4,839 matches
-
în sistemul gramatical al limbii) și participarea la funcția de comunicare a enunțului, în strânsă dependență de cadrul situațional al actului lingvistic și (sau) de relațiile sintactice în care intră în structura textului. Caracterul de interdependență al raportului dintre sistemul lexical al limbii și rolul pe care îl are sistemul gramatical în dezvoltarea funcției denominative a cuvântului, componentă fundamentală a funcției globale, de comunicare și cunoaștere, a limbii, determină caracterul foarte complex al constantei din structura cuvântului și al raportului constantă-variabilă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care îl are sistemul gramatical în dezvoltarea funcției denominative a cuvântului, componentă fundamentală a funcției globale, de comunicare și cunoaștere, a limbii, determină caracterul foarte complex al constantei din structura cuvântului și al raportului constantă-variabilă, expresie a complementarității perspectivelor lexicală și gramaticală în organizarea internă a vocabularului. În planul semantic al rădăcinii (sau temei lexicale) a unui cuvânt se împletesc solidar: • sensul lexical, independent de flectiv (ceea ce nu înseamnă că, în structura cuvintelor flexibile, ar putea exista în afara flectivului, ci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcției globale, de comunicare și cunoaștere, a limbii, determină caracterul foarte complex al constantei din structura cuvântului și al raportului constantă-variabilă, expresie a complementarității perspectivelor lexicală și gramaticală în organizarea internă a vocabularului. În planul semantic al rădăcinii (sau temei lexicale) a unui cuvânt se împletesc solidar: • sensul lexical, independent de flectiv (ceea ce nu înseamnă că, în structura cuvintelor flexibile, ar putea exista în afara flectivului, ci doar că flectivul nu-i condiționează identitatea concretă); • sensuri lexico-gramaticale, aflate într-un raport de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determină caracterul foarte complex al constantei din structura cuvântului și al raportului constantă-variabilă, expresie a complementarității perspectivelor lexicală și gramaticală în organizarea internă a vocabularului. În planul semantic al rădăcinii (sau temei lexicale) a unui cuvânt se împletesc solidar: • sensul lexical, independent de flectiv (ceea ce nu înseamnă că, în structura cuvintelor flexibile, ar putea exista în afara flectivului, ci doar că flectivul nu-i condiționează identitatea concretă); • sensuri lexico-gramaticale, aflate într-un raport de intercondiționare cu flectivul, dar fără a influența autonomia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flectivul nu-i condiționează identitatea concretă); • sensuri lexico-gramaticale, aflate într-un raport de intercondiționare cu flectivul, dar fără a influența autonomia constantei față de cadrul situațional în care se desfășoară comunicarea. Astfel, în planul semantic al rădăcinii lupta cuvântului luptă, sensul lexical ‘a lupta’ se însoțește cu sensul lexico-gramatical ‘verb’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘persoana a III-a’, ca urmare a apartenenței, în sistemul gramatical al limbii, la o clasă de morfeme (dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘persoana a III-a’, ca urmare a apartenenței, în sistemul gramatical al limbii, la o clasă de morfeme (dezinențe) verbale: -Ø/-i/-ă ( lupt-Ø/lupț-i/lupt-ă). Aceeași rădăcină luptse caracterizează prin împletirea sensului lexical, ‘luptă’ cu sensul lexico-gramatical ‘substantiv’, dacă flectivul -ă dezvoltă în text sensul gramatical ‘nominativ’, prin apartenența, în sistemul gramatical al limbii, la clasa de dezinențe substantivele -ă/-e (o lupt-ă/ unei lupt-e). Prin urmare, unitatea fonetică-lexicală luptă reprezintă două cuvinte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuvinte, omonime, care se diferențiază între ele, în primul rând, prin sensul lor lexico-gramatical, constituit într-o trăsătură semantică stabilă: ‘verb’ vs ‘substantiv’. Este vorba, deci, de două unități lexico-gramaticale distincte; sensul lexico-gramatical modelează în mod specific o aceeași „idee” lexicală, prin perspectiva pe care o introduce în desfășurarea funcției denominative a cuvântului finit: statică, la substantivul luptă, care definește ca ‘substanțialitate’ o realitate extralingvistică reflectată în conștiința vorbitorului ca substanță, dinamică la verbul luptă, care o definește ca procesualitate: E
