. Nimic nu este retorică pură, metaforele și artificiile artistice nu-și au locul, fiecare cuvânt din scrisul profesorului Pop își are rostul său în nuanțarea
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
întotdeauna la baza concluziilor generale sau de etapă stă informația exhaustivă) îi corespunde precizia termenilor. Nimic nu este retorică pură, metaforele și artificiile artistice nu-și au locul, fiecare cuvânt din scrisul profesorului Pop își are rostul său în nuanțarea judecății. Discursul critic astfel construit, chiar dacă nu este foarte spectaculos (pe alocuri didacticismul său exasperează) are trăinicia unui zid de cetate și cu greu i s-ar putea găsi fisuri. Cu liniștea cu care scrie despre modernitatea viziunii poetice a lui
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
subiectivitatea editorului și comentatorului. Dar, printr-o convenție tacită, firească între colaboratorii unei colecții cu profil general bine stabilit, "devierile" nu depășeau limitele unor particularități specifice. Alături de exemplul colecției "Clasicii români comentați" aș propune, deși oamenii preferă, din lene, în locul judecăților critice lucide, prejudecățile, și exemplul colecției "Clasicii români", colecție publicată, după 1952, de Editura de Stat pentru Literatură și Artă, ale cărei ediții, apărute, multe din ele, sub supravegherea unor intelectuali de prestigiu și a unor eminenți profesioniști (Tudor Vianu
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
natural", neconstrîns, tolerant, pașnic, civilizator, așa cum a fost bunăoară Montaigne. Celebrul întemeietor al eseului "era un epicureu în sensul înalt al cuvîntului, un înțelept care gusta dulceața vieții și a gîndirii, ținînd calea de mijloc între toate extremele care nimicesc judecata și bucuria. Era un senzualist și un empirist, neîncrezător în științele pozitive, în metafizică și în religiile revelate, dar plin de încredere în finalitatea individualistă a existenței". Explicabil, Valéry îi provoacă lui Șerban Cioculescu o integrală satisfacție: "în ordinea poetică
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
Vasilescu, nici Vaslie Gorduz, nici Neculai Păduraru, nici Mircea Spătaru și nici generațiile mai tinere nu și-au asumat universul formal și tensiunile specifice ale sculpturii lui Ion Vlad. încercarea surdă de a-l recupera acum, dincolo de teorii și de judecăți istorice, este mai curînd un reflex existențial decît un proiect estetic. Ion Vlad a reprezentat și reprezintă încă în sculptura noastră, un amestec ciudat de energie și de disperare, de vitalitate și de eșec, de construcție monumentală și de ruinare
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
sale cuprind studii de istorie literară, defel uscate însă, deoarece "siguranța metodei istoriografice, ascuțimea intuiției psihologice și valoarea scrisului duc la rezultate admirabile". Atrăgînd atenția asupra excesivei erudiții, a primejdiei textului stufos de prea multe date, cu subaprecierea "talentului, meditației, judecății, rațiunii, gustului" (sînt cuvintele autorului francez), Sainte- Beuve ilustra o altă înclinație a spiritului galic și anume cea pentru "gust", înțelegînd, după cum se rostește criticul român, "să subordoneze erudiția construcției armonioase, potrivit comandamentelor geniului național". Așa încît autorul Cozeriilor de
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
că a sfîrșit prin a-i iubi mai puțin? Că încetul cu încetul a descoperit și a mărturisit gusturile sale adevărate, că a recunoscut în sfîrșit că se născuse clasic". O dată cu primenirea generațiilor, menționează Șerban Cioculescu, romantismul este chemat la judecată, sub învinuirea că "a rupt echilibrul sufletului francez", de pildă în lucrarea Le romantisme français a lui Pierre Lasserre în care se încearcă augmentarea celebrei distincții goetheene: "j^appelle le classique le sain, et le romantique le malade", sau în
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
vreme a fost spiritul tolerant în care am existat. Ca generație, pe de o parte, și în relațiile cu celelalte generații, pe de altă parte. Ne acceptam unii altora nu doar extravaganțele, mai mult sau mai puțin formale, ci profunzimea judecăților, maturizarea conștiinței, a atitudinii. Am avut șansa profesorilor care au încurajat libertatea din noi, libertatea de expresie, chiar atunci cînd pentru treaba asta se plătea scump, care știau cum să ajusteze devierile noastre, cum să ne facă să înțelegem, subtil
