12,206 matches
-
ajute mai întâi sa se ridice mai sus, să-și găsească o poziție mai comodă. Plângea ușor când luă cele două copilițe în brațe. Trebuia să le alăpteze, că plângeau de zbârnâiau toate ferestrele. Cea de a doua era mai liniștită, însă prima se dovedi de la început o rebelă, vrea să guste colastra mamei neapărat. - De ce plângi, femeie? În loc să fii bucuroasă că ai două fete sănătoase și că ai scăpat cu bine! Uite cum țipă de se aud peste munte. - Cum
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
brazi seculari se întindea în fața ochilor. Seara, când se liniștea forfota turiștilor prin zonă, apărea la păscut o familie de ciute cu puii lor pestriți, ca ouăle de prepeliță. Cred că erau obișnuite, totuși, cu prezența turiștilor, de își serveau liniștite cina, așa de aproape de hotel. Stăteam la fereastră și admiram priveliștea din fața ochilor, gândindu-mă că pentru ceea ce am văzut în această țară, a meritat să fac sacrificii. Mi-am întors privirile de la fereastră și-am văzut-o pe Suzana
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Să umple șanțurile, Să crească legumele Și toate ierburile. Caloiene, iene, Deschide portițele, Să curgă ploițele, Că de când n-a mai plouat, Arătura s-a uscat. Rostul acestei tradiții populare era invocarea ploilor benefice, aducătoare de bogăție. Ana, fiind mai liniștită din fire, mai serioasă, a fost numită de bunică pe post de preot, iar Maria îndeplinea rolul de dascăl, scuturând cu sârg de candela improvizată, umplută cu tăciuni din ștuleți de porumb, peste care bunica a presărat tămâie. De fapt
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
a fi de învățătură la toți, pentru a lua fiecare după putință și pricepere. Eram cu totul „transfigurați” și „translatați” în nemaîntâlnite ipostaze și personaje, malefice ori benefice, după cum conveneau și se potriveau neastâmpărului și imaginației fiecăruia, domestice sau sălbatice, liniștite sau fioroase, încheiate fiecare într-un zâmbet larg și stenic sau, din contră, încremenite într-un rânjet viclean și provocator de noi urâciuni ... „Jungla animalelor” ne prindea câteodată închiși ca-ntr-un obor, strecurați cu îndemânare în „zbuciumul pădurilor de
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
CEAS DE PROMENADĂ! Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului O zi...ca oricare alta, în care toamna-și intră-n drepturi. De luni, începe școala! Mă echipez pentru “o promenadă” liniștită...să plătesc UPC-ul (televiziunea prin cablu și internetul), curentul... În zona mea, aerul încă păstrează, printre gaze de eșapament, aroma Pădurii Verzi. Cu cât mă apropii de Piața Badea Cârțan, populația devine mai densă și mai agitată. Mă uit
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
lașitatea și cruzimea cu care s-a despărțit de cea pe o care o dorea. „Dacă vrei”, spune el, „am fugit ca să nu mă angajez prea mult. Eram însurat. Mă gândeam că pentru cariera mea era mai confortabil un cămin liniștit, în care să pot lucra la muzica mea, decât o viață alături de neliniștile, de patetismul ei, de forța ei vijelioasă. Mă inhiba, îmi deturna pur și simplu gândirea. Mă eneva prin directețe. Vrei să spui că-mi era frică? Mă
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
mare. Numiți marea aceasta poezie, apoi imaginați-vă toate furtunile și toate pânzele care poartă această corabie până se rup și furtunile, dar și pânzele... Numai susurul blând și subțire al Duhului lui Dumnezeu m-a adus la un liman liniștit.” „Duminici albe” Cromatica lui Ionatan Piroșca include și albul, care devine reper. Albul simbolizează puritatea, curățenia, liniștea. Duminica, ziua prin excelență a cultului creștin, este comemorarea învierii lui Hristos, o zi aducătoare de bucurie sfântă. Cu toate acestea, duminica, simbolul
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
vinovatul? „... dar prin mărturisirea aceasta, el, un bărbat veșnic mândru și plin de sine, se înjosise peste măsură. Oare ce gândise Dumnezeu despre el în acele momente? Cum putuse să-i mai îngăduie de atunci o viață cât de cât liniștită?” Ela moare, însă lui Emanuel îi rămân Nina, pe care trebuie să o convingă că el este acum un alt om și Mihai. Din fericire, Emi înțelege că pentru hanidcapul de care suferă nu există decât un singur leac - iertarea
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