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substanțialitate’ o realitate extralingvistică reflectată în conștiința vorbitorului ca substanță, dinamică la verbul luptă, care o definește ca procesualitate: E o luptă cu morile de vânt. vs El luptă cu morile de vânt. Substantivul izolează în sine, închide, absolutizează conținutul lexical. Verbul îl raportează la un substantiv sau la un substitut. În complementaritate cu aceste sensuri lexico-gramaticale, care condiționează poziția cuvântului în sistemul lexical al limbii, în planul semantic al constantei coexistă și o a doua categorie de sensuri lexico-gramaticale care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morile de vânt. vs El luptă cu morile de vânt. Substantivul izolează în sine, închide, absolutizează conținutul lexical. Verbul îl raportează la un substantiv sau la un substitut. În complementaritate cu aceste sensuri lexico-gramaticale, care condiționează poziția cuvântului în sistemul lexical al limbii, în planul semantic al constantei coexistă și o a doua categorie de sensuri lexico-gramaticale care condiționează în măsură însemnată poziția cuvântului în structura gramaticală a textului; verbul a lupta este ‘intranzitiv’ și, în consecință, nu se construiește cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-au din structura cuvântului luptau, format din două morfeme: -a + u, exprimă patru sensuri gramaticale: ‘trecutul imperfectiv’ (timp + aspect) și ‘persoana a III-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în rădăcină (sau temă lexicală), cuprinde două categorii de sensuri: sensul lexical + sensuri lexico-gramaticale. Planul semantic al cuvântului-ân-text, reprezentat de unitatea dintre constantă și variabilă (rădăcină/temă lexicală + flectiv), cuprinde mai multe straturi semantice, dezvoltând între ele mai ales raporturi de interdependență dar și de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două morfeme: -a + u, exprimă patru sensuri gramaticale: ‘trecutul imperfectiv’ (timp + aspect) și ‘persoana a III-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în rădăcină (sau temă lexicală), cuprinde două categorii de sensuri: sensul lexical + sensuri lexico-gramaticale. Planul semantic al cuvântului-ân-text, reprezentat de unitatea dintre constantă și variabilă (rădăcină/temă lexicală + flectiv), cuprinde mai multe straturi semantice, dezvoltând între ele mai ales raporturi de interdependență dar și de dependență unidirecțională: • sensul lexical, care reprezintă nucleul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a’ ‘plural’ (persoană + număr). Planul semantic al cuvântului-în-sistem, reprezentat de constanta cuvântului-în-text, conținut în rădăcină (sau temă lexicală), cuprinde două categorii de sensuri: sensul lexical + sensuri lexico-gramaticale. Planul semantic al cuvântului-ân-text, reprezentat de unitatea dintre constantă și variabilă (rădăcină/temă lexicală + flectiv), cuprinde mai multe straturi semantice, dezvoltând între ele mai ales raporturi de interdependență dar și de dependență unidirecțională: • sensul lexical, care reprezintă nucleul semantic central; • sensuri lexico-gramaticale de gradul I: ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.; • sensuri lexico-gramaticale de gradul II: ‘tranzitivitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de sensuri: sensul lexical + sensuri lexico-gramaticale. Planul semantic al cuvântului-ân-text, reprezentat de unitatea dintre constantă și variabilă (rădăcină/temă lexicală + flectiv), cuprinde mai multe straturi semantice, dezvoltând între ele mai ales raporturi de interdependență dar și de dependență unidirecțională: • sensul lexical, care reprezintă nucleul semantic central; • sensuri lexico-gramaticale de gradul I: ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.; • sensuri lexico-gramaticale de gradul II: ‘tranzitivitate’, la verbe, ‘gen masculin’ etc., la substantive etc.; • sensuri gramaticale, de tip categorial: ‘nominativ’, la substantive, ‘prezent’, la verbe etc., sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație sintactică cu un complement direct marchează același sens lexico-gramatical al verbului, tranzitivitatea: El rupe o floare. Se constituie în mărci ale sensurilor lexico-gramaticale de gradul I unele sufixe derivative; -ește, de exemplu, marchează apartenența la clasa adverbelor a termenilor lexicali pe care îi generează: studențește etc., în opoziție cu -esc, semn al apartenenței la clasa adjectivului: studențesc etc.; -ătate marchează apartenența la clasa substantivelor: -creștinătate etc. În același mod, dezvoltă o a doua funcție, de marcă a sensurilor lexico-gramaticale de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramatical de gradul II). Sensurilor gramaticale le corespund mărci în structura flectivului, morfemele, mărci suprasegmentale: accent, intonație, mărci sintactice: topică ș.a. CLASE LEXICO-GRAMATICALE (PĂRȚI DE VORBIRE)TC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE (P|R}I DE VORBIRE)" Vocabularul limbii, ansamblu de termeni lexicali, are caracter sistemic; fiecare cuvânt se înscrie concomitent în două tipuri de clase: clase lexicale și clase gramaticale. Clasele lexicale se diferențiază în funcție de rădăcina cuvântului sau în funcție de sens. Rădăcina marchează apartenența unor cuvinte la aceleași clase lexicale, numite familii de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
