13,725 matches
-
o mulțime care nu Încăpea În cadru. Întreaga Încăpere pulsa de amintiri și nuanțe vii - albastru, maro, verde marin, tucoaz - și strălucea cu asemenea luminozitate, Încât aveai impresia că undeva era o lumină În plus, diferită de cea răspândită de lămpi. Armanoush s-a uitat apoi la felurile de mâncare de pe masă cu un interes crescând. — Ce masă minunantă, a spus ea radiind. Astea sunt felurile mele preferate. Văd că ați făcut humus, baba ganoush, yalanci sarma... și ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bun? — Nu știu ce să zic, mamă, și stejarul pare să fie bun. Mda, da' vezi tu, nu mă ajuți prea mult, a oftat Rose. După ce a Închis, Armanoush s-a uitat În jur și s-a simțit complet Înstrăinată. Covoarele turcești, lămpile demodate de la capătul patului, mobila necunoscută, cărțile, ziarele pe care scria În altă limbă... Dintr-odată s-a simțit cuprinsă de o spaimă pe care nu o mai simțise din copilărie. Când avea șase ani, Armanoush și maică-sa rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dintre toate cunoștințele mele, Baron Baghdassarian se Întâmplă să fie cel mai pornit Împotriva turcilor! În noaptea aceea, când toate femeile din familia Kazanci s-au dus la culcare, Armanoush s-a dat jos din pat În pijamale, a aprins lampa slabă de birou și, dându-și toată silința să nu facă nici un zgomot, a deschis laptop-ul. Până atunci nu remarcase niciodată cât de mare și de supărător era zgomotul pe care trebuia să-l faci ca să intri În rețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce răspândește o lumină molatică, de culoarea salviei. Alături de carte se află un rozariu În nuanțe de ocru, cu o piatră de chihlimbar atârnată la capăt, și un pahar pe jumătate plin cu apă În care-și ține proteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și puterea de-a Îndura toată știința asta. Amin. Scoate dintr-un sertar un rozariu de jad și mângâie mărgelele. Bine atunci, sunt gata, hai să-ncepem. Allah să mă ajute! Atârnată de raftul de cărți pe care se află lampa cu gaz, doamna Sweet se strâmbă, nemulțumită de rolul de observator care s-a trezit că-i fusese desemnat, nemulțumită de lucrurile la care are să fie curând martoră În Încăperea asta. Între timp, domnul Bitter zâmbește amar, acesta fiind singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și a pus mucul de țigară În scrumieră. A apucat mobilul și l-a așezat pe dulap, a luat sticla de vodcă și a ascuns-o sub pat, apoi a Învelit-o pe soră-sa cu așternutul și a stins lampa. A deschis ferestrele. Aerul era Înviorător, datorită rafalelor sărate ale brizei marine. După ce fumul și mirosul s-au risipit, mătușa Banu a privit chipul palid al surorii ei mai mici care părea cu mult mai istovit decât ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
regulă, a spus Rose pe când trupul ei s-a Încordat și respirația i s-a accelerat doar ca să domolească repede. Sunt atât de obosită, Îmi pare rău, iubitule... Încă cinci zile și după aceea ne Întoarcem acasă. Apoi a stins lampa de lângă ea și nu i-au trebuit decât câteva clipe ca să adoarmă. Mustafa a rămas acolo, În lumina slabă, distras de la erecția sa, părând dezamăgit și Încordat. Deși era obosit nu putea adormi. A rămas acolo nemișcat până când a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie numit un avans confortabil, adjectivul „confortabil“ fiind mai degrabă deplasat, fără a mai pune la socoteală că e un anglicism. Din pat, François ar fi putut Întinde mîna ca să apuce unul din ziarele care se Înghesuiau În stivă lîngă lampă de la plecarea lui Delphine. Continua să cumpere ziare În fiecare zi dar nu le citea. Le frunzărea iute, mulțumindu-se să recunoască În treacăt adjective și substantive, mereu aceleași, atentate, masacre, deșeuri radioactive, criză, corupție, foamete, război. Dacă el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru interior, iar bărbatul pentru exterior“, se poate citi Într-o lucrare care i-a adus autorului ei Marele Premiu catolic pentru literatură și, de asemenea: „Bărbatul e veșnicul hoinar, iar femeia este cea care așteaptă cu Încredere așezată Între lampă și cămin“. Nu eram un feminist precoce, nici vorbă, și poate că n-aș fi fost șocat la șaisprezece ani de niște