14 ani: Era destul de greu. Mă bătea și n-a fost bine deloc. Andres Cilian, Casa de copii „Casa comorii”: Eu sunt Cici, cel despre care vorbea. Aș vrea să vă povestesc istoria Băiatului S.A.. El e un copil foarte liniștit, iubăreț într-un fel, și mi-e foarte drag. De când l-am cunoscut a fost un băiat retras și lipsit de orice apreciere, lipsit de orice bun în viața lui. M-am implicat în viața lui treptat, pentru că vedeam că
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
noi nu face altceva decât să facă un inventar care iese negativ. Adriana Cosman: Ca soție, întotdeauna să ai un cuvânt de încurajare, să știi să îmbărbătezi, să știi să apreciezi. Și, dacă este nevoie, cu un duh blând și liniștit, așa cum ne învață Apostolul Petru, să mustri, dar să fii atentă să nu rănești. Pentru că sunt atâția care, din lipsă de înțelepciune rănesc sau lovesc, poate chiar fără să-și dea seama. Și atunci măcar tu, ca soție, să fii
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
1882-1884). Se mută apoi ca jude la tabla regească din Oradea, la 1885, până la pensionare, în 1900, anul când se retrage la Sibiu în casa Anei Brote, unde îl prinde “secera morții la 7/20 ianuarie 1915, “în chiliuța sa liniștită, dintr-o stradă laterală a Sibiului”, Str. Tipografilor, nr. 22. Își doarme somnul de veci în cimitirul din Dumbrava Sibiului, alături de soția sa Ana. Pe lângă obligațiile sale de magistrat, Atanasie Marian Marienescu a fost preocupat îndeaproape de literatură, folclor, etnografie
ATANASIE MARIAN MARIENESCU (SCHIŢĂ DE PORTRET , PARTEA I) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367259_a_368588]
-
toate culorile și de toate formele (și categoriile) brăzdau apele nițel îmblânzite ale golfului, sunt puține care cutează să iasă pe sub pod la ocean unde curenții ar pune serioase probleme de navigație și stabilitate, chiar și pe un timp aparent liniștit ca acesta. Cele mai multe sunt cu pânze, iole și catamarane dar și cu motor, câteva iahturi de lux ale căror sirene asurzitoare spintecă văzduhul de deasupra și ne țiuie prelung în urechi, se dau de ceasul morții pentru a înainta printre
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
noi e bine să nu se afle că am ajutat-o și să nu spunem nimănui ce s-a întâmplat. Și-a făcut ea un plan, eu o însoțesc acasă la ea și mă întorc la ziuă acasă, așa că stai liniștit tati! - Mă tem pentru tine Anca, să nu intri în alte belele! Vă aștept în parcare copilă, să mă asigur că nu-i nimeni prin preajmă până plecați către casa ei. Unde are mașina parcată? - Desire îmi spune că e
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
plecat, Să-l mângâi, a cerut. Pe mâna mă lingea, Făcând o piruetă, în față-mi se culca. Voia să-mi mulțumească, doar l-am ospătat; Pungașul era grațios și tacticos s-a așezat Fără grabă să mănânce. Era foarte liniștit; Un șpriț dacă-i dam, cu mine-ar fi ciocnit. L-am înțeles că ar dori să bea și el ceva; Ca surpriză i-am dat desert smântâna mea. A-nceput să lingă marginile farfuriei, discret. N-a lăpăit ca
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
de a fi fericiți este lumea de apoi pentru că, acolo „Nu semnezi foi, nu te-așteaptă nevoi,/ Nu te simți prigonit, de ochi urmărit,/ Nu te sperie strigoi, nu-s la pândă ciocoi,/ Nu te simți istovit, ci-n pace liniștit...” (Joc de gânduri printre rânduri, p 167). Omul contemporan poate avea și crede într-un singur posibil Vis de libertate (p. 118) „Când vremea o să vină,/ Pragul să-l pășești,/ Lumina cea divină,/ Te-ndeamnă s-o-nsoțești./ Ușor o să te-nalți
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
plan pentru a putea urmării, dacă e nevoie, și în mod critic, relațiile dintre oamenii de atunci. Destinul lui Ilie Grigore, copilul orfan, venit dintr-un sat pierdut în câmpia nesfârșită, să-și facă un rost la oraș, se derulează liniștit și ascendent, până la începuturile războiului, când un glonț ricoșat din pistolul unui prieten, care a vrut să facă o glumă, îi pune viața în pericol. Dar, acest prag este trecut și cursul ascendent continuă; se căsătorește cu Teodora, singura fată
„ÎNTOARCEREA” DE ION CATRINA de RAFAELA TRĂISTARU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368570_a_369899]
-
DIN VOLUMUL "PUNȚI PESTE VREMURI". Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului nebun, Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Să-mi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele, plutire liniștită, Fiecare astru - o dragoste pierdută. Îmi caut iubita din visele târzii, În nopți cu frământări, de dragoste pustii. Iubirea oare după care stea-i ascunsă, De mă cheamă-n cer de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, pe cărări îngălbenite, Cu