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
absurdului. Acela în care trăim, despre care citim, naiv convinși că toate se-ntîmplă pe o altă planetă, și de care încercăm să ne salvăm indexîndu-l, ca specie, în cartoteca literaturii. Fatalul strigăt cu care începe neputința noastră de-a comunica, judecată prin nu mai puțin fatalul fel de-a spune ne-auzim, dar nu ne ascultăm, e "alo!". Apelul, apostrofa ("nu auzi, dom'ne?!"), funcția fatică - i.e., nevoia de a te convinge că dincolo e cineva, sînt toate conținute în trei
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
Pe când ginandrele... Erau în stare de orice ca să ne țină închiși în casele noastre. Planul era subtil. Iar noi, orbi. Orbi erau ochii pe care se depunea în straturi groase pulberea albă de îndată ce ne aventuram pe străzi, oarbă ne era judecata, orb era simplul bun-simț. Era ginandrelor începuse, iar noi negam evidența. Cu ce preț, întrebați? Priviți-vă singuri, onorați străbuni și vecini, priviți-vă! Prețul e că am devenit aceste ecorșee ambulante, rămânând în picioare doar prin îngăduința ginandrelor, care
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
lor treceri prin această lume, alții, cei mai mulți, sunt luați prin surprindere de doamna cu coasa. Puțini oameni privesc sfârșitul existenței lor ca pe ceva firesc, natural. Mulți dintre semenii noștri nu se tem de sfârșit, datorită credinței că "după" urmează "judecata de apoi" și că va începe o nouă etapă, superbă din toate punctele de vedere și unde suferința dispare cu desăvârșire. Aceștia au convingerea că doar cei merituoși primesc această infinită răsplată. Ceilalți, care au fost niște oameni execrabili, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
boierime, dar nu sunt supuși niciunui boier și fac la un loc un fel de republică. Cel dintâi este Câmpulung, în ținutul Sucevei, împresurat de piscurile unor munți foarte înalți. Acest ținut are cam 15 sate, toate cu obiceiurile și judecățile lor deosebite. Uneori primesc și doi vornici trimiși de la domnie; însă de multe ori îi gonesc afară din ținut, la câmpie, când aceștia întărâtă cugetele locuitorilor și se bizuie pe întăriturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
la o sarcină finită în timp, fie la o anumită sarcină nefinită în timp. Exemple de asemenea sarcini sunt mai ales cele „diplomatice”, ținând de legătura cu exteriorul: reprezentarea obștii în procese, negocierea cislei etc., dar și sarcini interne precum judecata în procese între obșteni, coordonarea unor acțiuni colective ca defrișări, desțeleniri sau alte amenajări etc. În toate cazurile, mandatul era revocabil în orice moment și în cele mai multe cazuri obștile evitau delegarea (preferând, spre exemplu, să se prezinte in corpore la
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
acestui nivel a devenit plata cislei și repartizarea sa pe sate și gospodării. În al doilea rând, a fost diminuată autoritatea sa decizională și cea în materie de justiție internă, întrucât a devenit simplă și din ce în ce mai frecventă contestarea deciziilor și judecăților sale în curțile de justiție ale statului. 4.4.1.2. De la taxare colectivă la taxare individuală Un stimulent important al extinderii statului a fost fără doar și poate constituit de extinderea și îmbunătățirea taxării. În perioadele timpurii, singura relație
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
confederația vrânceană a început să scadă. După cum s-a văzut în tabelul de mai sus și în episoadele relatate, justiția forului confederal era apelată, succesiv, la starostia Putnei, care funcționa în general ca un arbitru regional, și, mai departe, la judecata domniei. 4.4.2. Expansiunea piețelor interne Secțiunea privind expansiunea piețelor interne expune și conține teza lui H. Stahl, potrivit căreia acesta este procesul care a cauzat ceea ce el numește disoluția aranjamentului - referindu-se însă la dizolvarea nivelului confederativ, agregat
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
