4,083 matches
-
grupuri marginalizate, Anderson și Caldwell au anticipat probabil cea mai importantă lucrare de acest gen, Let Us Now Praise Famous Men (Și acum să-i preamărim pe oamenii celebri, n. trad.), publicată în 1941. Anii '40 au devenit importanți pentru jurnalismul literar prin două cărți: prima îi aparține lui Agee, iar a doua este Hiroshima de John Hershey, apărută întâi în ziarul New Yorker în 1946 și apoi în format de carte. Ambele ocupă un loc fundamental în istoria jurnalismului literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru jurnalismul literar prin două cărți: prima îi aparține lui Agee, iar a doua este Hiroshima de John Hershey, apărută întâi în ziarul New Yorker în 1946 și apoi în format de carte. Ambele ocupă un loc fundamental în istoria jurnalismului literar american. În primul rând, ele au evoluat din jurnalismul literar instrumental și respectiv din cel descriptiv al anilor '30, iar în al doilea rând, anticipează jurnalismul anilor '60 ai secolului al XX-lea. Prin urmare, ambele lucrări reprezintă cei
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Agee, iar a doua este Hiroshima de John Hershey, apărută întâi în ziarul New Yorker în 1946 și apoi în format de carte. Ambele ocupă un loc fundamental în istoria jurnalismului literar american. În primul rând, ele au evoluat din jurnalismul literar instrumental și respectiv din cel descriptiv al anilor '30, iar în al doilea rând, anticipează jurnalismul anilor '60 ai secolului al XX-lea. Prin urmare, ambele lucrări reprezintă cei doi poli ce formează un spectru prin care subiectivitatea pare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și apoi în format de carte. Ambele ocupă un loc fundamental în istoria jurnalismului literar american. În primul rând, ele au evoluat din jurnalismul literar instrumental și respectiv din cel descriptiv al anilor '30, iar în al doilea rând, anticipează jurnalismul anilor '60 ai secolului al XX-lea. Prin urmare, ambele lucrări reprezintă cei doi poli ce formează un spectru prin care subiectivitatea pare să opereze în încercarea sa de a se apropia de lumea obiectivizată. La fel ca Lafcadio Hearn
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
implicat ca și autorul și ca persoanele despre care vorbește acesta" (xvi). Am asistat în mod evident la declararea intențiilor autorului, și anume ca "cititorul să fie la fel de implicat ca autorul și persoanele despre care vorbește acesta". Încă o dată, scopul jurnalismului literar este de a împărți subiectivitățile între "povestitor, ascultător (spectator) și protagonist(i)" (Berger, Povestiri 286). Lucrarea Let Us Now Praise Famous Men a apărut în anul 1941 și în ea autorul își declară intențiile narative: să își destăinuie propria
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
permis lui Agee să scrie din start: conștientizarea faptului că poate scrie o carte "sinceră" doar în măsura în care aceasta își recunoaște propria nedesăvârșire" (149). Deși cartea lui Agee, Let Us Now Praise Famous Men e unul din ultimele exemple "instrumentale" ale jurnalismului literar de succes de la începutul anilor '30, un jurnalism menit să incite la conștientizare socială, abia prin anticiparea anilor '60 ai secolului al XX-lea a devenit celebră în unele cercuri de critici (Fishkin 147). Astfel, ea a reușit ca
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că poate scrie o carte "sinceră" doar în măsura în care aceasta își recunoaște propria nedesăvârșire" (149). Deși cartea lui Agee, Let Us Now Praise Famous Men e unul din ultimele exemple "instrumentale" ale jurnalismului literar de succes de la începutul anilor '30, un jurnalism menit să incite la conștientizare socială, abia prin anticiparea anilor '60 ai secolului al XX-lea a devenit celebră în unele cercuri de critici (Fishkin 147). Astfel, ea a reușit ca o carte ce își propunea, asemeni lucrării lui Stephen
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
the Union (Starea Uniunii, n. trad.) și apărută în 1944. Dar probabil cea mai importantă lucrare din acea perioadă a fost Hiroshima lui Hersey, apărută la un an după încheierea războiului. În timp ce Let Us Now Praise Famous Men aparține de jurnalismul literar instrumental, Hiroshima se încadrează în mod evident în ceea ce Stott numea jurnalismul "descriptiv". Faptul că Hersey a reușit să mențină un ton neutru - lăsând cititorul, ca să îl cităm pe Asch, "să tragă propriile sale concluzii" - a determinat-o pe
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai importantă lucrare din acea perioadă a fost Hiroshima lui Hersey, apărută la un an după încheierea războiului. În timp ce Let Us Now Praise Famous Men aparține de jurnalismul literar instrumental, Hiroshima se încadrează în mod evident în ceea ce Stott numea jurnalismul "descriptiv". Faptul că Hersey a reușit să mențină un ton neutru - lăsând cititorul, ca să îl cităm pe Asch, "să tragă propriile sale concluzii" - a determinat-o pe Phyllis Frus să denunțe această neutralitate drept un defect major al cărții, deși
