4,013 matches
-
moară familia mea! Mă duceam la baie pă ceas-pă minut. Ce-ai, bă, de te duci una-două la baie? strigă aia a mea. Turbam dă dureri. Dă-te, fă-n căcat să-ț bată nasu, dracu’, fac și io o labă!” Mă primește același doctor tânăr, parcă mai amabil: deschisese plicul. Stau cocârjat lângă masa lui. Vede ecografia, se uită la trimiterea către spitalul cel mare. Nu-i mai dau alt plic. “Domnu Caloian, din păcate, nu avem paturi acum. Stați
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
bine, ce-a făcut moș Costache cu banii? I-a pus la bancă? Nu cred! Îți închipui că eu n-am colindat peste tot? Bătrânii, domnule, nu depun banii! Ei vor să fie siguri de ei, să-i aibă în labă, de aceea și vând. Vor să-i manipuleze, să păcălească pe moștenitori. Bătrânii îngroapă, amice. Eu fac prinsoare cu dumneata că moș Costache a îngropat undeva banii. Dar unde? Asta-i chestiunea. N-ai mirosit nimic, nu bănuiești nimic? - Nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămas cu Marcian Guttmann să punem cărțile răvășite la loc. Scena era penibilă, vânzătoarele ziceau: „Lăsați, domnu’ profesor, nu e cazul... Noi îl cunoaștem pe domnu’ care a ieșit... zău, nu e cazul...“ Iar eu cu Guttmann căutam, în patru labe, sub standuri, să culegem cărțile aruncate. Și îi șoptesc lui Guttmann, amândoi în patru labe sub un stand: — De ce, domnu’ Guttmann, vă puneți cu Vasia?! Doar știți bine că e nebun! — Vasia este singurul om cu care mă înțeleg! Vasia
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Lăsați, domnu’ profesor, nu e cazul... Noi îl cunoaștem pe domnu’ care a ieșit... zău, nu e cazul...“ Iar eu cu Guttmann căutam, în patru labe, sub standuri, să culegem cărțile aruncate. Și îi șoptesc lui Guttmann, amândoi în patru labe sub un stand: — De ce, domnu’ Guttmann, vă puneți cu Vasia?! Doar știți bine că e nebun! — Vasia este singurul om cu care mă înțeleg! Vasia Pavlov a devenit israelian prin căsătorie și s-a pierdut undeva în singurătatea Montrealului... Eroarea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cele inferioare. Și să încercăm, de-a lungul acestei evoluții, să ne imaginăm și o progresie a spiritului care să corespundă fiecărei atitudini corporale. Așa, pentru condiția de prim început, când omul merge de-a bușilea, mai mult în patru labe, dar ridicându-se din când în când, fără să se înalțe prea mult de la pământ, vom avea și o condiție spirituală paralelă cu demersul fizic. Și anume: dacă acceptăm că lumea spiritului se manifestă ca o realitate de ordin superior
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
avocați și miniștri se trăgea de șirete și-a ajuns până n anturaju reginei... Da la nimica nu i-a folosit, că-n casă madam Ioaniu comanda : ea tăia, ea spân zura... Ea era generalu. Și el numa-n patru labe umbla, nu știa cum s-o mai îmbuneze, avusese ea un drăguț până să se mărite, da asta nu știa bietu bărba-su ! La ei era casa deschisă, care voia să vie venea, venea și drăguțu ei, toate i le-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pălăria pe cap și își trăgea peste față voalul negru și lung ; cu totul altceva decât voaleta cu picouri pe care obișnuia să o poarte. — Yvonne ! strigase imediat, cu alt glas. Yvonne ! Se strecura în umbra balustradei, urcând în patru labe scara. Dâre inexplicabile de praf - observă - rămăseseră pe rochia neagră de catifea. De ce oare, se întrebă în mintea ei cu iuțeala unui fulger, de ce oare nu măturaseră de câteva zile casa ? Urca scara de-a bușilea, inima zgâlțâindu-i coastele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urmă, să ia din nou mingea, s-o ducă supus la picioarele lui Tudor, iar la cel mai mic gest de mângâiere al lui să sară - înalt, încordat ca un arc. Și, scoțând de bucurie mici lătrături, să-și rezeme labele din față de trupul băiatului. — Eeee, să știi că pe ziua de azi ai făcut o pomană ! Să-ți dea ăl-de-Sus sănătate... Să fii sănătoasă și să te bucuri de bărbat... Că ai bărbat frumos, și bun, și de treabă. Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un fapt chiar banal că doamnele discută politică mai abitir decât domnii ! Să mi-o imaginez, așa cum o vedeam altădată, în acel timp al nostru, când, ascultând-o jenat, îmi părea că zăresc un dulău credincios, cu botul lăsat pe labe, numai mârâind amenințător, și, dintr odată, repezindu-se glonț și lătrând cu ochii însângerați ? Ori să-i ascult bănuitor intonația ușor afectată după care o recunosc atunci când cochetează - nu știe toată lumea că Sophie este marea feblețe a amicului Victor ? „Dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe dușumea picioarele, caută neglijent, cu ele, pe bâjbâite, papucii, o lene ciudată îi subminează deciziile spartane, îl face să-și târâie mâinile neglijent, la fel și pașii. Renunță prea ușor să-și mai caute papu cii, lipăie desculț cu labele picioarelor mari până la sărăcăciosul lavoar, întinde mâna până la garafa cu apă și tot de lene bea direct din ea, lipăie spre pat înapoi și în drum își evită în oglinda înnegrită a garderobului fața de Pierrot sub scufie, cu tuleie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit până începe să sughițe. Astfel sughițând, a apărut din nou și stă în genunchi, murdărindu-și ciorăpeii ajurați și fustița de marinar. Numai că Papa din nou a uitat-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fève, un mic obiect, iar cel ce o găsește în bucata lui devine rege. Dintre toți, cine crezi că a găsit-o ? Bineînțeles, Tudor, care este norocosul familiei ! — Norocos, mânca-l-ar mama ! Da mai norocoasă ea, c-a pus laba p-așa băiat, și frumos, și deștept, și toți morți după el, pe un’ se duce ! Haidi, zi-nainte ! După cum vezi, mondenități sunt destule pe aici. Dar numai dacă ieși pe stradă și te distrezi, că nu cred să existe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mergând pe la restaurante, tot... De când l-am cunoscut, bietul Barbu era și fată în casă, și bonă la copil, în ziua când astea erau învoite... Parcă îl văd cu olița în mână ! Parcă îl văd lătrând și umblând în patru labe, numai ca să-l facă pe cel mic să râdă ! Dar cât ar fi un bărbat de modest în pretențiile lui, dacă tu nu-i satisfaci niciuna, nu te poți plânge în ziua când rămâi fără el ! Clemența singură povestește că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Prea tîrziu. Ți-am dat o șansă, dar ai ratat-o.“ După care el va Începe să mă implore „Emma, ce să fac ca să te răzgîndești ?“ Iar eu Îi voi spune... CÎnd ajung la birou, Paul se tîrăște În patru labe În fața mea, care stau cocoțată nonșalant pe biroul lui, cu mîinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui Parker: bărbații Însurați erau liberi pe 24 și de Crăciun, de serviciu erau doar burlacii, iar brigada centrală de detectivi era detașată să se ocupe de vagabonzi. Șeful voia ca toți zavragiii locali să fie puși cu botul pe labe, ca să nu apară care cumva la petrecerea În aer liber dată de primarul Bowron pentru copiii orfani și să șutească toate prăjiturile. Crăciunul trecut un negrotei smintit Își fluturase scula și se pișase Într-o carafă cu limonadă destinată unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întoarse. Karen Morrow, Într-o rochie de seară verde, cu picături de ploaie pe umeri. Ultima oară cînd o văzuse, era o puștoaică prea Înaltă și prea stîngace, obligată să spună „Mulțumesc” domnului polițist, care mai pusese cu botul pe labe un traficant. După patru ani doar calificativul de „prea Înaltă“ rămăsese valabil. În rest, avusese loc o transformare vizibilă de la fată la femeie. — Karen! CÎt pe ce să nu te mai recunosc! Karen zîmbi. Jack spuse: — Ți-aș spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
C. Macaronarul ăla arătos este Johnny Stompanato. Nu cred să fi Împlinit treizeci de ani, dar are un cazier lung cît o zi de post. SÎnt Împuternicit de Departamentul Poliției din Los Angeles să le bag la zdup pe aceste labe triste numai pe baza unor bănuieli, iar dacă nu o fac, se cheamă că mi-am neglijat datoria. Asta pentru că joc jocul după reguli. Peltz agită țigara de foi. — Atunci continuă s-o faci - dar pianissimo la treaba cu durii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru Los Angeles. Misiunea noastră este să luăm urma acestor mizerii pînă la sursă și să arestăm persoanele care le-au făcut, au pozat pentru ele și le-au distribuit, oricine ar fi ele. Jack gemu: marea operațiune „Reviste