accent, intonație, mărci sintactice: topică ș.a. CLASE LEXICO-GRAMATICALE (PĂRȚI DE VORBIRE)TC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE (P|R}I DE VORBIRE)" Vocabularul limbii, ansamblu de termeni lexicali, are caracter sistemic; fiecare cuvânt se înscrie concomitent în două tipuri de clase: clase lexicale și clase gramaticale. Clasele lexicale se diferențiază în funcție de rădăcina cuvântului sau în funcție de sens. Rădăcina marchează apartenența unor cuvinte la aceleași clase lexicale, numite familii de cuvinte: a vedea, a prevedea, întrevedere, prevăzător, revedere etc. Sensul marchează apartenența unor cuvinte la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ș.a. CLASE LEXICO-GRAMATICALE (PĂRȚI DE VORBIRE)TC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE (P|R}I DE VORBIRE)" Vocabularul limbii, ansamblu de termeni lexicali, are caracter sistemic; fiecare cuvânt se înscrie concomitent în două tipuri de clase: clase lexicale și clase gramaticale. Clasele lexicale se diferențiază în funcție de rădăcina cuvântului sau în funcție de sens. Rădăcina marchează apartenența unor cuvinte la aceleași clase lexicale, numite familii de cuvinte: a vedea, a prevedea, întrevedere, prevăzător, revedere etc. Sensul marchează apartenența unor cuvinte la aceleași câmpuri semantice; termeni precum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ansamblu de termeni lexicali, are caracter sistemic; fiecare cuvânt se înscrie concomitent în două tipuri de clase: clase lexicale și clase gramaticale. Clasele lexicale se diferențiază în funcție de rădăcina cuvântului sau în funcție de sens. Rădăcina marchează apartenența unor cuvinte la aceleași clase lexicale, numite familii de cuvinte: a vedea, a prevedea, întrevedere, prevăzător, revedere etc. Sensul marchează apartenența unor cuvinte la aceleași câmpuri semantice; termeni precum: frate, soră, cumnat, bunic etc. aparțin câmpului semantic al ‘ânrudirii’; soare, lună, cer, stele etc. aparțin câmpului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din dezinența -i, expresie a pluralului, masculin, nominativ, este un morfem conjunct, legat în continuitate sintagmatică de tema lexicală major-. Cel de al treilea factor introduce diferențieri mai mari în interiorul vocabularului limbii, determinând o grupare mai restrânsă și mai omogenă a cuvintelor în clase lexico-gramaticale, care își conturează o anumită identitate distinctă, fie prin categoriile gramaticale strict specifice, fie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clase lexico-gramaticale. Verbul se impune ca element central în dezvoltarea funcțiilor sintactice și a enunțului; verbului îi sunt definitorii poziția de regent și funcția sintactică de predicat; este singura unitate lexico-gramaticală care poate realiza cele două componente semantice ale predicației: lexicală și gramaticală. Substantivul și pronumele se pot situa deopotrivă pe poziția de regent și pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o asigură. Prepoziția realizează relații sintactice de dependență, în interiorul propoziției. Conjuncția realizează relații de dependență la nivelul frazei și de coordonare la ambele nivele. Intrarea în raporturi sintactice și realizarea de funcții sintactice este condiționată de autonomia semantică a termenilor lexicali. În consecință, termenii care își pierd sensul lexical sau autonomia semantică sau care sunt, prin natura lor, lipsiți de această autonomie, indiferent de clasa lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu în relații sintactice și nu mai realizează funcții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în interiorul propoziției. Conjuncția realizează relații de dependență la nivelul frazei și de coordonare la ambele nivele. Intrarea în raporturi sintactice și realizarea de funcții sintactice este condiționată de autonomia semantică a termenilor lexicali. În consecință, termenii care își pierd sensul lexical sau autonomia semantică sau care sunt, prin natura lor, lipsiți de această autonomie, indiferent de clasa lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu în relații sintactice și nu mai realizează funcții sintactice. Acești termeni intră în clasa morfemelor (verbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]