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în întregime din această carte este recunoașterea subiectivității autorului. După cum mai spunea Frus, "este exemplul perfect al efectului luării narațiunii obiective estetizate drept model" (92). În același timp este și un exemplu de ceea ce Dwight Macdonald numea "naturalism denaturat", caracteristic jurnalismului literar practicat de ziarul New Yorker, și suferă de o "deficiență morală" din cauza detașării "clinice" ("Hiroshima" lui Hersey 308). După cum mai remarca Frus, rezultatul ar putea "doar să își obiectivizeze personajele și să provoace condescendență din partea cititorului (precum și a scriitorului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
supraviețuit" (90). Hersey recunoaște limitările propriei sale subiectivități. Întrebarea principală nu este dacă Hersey obiectivizează experiența celor ce au supraviețuit bombardamentelor. Cu siguranță acest lucru este adevărat într-o oarecare măsură, la fel ca și în cazul altor practicanți ai jurnalismului literar. Un exemplu ar fi lipsa controversată a oricărei emoții evidente în reportajul de un stil arid al lui Hemingway, cum ar fi în lucrarea "Italia, 1927". În schimb, Hiroshima există undeva pe un spectru, între subiectivitatea reflexivă și o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
său, Hersey încearcă să depășească distanța dintre subiectivitate și obiectivizare. Doar că în cazul său este o cale mai lungă. Dar pe la jumătatea anilor '40 ai secolului al XX-lea, după cum sugerează Connery în șablonul său, al doilea ciclu al jurnalismului literar a intrat în declin. Nu se știe exact care sunt cauzele, dar numai triumful științei din perioada celui de-al Doilea Război Mondial este deja o dovadă a faptului că teoriile pozitiviste aproape că înlocuiseră subiectivitatea, devenind o perspectivă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
spre sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '50, temperamentul critic se mulase aproape perfect pe șablonul Noului Criticism. Având în vedere faptul că Noul Criticism urmărea sensul însuși al unei opere literare, acesta nu putea fi un semn bun pentru jurnalismul literar, care își recunoștea în mod deschis originea fenomenologică și mijloacele de creație. Totuși, în această a doua perioadă de liniște a jurnalismului literar, ziarul New Yorker a continuat să își publice lucrările descriptive, cum ar fi relatările lui Joseph
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Noul Criticism urmărea sensul însuși al unei opere literare, acesta nu putea fi un semn bun pentru jurnalismul literar, care își recunoștea în mod deschis originea fenomenologică și mijloacele de creație. Totuși, în această a doua perioadă de liniște a jurnalismului literar, ziarul New Yorker a continuat să își publice lucrările descriptive, cum ar fi relatările lui Joseph Mitchell, destul de asemănătoare cu cele ale lui Crane, despre viața lipsită de evenimente din orașul New York. După cum afirma Norman Sims, "Mitchell și câțiva
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
relatările lui Joseph Mitchell, destul de asemănătoare cu cele ale lui Crane, despre viața lipsită de evenimente din orașul New York. După cum afirma Norman Sims, "Mitchell și câțiva colegi de-ai săi de la New Yorker sunt cei care au ținut în viață jurnalismul literar de la jumătatea secolului al XX-lea" ("Joseph Mitchell" 83). Deși articolele lui Mitchell sunt caracterizate de ceea ce Mitchell numește "umor din cimitir" (nota autorului, xii), personajele sale reflectă încă o dată încercarea de a elimina distanța dintre subiectivitate și obiectivizarea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca multe alte articole mai lungi publicate în New Yorker, inclusiv Earl of Louisiana al lui Liebling, Portretul lui Hemingway a apărut ulterior în format de carte. Atât McCarthy cât și Hemingway vor fi analizați mai în detaliu, McCarthy pentru că jurnalismul său literar nu era luat în serios, iar Hemingway pentru că, în mod ironic, și-a dezvăluit atitudinea ambivalentă față de jurnalism în/prin jurnalismul său literar. Dar mai întâi ar trebui precizat faptul că, spre deosebire de portretul social ce abordează teme variate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a apărut ulterior în format de carte. Atât McCarthy cât și Hemingway vor fi analizați mai în detaliu, McCarthy pentru că jurnalismul său literar nu era luat în serios, iar Hemingway pentru că, în mod ironic, și-a dezvăluit atitudinea ambivalentă față de jurnalism în/prin jurnalismul său