pentru labă“ din 1953. Ceilalți băieți păreau nerăbdători să șterpelească revistele, sperînd, poate, să-și mai stimuleze nevestele cu pozele de-acolo. Millard scoase o pastilă de digitalină. — Colegii de pe Newton Street i-au interogat pe cei implicați În cazurile colaterale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu nici unul dintre colegii lui de la Mighty Man și dormea Într-un cort micuț, În spatele stadionului Hollywood Bowl. Cortul a fost controlat și inventariat: sac de dormit, patru uniforme de la Mighty Man, șase sticle de vin tămîios Old Monterey. Adiós, labă tristă! Ghinionul tău: te-ai aflat la locul nepotrivit În momentul nepotrivit. Bud verifică dosarele cu arestări efectuate de Lunceford: nouăsprezece arestări pentru delicte minore În unsprezece ani, cît a fost polițist. Răzbunarea putea constitui un motiv, dar cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
obligat pe Patchett să-și șantajeze clienții exact cînd Pierce era pe cale să devină partener cu Hudgens... și imediat după crimele de la Nite Owl. Urmează atacul psihic, poate chiar un element de legătură cu Dudley. — Răspundeți cînd vă-ntreabă căpitanul, labe triste! Billy spuse: — Ed, fă-l să tacă! Zău așa, s-a Întrecut orice măsură. Bud izbucni În rîs: — Ed? Hopa, am uitat, șefu’! Tăticul lui e prieten cu tăticul dumitale. Exley, supărat pe bune, roșu la față, tremurînd: — White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lași dezamăgit de început, unde Eliade declară că își iubește numele, coborând până la copilăria de prost gust că "Mircea Eliade" vine de la mir și helios, sau când declară - pesemne în competiție cu Jung - că are amintiri de când mergea în patru labe. Restul o să te prindă." Vine vorba despre Hist. des idées... și îl întreb pe Noica dacă, invocând arhetipurile, Eliade nu s-a așezat prea tare în raza lui Jung. "Știu că l-a jenat mereu apropierea (la fel și povestea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
săptămâni și oamenii încep să se mănânce între ei, în familii: copii, părinți, frați. În felul acesta au murit șase milioane de țărani ucraineni. Când paza satelor a fost ridicată, cei care mai rămăseseră în viață au ajuns în patru labe la Kiev. Mureau lângă bucata de pâine care le era aruncată din milă, pentru că nu mai puteau mânca. Cine poate trăi până la capăt adevărul acestei "întîmplări"? Pentru orice cititor care vrea să-și păstreze mintea întreagă, ea trebuie să rămână
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o ia în brațe. Cam acestea erau lucrurile pe care încercam să le sugerez în partitura mea coregrafică, alcătuită deopotrivă și din câteva figuri preliminare ― poziția de pornire având ceva falnic în ea: piciorul stâng răsucit cu vârful în exterior, laba piciorului drept căzând perpendicular pe el, cu Călcâiul lipit în scobitura labei piciorului stâng, pieptul bombat și capul cu bărbia împinsă înainte, privirea senină și plină de încredere, străbătând până foarte departe și lăsîndu-ne să înțelegem că eroul nu are
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le sugerez în partitura mea coregrafică, alcătuită deopotrivă și din câteva figuri preliminare ― poziția de pornire având ceva falnic în ea: piciorul stâng răsucit cu vârful în exterior, laba piciorului drept căzând perpendicular pe el, cu Călcâiul lipit în scobitura labei piciorului stâng, pieptul bombat și capul cu bărbia împinsă înainte, privirea senină și plină de încredere, străbătând până foarte departe și lăsîndu-ne să înțelegem că eroul nu are nimic de ascuns și, totodată, că e pregătit pentru fapte deosebite, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
țeapăn, monosilabic și inexpresiv. Seara, după ce mi se făcea baie (să fi avut 3 ani? 4 ani?), ieșeam din cadă, îmi puneam în jurul gâtului blana de vulpe de la mantoul mamei atârnat în cuier ― capul vulpii cu ochii de sticlă și labele cu ghearele intacte îmi atârnau pe burtă ― și țopăiam, gol, în fața oglinzii, țipând de fericire și libertate. Ceea ce mă uimește, în caseta montată de Eugenia Vodă, este că nimic din disconfortul meu interior, din furiile care m-au traversat și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]