4,107 matches
-
să ceară permisiunea de a face schițe în sala de disecție a universității, că i-ar fi recunoscător secretarului dacă i-ar da o scrisoare în care să scrie că acest acord îi folosește pentru studiile de artă. Secretarul se legănă în scaunul rotativ reflectînd. — Ei bine, nu sînt sigur, Thaw. Latura asta morbidă a anatomiei a fost inclusă în programa noastră pînă la războiul din paisprezece-optsprezece. Eu am fost educat în spiritul ei. Nu cred că am beneficiat prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te rog, dar sînt puțin cam obosit. Somnul devenise o treabă la fel de ușoară ca lucrul, pentru că visa că pictează. „Iată: pămînt, cer și soare“, îi spunea lui Dumnezeu, tatăl lui, pe cînd se plimbau în jurul rugilor, cu șarpele care-și legăna coada în spatele lor. Era o zi fără nori, și anemonele cîntau în micile golfuri în care se strîngea mareea. „O să ți-l recapeți, cînd o să-l aranjez cum se cuvine. Nu-mi place să rămîn dator. După cum vezi, durerea rațională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și viteza lui depindeau de ea. Trecură peste panglica ternă a canalului cu bălării și văzu în interiorul camerelor unde femeile călcau sub sforile cu rufe, bărbații în maiouri citeau ziarul, copiii și îndrăgostiții stăteau sub plăpumi în dormitoare întunecate. Se legănă ca un trapezist peste orașul-fagure.Viața aceea complicată și compactă îl fascină iar apoi îl îngrozi. își acoperi ochii. Picioarele îi atinseră imediat pămîntul. își sprijini stomacul de balustrul unui pod și cuprinse în brațe un parapet. îi era rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
valurile care-l lovesc, se luptă cu brațele și-și dă seama că saltă din ce în ce mai sus pe apă. Picioarele i se sprijină pe o coamă ascunsă, talia-i vîrîtă adînc, cînd ajunge la capăt și pășește înainte în fluid. Se leagănă sub apă, tăindu-i-se respirația, rostogolindu-se în apa usturător de sărată, fără să se gîndească la altceva decît la respirație. Creierul i se umple de un zumzăit-ropot continuu și deschide ochii disperat, zărind luminițe verzi printre pișcăturile sării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
electricieni lucrau lîngă ușă și unul zise: Te-a căutat un tip, Jimmy. — Cine? Un tip tînăr, cu părul lung. — Ce dorea? — N-a zis. în apropierea dormitorului, auzi un cîntecel domol. Sludden stătea întins pe pat, cîntînd „Dadadada“ și legănînd un băiețel robust într-un costum din lînă albastră. Rima, îmbrăcată în bluză și fustă, stătea lîngă ei și tricota. Priveliștea îl umplu pe Lanark de o furie rece. Rima îl privi ostil, iar Sludden îi zise vesel: — Rătăcitorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i drumul, dă-i drumul. Fu eliberat și auzi mai multe pocnituri. Helen gemu, apoi țipă. Ștergeți-o, domnule! Lăsați-ne! Lăsați-ne în pace! Găsi și apăsă mînerul, ieși împleticindu-se și trînti ușa. Ezită lîngă motocasa care se legăna ușor. Dinspre locul din față se auzeau zgomote înăbușite și dinspre cel din spate, un plînset subțire de copil. Privirea i se abătu asupra unui afiș luminat pe un calcan, care prezenta un cuplu atletic în costume de baie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
undeva din întuneric și îl puse lîngă pasăre; Sludden îl ajută pe Lanark, care protesta slab, să urce. — Asta nu-mi place. Haide, intrați, domnule Delegat. Lanark puse un picior în cavitate, apoi îl aduse și pe celălalt. Pasărea se legănă, apoi se reechilibră cînd lunecă înăuntru; apoi, capul se ridică și se roti complet, astfel că Lanark avu în fața ochilor ciocul ei mare coroiat și ascuțit ca un pumnal. — Dă-i asta, zise Sludden înmînîndu-i cartea de credit. Lanark o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moment aripile curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump furtunos și fu zvîrlit cu picioarele în sus ca o suliță și o pală usturătoare de aer înghețat îl izbi în frunte și-l lăsă fără simțire. CAPITOLUL 40. Provan Se trezi legănat în nemișcare, privind luna plină care strălucea. Pe cerul din preajma lui erau cîteva stele mari. Ochii îi erau atît de orbiți că și-i odihni în spațiile profunde dintre ele, dar alte stele începură să sclipească acolo, apoi constelații întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spate, simțind că și el este un peisaj, unul