literar. Dar mai întâi ar trebui precizat faptul că, spre deosebire de portretul social ce abordează teme variate - greu de împărțit pe subiecte - alte genuri de actualitate, delimitate mai clar, cum ar fi narațiunile din domeniul sportului sau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în format de carte. Atât McCarthy cât și Hemingway vor fi analizați mai în detaliu, McCarthy pentru că jurnalismul său literar nu era luat în serios, iar Hemingway pentru că, în mod ironic, și-a dezvăluit atitudinea ambivalentă față de jurnalism în/prin jurnalismul său literar. Dar mai întâi ar trebui precizat faptul că, spre deosebire de portretul social ce abordează teme variate - greu de împărțit pe subiecte - alte genuri de actualitate, delimitate mai clar, cum ar fi narațiunile din domeniul sportului sau al criminalității aveau
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al criminalității aveau succes în continuare. Într-un fel, acestea au contribuit la continuitatea genului, deși se aflau, în opinia lui Kerrane și a lui Yagoda, "de cealaltă parte a baricadei narative" (97). Doi reporteri sportivi renumiți ce au practicat jurnalismul literar sunt Jimmy Cannon și W. C. Heinz (Keranne and Yagoda, 115, 461). Printre reporterii renumiți ce au scris despre criminalitate se numără John Bartlow Martin, care a publicat în mod frecvent narațiuni în revista True Detective în anii '40 și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trad.), relatarea unei crime comise de trei adolescenți, care a fost considerată drept o anticipare a romanului Cu sânge rece (In Cold Blood) de Truman Capote (Applegate, 165). Mary McCarthy nu reușea să convingă publicul să îi ia în serios jurnalismul literar din cauza esențializării esteticii. Într-un articol publicat în revista Harper's în 1953, intitulat "Artists in Uniform", ea povestește cum s-a confruntat odată cu antisemitismul unui colonel. Prin intermediul subiectivității sale recunoscute în mod deschis, McCarthy încearcă să transforme cititorii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acest lucru, le-a permis cititorilor să vadă din perspectiva ei cum este să fii plasat într-o postură marginalizată. Totuși, la fel de important este faptul că povestirea ei a primit din partea cititorilor un răspuns ce dovedește cât de marginalizat era jurnalismul literar de către opresivitatea Noului Criticism și de formalismul literar. McCarthy a răspuns cu un articol în numărul din februarie 1954 al revistei Harper's, apărând veridicitatea primei sale povestiri. Răspunsul ei s-a datorat în parte unei profesoare de liceu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
puțin reală. Oricum, faptul că a trebuit să argumenteze că povestea ei era adevărată este o dovadă a schimbării aproape complete a centrului de interes al criticilor literari în favoarea hainei frumoase a formalismului și a Noului Criticism. Printre lucrările de jurnalism literar scrise de Hemingway în anii '50 se numără și un articol ce reflectă atitudinea lui ambivalentă față de această formă de nonficțiune. Dintre toți scriitorii menționați până acum, el este în multe privințe cel mai problematic, întrucât refuză să își
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Look a publicat ceea ce el numea "un raport detaliat asupra modului în care ne petrecem timpul până mâine când reluăm lucrul la cartea cea lungă" ("A Situation Report" / "Un raport detaliat", n. trad. 472). În acest articol el spunea: În ceea ce privește jurnalismul, acea scriere despre ceea ce se întâmplă zi de zi, despre care am studiat când eram tânăr și care nu implică o pervertire atât timp cât este realizat cu onestitate și cu fidelitate, nu va mai exista așa ceva până când nu voi termina această
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mă simțeam singur cuc și am simțit nevoia să ies în oraș" cu un grup de ofițeri de marină. A fost într-adevăr în oraș și a transpus pe hârtie această ieșire, așa că, atunci când spune că nu va mai practica jurnalismul "până când nu voi termina această carte", pare să uite că ceea ce face el se cheamă jurnalism. Dacă este conștient sau nu de această ironie, nu se știe sigur. Dar este clar că jurnalismul, sau versiunea literară despre care vorbim aici
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ofițeri de marină. A fost într-adevăr în oraș și a transpus pe hârtie această ieșire, așa că, atunci când spune că nu va mai practica jurnalismul "până când nu voi termina această carte", pare să uite că ceea ce face el se cheamă jurnalism. Dacă este conștient sau nu de această ironie, nu se știe sigur. Dar este clar că jurnalismul, sau versiunea literară despre care vorbim aici, a pus stăpânire pe el. Nu s-a putut abține să nu încerce, încă o dată, să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]