p. 144). Este deja evidentă, în această fază, o creștere în putere a satelor față de confederație. Deși au existat întotdeauna nemulțumiri, acestea au fost rezolvate prin negocieri repetate la nivelul confederal. Însă, în episodul descris mai sus, satul Poenari respinge judecata confederației și face recurs la aranjamente instuționale mai largi decât confederația. Tendințele de acaparare individuală se manifestă simultan: vechilii, reprezentanții care luptaseră în procesul pentru apărarea Vrancei, ridică pretenția pentru avantaje personale sub formă de donații din averea devălmașă a
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
timp de o oră. Broaștele moarte așezate pe aceste incizii încep să zvâcnească. Tânărul von Humboldt numește „forță vitală“ „acțiunea conjugată a unor substanțe“ care produc electricitate. Anul 1797. Schiller se năpustește năprasnic asupra savantului care ignora filozofia idealistă germană: „judecată goală de măcelar care vrea cu nerușinare să spintece și să măsoare natura (...), fără dulcea participare a inimii...“ Von Humboldt răspunde: Schiller, cu „simțămintele lui de gelatină“, „împopoțonează într-o grandilocvență plictisitoare idei împrumutate de la alții“. Față de spiritul faustic al
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ne-am putea vizita infernul lăuntric. Coborâm prin depresie într-un trecut care nu aparține timpului, un trecut paralel cu trecutul liniar pe care ni-l amintim ca pe un film: prin depresie ne aflăm în repetiție ca pentru o judecată de apoi. Depresia înfrânge orice cosmos. Depresia poartă întotdeauna un dincolo de tot care sugerează un dincolo al verbului prin care nu putem exprima nimic, dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fi „îmblânzit“. Politica evreilor nu va fi niciodată democrația, pentru că spiritul lor asentimental este refluxul zeului lor de geniu, care „nu este dragoste, mângâierea nu-i e felul“, după cum tot Heine spune într-un poem bizar. De unde libertatea sfidătoare a judecății în privința semenilor - iar la Heine, după părerea unui englez, „lipsa respectului față de sine, a adevăratei demnități“. Morții lui Goethe i-a supraviețuit acest faun a cărui măduvă a spinării a făcut implozie pentru Europa modernă. Neîndoielnic, nu există „dreptate“ spirituală
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este racordat și la realitatea politică, formulând sentințe ironice, aspre sau disperate cu privire la problemele social-politice românești actuale. Din această multitudine de idei și opinii răzbate o înțelegere complexă și nuanțată asupra realității umane, o bogată experiență de viață și o judecată închegată în jurul unor convingeri ferme. Aș spune că Vasile Fetescu promovează o viziune realistă asupra vieții, ținându-se la distanță de moralismul scorțos și rece. Domnia sa nu scrie de pe pozițiile unei autorități epistemice sau morale, ci bazându-se pe o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ei. Sfat Înainte de a da curs îndemnului inimii, consultă-ți cel mai înțelept și mai credincios sfetnic: propria conștiință. Cunoaștere Cunoașterea de sine este principala condiție pentru integrarea omului în profesie și în societate. Consecințe Alcoolul consumat în exces tulbură judecata, adoarme conștiința și dezlănțuie instinctele animalice. Comori În mintea și sufletul oricărui copil se pot ascunde comori nebănuite. Părinții și educatorii sunt cei care trebuie să le descopere și să le pună în valoare. Progrese Națiunile care prețuiesc, stimulează și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cu seninătate și convingere nu se poate transforma în adevăr. Adevăr În politică și în afaceri adevărul nu se află în fapte, ci doar în vorbe. Sfat Înainte de a porni să-ți cauți dreptatea în Justiția română pingelește-ți încălțările. Judecată Nu toți cei îndrituiți să împartă dreptatea au chemare pentru dreapta judecată. Dreptate Nu este ușor de descâlcit ițele și de aflat adevărul când fiecare dintre cei implicați într-o cauză civilă sau penală vine în fața judecătorului cu dreptatea lui
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
politică și în afaceri adevărul nu se află în fapte, ci doar în vorbe. Sfat Înainte de a porni să-ți cauți dreptatea în Justiția română pingelește-ți încălțările. Judecată Nu toți cei îndrituiți să împartă dreptatea au chemare pentru dreapta judecată. Dreptate Nu este ușor de descâlcit ițele și de aflat adevărul când fiecare dintre cei implicați într-o cauză civilă sau penală vine în fața judecătorului cu dreptatea lui. Libertate Libertatea este una dintre valorile fundamentale ale democrației, dar ea nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]