mohorît și plat din jurul unui turn care se ridica într-un cer întunecat, ca de plumb. Simți cum, în întunericul de deasupra, oamenii urcă și coboară din turnul lui, cum se leagănă acolo cu răsuflarea întretăiată și țipete scurte. Spera că se distrau și era bucuros de companie, și săruta, și mîngîia pentru a demonstra asta; apoi totul se răsturnă, și el era cerul de plumb care apăsa turnul în pămîntul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu lampioane chinezești. — Creadeam că sîntem undeva foarte sus, Gloop, spuse Lanark. — Numai în interior. Stadionul e construit pe locul unui fost doc. Fluviul e undeva jos, Narky dragă. Trecură de un debarcader cu mici ambarcațiuni de agrement care se legănau ușor și ajunseră la o întindere netedă de apă cu lampione de-a lungul malului îndepărtat. Lanark se opri și arătă cu un gest dramatic spre luminile reflectate în apa întunecată. — Gloop! strigă el. Poem. Ascultă. Imaginează-ți aceste lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să-mi răspundă niciodată pentru că n-o să mă audă când o să-i spun nani-nani, pentru că acolo, în mine, în cârpele din ea, are să-l învelească pe iubitul ei care o va purta învelită în cârpele din el și o va legăna și îi va spune nani-nani și așa mai departe; iar eu am să plec singur, cuminte și palid, și voi o să mă duceți în voi, nu-i nimic, așa a fost să fie...“. După acest lung discurs tânărul Petru tăcu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
erau mov sau albastre sau de alte culori, potrivite cu ale anunțătoarei), uneori mă atingea din treacăt, parcă pentru a-mi atrage atenția, câte o floare, din cele de data trecută, o întrebam despre celelalte, vorbeam frumos cu ea, se legăna cam tristă, puținele ei surori care mai supraviețuiseră începeau să se ivească de te miri unde, ieșeau să mă vadă, le mulțumeam și lor, le vorbeam despre strălucirea moartă a suratelor de prin serele orașului și tot așa, până la capătul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și încercam să nu tulbur legea, să mă păstrez disponibil pentru mișcările ei, nu știu cum să spun pentru că e vorba de ceva în care explicațiile n-au ce să caute, și așa mai departe. Atunci universurile se mișcau lin și mă legănau ca pe vremea când aveam vreo cinci șase ani și, în amurg, ostenit de joacă, mă năpădea o seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am dus să-i țin de urât. Era o fată cam de vârsta mea, cu ochi albaștri. Zâmbea, timidă. Avea peste doi metri... Mă uitam la ea. În prima clipă mi-am dorit să mă ia în brațe, să mă legene, să mă plimbe prin parcuri, așa, cu mutra ei de copil uriaș. Apoi m-am înfuriat : îmi era greu să suport întoarcerea la care mă silea fără voie, aruncarea înapoi, într-o copilărie fizică din care abia scăpasem. „Așteaptă-mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
numai cu un deget, cu arătătorul, desena pe furiș un cerc neîntrerupt peste abaua pantalonilor. (Adaug că semnul acela îl mai văzusem cândva la un poet bătrân care zăcea pe un balansoar, l-aș fi luat în brațe să-l legăn ca pe un copil, dar lângă mine stătea ea, aceea care pe vremuri, ehei, îi fusese iubită și muză. Ea tocmai se întorsese de la o înmormântare, ne povestea de pe acolo, poetul se balansa trist în seninătatea lui, tăcea și își
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care erau mai în față, se retraseră încet spre grupurile ceva mai numeroase. Unul dintre bipezi, cel mai mărunt din grupul lui, scoase dintr-o teacă pe care-o purta pe coapsă o vergea de metal și începu s-o legene cu un aer nepăsător. Deși cam neliniștit de acest gest, Corl continuă să înainteze. Era prea târziu ca să mai dea înapoi. Elliott Grosvenor rămăsese locului, în urma celorlalți, lângă pasarelă. Se obișnuise să se țină deoparte. Fiind singurul nexialist aflat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Tânărul a fost dus, conform înțelegerii cu... tăie cu și puse dintre. ... înțelegerii dintre Primărie și Casa de Sănătate a doctorului Rosemberg... Tăie m și puse n. Rosenberg la... Nu mergea. Tăie toată fraza și o reformulă, după ce apăsă și legănă suportul cu sugativă peste tot ce scrisese. Existând o înțelegere între Primărie și domnul doctor Rosenberg, cu privire la necunoscuții care au nevoie de îngrijire medicală, tânărul, aflat în agonie, a fost dus la Casa de s... tăie s și puse S