fraze care astăzi mă fac să sar În sus. „Aventura dragostei“, scria tata În 1957 În vreme ce, sub același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În 1962 decît Bruxelles la Începutul anilor ‘50. Tocmai Împlinisem unsprezece ani, aniversarea mea fusese sărbătorită În casa pe care părinții o Închiriau În perioada vacanței mari la poalele muntelui Lure, o casă În care nu era lumină electrică - lumina lămpilor cu petrol accentua latura teatrală a vieții de familie și dădea un relief dramatic celei mai neînsemnate Întîlniri pe un culoar - și apoi, la sfîrșitul lui august, am făcut acea lungă călătorie cu trenul spre Belgia, cu o oprire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
avantajul, În ochii noștri, că suferea de insomnii. Peste ani, Într-o altă Încăpere unde i se aduceau medicamente pe care, vai, nu mai era nevoită să mă trimită să i le cumpăr pe furiș, i-am vorbit despre lumina lămpilor cu petrol, despre tainicele noastre conversații nocturne, despre hohotele noastre de rîs. Am auzit-o oftînd: „Dumnezeu nu ne-a alungat din Rai pentru ca noi să născocim un altul pe pămînt“. CÎnd a murit, pe la sfîrșitul anilor șaizeci, mama n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
baie. Văd și acum obrajii grași și tenul atins de cuperoză al predicatorului nostru. Deschise sertarul mesei și scoase de acolo un sul mare de hîrtie. Am crezut că voia să-mi Înmîneze o diplomă. Sub lumina directă a unei lămpi de lucru reglabile, a Început să deruleze documentul. Am văzut apărînd fotografia În culori a unei femei complet goale. — Ei bine, François, ce spui? Era prima femeie goală pe care o vedeam.O femeie goală dădea În sfîrșit năvală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Îmbrățișăm. Mi s-a părut tare scundă și am strîns-o foarte tare la pieptul meu fără să pot rosti o vorbă. M-a luat de mînă și m-a tras după ea În salon: „Vino să-l vezi“. Luminat de lampa pe care o văzusem mereu pe biroul lui, tata mi-a apărut Înaintea ochilor. De luni Întregi mă gîndeam la el ca la cineva neprietenos și ostil. Mi-l imaginam cu un chip răuvoitor și-l regăseam liniștit, destins, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
crepătruile din pereți și se răspândea în toată clădirea, amestecânu-se cu mirosurile de mâncare gătită, insinuându-se în viețile rezidenților, căror le invada intimitatea și le infecta visele. Interiorul era divizat de despărțitoare subțiri și luminat ici și colo de lămpi cu ulei. Unde nu lipseau cu desăvârșire, ușile erau larg deschise. Familii întregi trăiau una lângă alta și aproape una peste alta, cu fiecare cameră împărțită și subînchiriată pentru a putea plătia chiria. Dintr-o parte a perdelei se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Chirilovici Govorov și, cu frica în sânge, se convinse să-și continue investigația. Dinspre apartament se auziră urme de pași, iar Salitov se gândea că ar putea fi mort dintr-o clipă în alta. Ușa se crăpă și flacăra unei lampe cu ulei ținută la înălțimea pieptului bătea în sus, luminând un singur ochi negru, așezat dedesubtul unei sprâncene întinse și animate. ă Govorov? Răgușeala din vocea proprie îl surprinse pe Salitov. ă La etaj. Sprânceana se zvârcoli într-un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Arată-mi. Sprînceana căzu cu greutate într-o mișcarea ce exprima refuz mânios. ă Sunt ofițer de poliție. E spre binele tău să cooperezi. Ușa se deschise înăuntru, lăsând o dâră de lumină să se extindă pe coridor. În spatele lămpii se afla un bărbat scund și chel de vreo cincizeci de ani. Nerăbdător să scape de sentimentul superstițios al necuratului, Salitov se uită mai întâi la sprâncenele acestuia, însă acestea nu îl liniștiră decât parțial, astfel încât tot mai era copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în fața ușii sale se află o scândură a cărei trosnitură o cunosc. Au ajuns la primul etaj. Tolkachenco arătă înspre ușa din dreapta și dădu din cap. Salitov îi făcu semn să dechidă ușa. Apartamentul era în beznă. Tolkachenco mișcă flacăra lămpii în jurul camerei. ă Nu-i aici. Tolkachenco păru surprins. Fusese aici. Îngrijitorul merse la fereastră și ridică lampa pentru a se uita afară. Încercă fereastra și o găsi încuiată. Ciudat. ă Poate că s-a coborât pe balustradă, spuse Salitov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