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
brusc că e într-o primejdie de moarte. - Dar ce se întâmplă aici, se bâlbâi el, iar ochii i se îndreptară rugători spre oamenii care, doar cu câteva minute înainte, îl ovaționaseră. Oameni a căror prezență îl încântase și-l legănase în iluzii... Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau ei în preajmă. Se întoarse gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
asta. Îl fulgeră un gând. De fapt cită vreme a rămas el într-un anumit spațiu temporal? Stătea cu ochii pe ceas: trecuseră două ore și patruzeci de minute. Asta fii ultima lui curiozitate. La intervale regulate, pe măsură ce balanța se legăna, el se afla într-opoziție nouă, fie pe apă, fie pe uscat, nu mai avea importanță. Nu încercă să se împotrivească. Nici nu merse, nici nu alergă, nici nu înotă, nici măcar nu se ridică în capul oaselor... trecut., viitor... trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dar, în ciuda acestui "fapt, ambele umbre se retrăgeau. Unde? Nici măcar savanții Arsenalelor nu stabiliseră întru totul acest lucru. După ce se retraseră, reapărură încet, dar acum pozițiile lor erau inversate, cu variații. Ieșiseră mult în afară. Umbra cea mare, care se legănase îndepărtându-se cu o lună și trei zile de centrul din trecut, se afla brusc cu o lună, trei zile și câteva ore în viitor. Pata măruntă cât un firicel, care călătorise nouăzeci și șapte de miliarde de ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mulți oameni își priveau neliniștiți ceasurile. În mare grabă, Hedrock se retrase din camera cu pardoseala ei energetică aproape invizibilă. Vederea acelei pendule putea avea efectul unui adevărat drog. Nu era prea plăcut să știi că omul și clădirea se leagănă neîncetat, înainte și înapoi. Se întoarse la birou tocmai la timp ca să prindă o comunicare prin teleecran de la Lucy: În ciuda eforturilor mele, spunea ea, am fost scoasă cu sila din "Palatul Gologanilor". Când s-au închis ușile am știut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
menită să afecteze doar corpusculii de voluptate din trup. Costa cel puțin o sută de unități monetare metrul. Rămase o vreme locului, lăsând senzația de plăcere să-i învăluie tot trupul. Brusc, o cuprinse o adevărată stare de excitație. Se legănă ca amețită, gândind: "De fapt nu contează, orice s-ar întâmpla aici... astă-seară o să mă distrez pe rupte". Își puse sandalele comode și iarăși se clătină bâjbâind după încuietoarea ușii; apoi, revenindu-și, o deschise și se trezi, clipind des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
influențează fenomenele din fluxul temporal, ci este în ea însăși supusă legilor energiei temporale. Rațiunea echilibrării timpului de două ore și patruzeci de minute după fiecare pendulare este obscură, dar s-a sugerat că natura caută irevocabil stabilitatea. Când se leagănă către trecut, clădirea ocupă același "spațiu" ca și în timpul ei normal, dar fără repercusiuni, căci similaritatea este în sine o funcție de timp, și nu a produsului tensiunii sale. McAllister a pornit de la șapte mii de ani, clădirea de la două secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în sine o funcție de timp, și nu a produsului tensiunii sale. McAllister a pornit de la șapte mii de ani, clădirea de la două secunde - toate acestea sunt aproximații. Astăzi, omul este cu mai multe cvadrilioane de ani înainte, iar clădirea se leagănă la o distanță ceva mai mică de trei luni. Firește că punctul de sprijin înaintează în timpul nostru, așa că avem următoarea situație: clădirea nu se mai leagănă înapoi în timp până la 3 iunie, data la care a pornit balansul inițial. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aproximații. Astăzi, omul este cu mai multe cvadrilioane de ani înainte, iar clădirea se leagănă la o distanță ceva mai mică de trei luni. Firește că punctul de sprijin înaintează în timpul nostru, așa că avem următoarea situație: clădirea nu se mai leagănă înapoi în timp până la 3 iunie, data la care a pornit balansul inițial. Vă rog să rețineți cele ce v-am spus, în timp ce eu voi reveni pe scurt la o altă secțiune a acestei chestiuni complicate, dar, în fond, simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]