arătă înspre ușa din dreapta și dădu din cap. Salitov îi făcu semn să dechidă ușa. Apartamentul era în beznă. Tolkachenco mișcă flacăra lămpii în jurul camerei. ă Nu-i aici. Tolkachenco păru surprins. Fusese aici. Îngrijitorul merse la fereastră și ridică lampa pentru a se uita afară. Încercă fereastra și o găsi încuiată. Ciudat. ă Poate că s-a coborât pe balustradă, spuse Salitov încruntându-se în întuneric. Adu lumina aici, adăugă brusc, uitându-se la o formă nedefinită plutind la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Încercă fereastra și o găsi încuiată. Ciudat. ă Poate că s-a coborât pe balustradă, spuse Salitov încruntându-se în întuneric. Adu lumina aici, adăugă brusc, uitându-se la o formă nedefinită plutind la înălțimea umărului. Dă-mi aia! Luă lampa și lăsă lumina să treacă peste forma care se dovedi a fi o cameră pe tripod. Așadar, ăsta e locul unde face fotografiile, mormăi Salitov. Îl ura groaznic pe Govorov în acea clipă, iar dorința sa de a-l prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tripod. Așadar, ăsta e locul unde face fotografiile, mormăi Salitov. Îl ura groaznic pe Govorov în acea clipă, iar dorința sa de a-l prinde și de a-l vedea pedepsit - pentru ceva, indiferent ce - se înteții. Mișcarea sfârâindă a lămpii dezvăluia încăperea ca pe o serie de fragmente disparate: o sofa acoperită cu o covertură de satin, o masă plină cu firmituri de pâine și veselă murdară, un pat nefăcut, o masă de scris, un raft de cărți și, sprijintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de jos. Sunt eu, Iakov Borodonici. L-am adus pe polițist. și pe încă un domn. ă Putem avea puțină lumină aici? Vocea îi era necunoscută lui Tolkachenko. O clipă mai târziu un chibrit se aprinse și Iakov Borodonici aprinse lampa cu gaz de pe hol. Locotenetul de poliție și celălălat domn urcară scările, dar fețele lor nu erau în stare să îi furnizeze lui Tolkachenko liniștea pe care o aștepta. Iakov Borodonici rămăsese jos, lângă ușa de la intrare. ă Deci, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întoarse spatele. Adăugă cu pipeta câteva picături de acid sulfuric și apoi agită ușor retorta, după care o transferă la o altă bancă din laborator unde se afla o tavă adâncă de matal plină cu nisip, așezată pe ochiul unei lampe cu gaz arzând. Închise retorta cu un dop de sticlă și o așeză pe nisipul fierbinte, ancorând-o atent cu ajutorul unei cleme. ă Mulțumiți? întrebă el, întorcându-se pe jumătate către martori. Aceștia îi comunicară că sunt. Sigur? Încercați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o privea zâmbind În timp ce ea Îl dădea afară. Se Întoarse În apartament și, În mod straniu, totul părea acum nou și strălucitor, Însă ea simțea că toate lucrurile o sufocau și erau vechi. Ecranul laptopului ei pâlpâia bizar, ca o lampă de veghe În noapte, și deodată zbura și ea În noaptea de-afară și de-acolo vedea lumina care venea de la laptopul ei, singura din Întreaga clădire. Pe când zbura, trăgea telefonul după ea, ca pe o coardă de siguranță, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu se ridică. Niciodată nu i se spusese că multor oameni din lume li s-a schimbat radical destinul din pricina gestului atât de simplu de a aprinde sau a stinge lumina, fie o candelă veche, fie o lumânare, sau o lampă cu gaz, sau un bec modern, e adevărat că s-a gândit c-ar trebui să se ridice, așa cereau conveniențele, dar trupul se opunea, nu se mișca, refuza să îndeplinească ordinul minții. Aceasta era penumbra care-i lipsise lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
între ora două noaptea și șase dimineața, peste două zile. Undeva, sub pământ, la treizeci sau patruzeci de metri adâncime, nu se va observa diferența între zi și noapte, va fi, cu siguranță, numai beznă, întreruptă de luminile reflectoarelor și lămpilor electrice. În timp ce ascensorul îl ducea la etajul treizeci și patru, se gândea ce i-ar putea spune Martei fără să încalce prea mult angajamentul pe care și-l luase, interdicția i se părea absurdă, omul are, mai mult decât dreptul, obligația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]