CĂLĂTORIND SPRE CALEA LACTEE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368623_a_369952]
-
mic, un prost răzbunător și fanfaron de care se folosește manipulându-l acel Nicola. Acela e rechinul cel periculos. I-am auzit cu propriile urechi vorbind între ei. Dacă au vreo bănuiala că le-am ascultat secretele, căci ei discutau liniștiți, crezându-se în siguranță, cred că aș putea avea probleme mari. Ei ar putea trece la represalii, contra mea. Nu trebuie, să ne trădam intențiile. Trebuie sa-i lovim din umbră și unde ei nu se așteaptă, ca să putem avea
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
influența unei realități dureroase. Doar o noapte. O singură noapte... Autorul o smulge - într-o încercare de a arăta cititorului fața hidoasă a lumii, cu toate substraturile ei, de multe ori mizerabile - pe eroina lui, pe Iuliana, dintr-o lume liniștită, a visării, sacrificând-o. O face să trăiască ororile prilejuite de o răpire urmată de viol, plasând-o într-un plan cu un timbru specific, cel al tragediei, al dramei, al unui destin spulberat, o întâmplare de care, din păcate
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]
-
Acasa > Cultural > Traditii > MĂRȚIȘOR Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Iar a trecut clepsidra prin galeria rece, Stă neaua-nghesuită sub albul ei veșmânt, O ploaie liniștită ca printr-o sită trece Și se așază clipa cu harul spre pământ. De-atâta așteptare căldura crește-n aer Dintr-un alai de raze pe aburi moi adus, Înfloresc sălcii, cu puful smuls din caier Catifelează zarea în pacea
MĂRȚIȘOR de LIA RUSE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368770_a_370099]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CORĂBII CE-ADUC DOR Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 900 din 18 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Corăbii ce-aduc dor Când nuferii, sub soare, pe apă lin plutesc De vânt domol atinși pe lacul liniștit, Ca două pete albe... lebede zăresc, Corăbii... grațioase pe lacul adormit. Salcia unduitoare își admiră stropii Ce se preling în apă...din umedu-i sărut. Din ierburi aud greieri și încet m-apropii Acolo jos din iarbă... balada le-o ascult
CORĂBII CE-ADUC DOR de DOINA THEISS în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363699_a_365028]
-
care bate luna, / ochi cât zidul. Ninge. Ochi cât turla. Ochi de iarnă. («Ninge cu ochi» - SOs, 93 sq.) -, să se înfățișeze un înger cu o carte în mâini: Trecea un înger, / pe un scaun negru așezat. / Trecea prin aer, liniștit / și mândru. // Eu îl priveam de la fereastră, cum / prin ziduri trece ca un fum. // Primește-mi un cuvânt, strigai, / tu, îngere, împins din rai / de-un vânt stârnit, de-o apăsare / a vreunui gând cu mult mai mare. // Dar îngerul
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
la fel cum flutură în vânt / mătasea unui steag înfrânt ! / Și mă răneam de-acoperișe, / de ramurile verzi, piezișe, // și mă izbeam de stâlpii lungi, / de cabluri și de sârme și de dungi... // mă desprinsei de sus, căzând / în piața înserată, liniștită. O, el se-ndepărta, zburând, / prin aer și prin ziduri străbătând / cu cartea-n mâini, citind cu patimă / necontenită. // O, el se-ndepărta și eu / tot mai voiam să-l văd, prin seară. // ... Dar el s-a dus alunecând, / împins
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
vedea o lumină tăioasă, / se auzea un scrâșnet scurt. Deodată, / m-am trezit planând pe o pernă de fum. / Fiecare parte a trupului se vedea / pe sine, ca și cum ar fi fost totodată / și ochi și oglindă. / Destul că mă răsuceam liniștit / pe o pernă de fum, / lipsindu-mi / distanța aceea tragică, pe care o străbat / privirile, ca să existe. / Propria-mi copilărie mi-era / indiferentă, indiferentă adolescența. Am renunțat / la a-mintiri. / De ce le-aș mai fi fost recunoscător ? / Astfel, ochii începură
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
grădinii mele. Nu sărbătoream ceva anume, ne întâlniserăm pur și simplu la o cină între prieteni. Timpul zbura pe nesimțite, împărțit cu dărnicie în fel de fel de discuții. Dezlegarea limbilor o făcuse vinul roșu, de Uileac. Seara era frumoasă, liniștită, și corul greierilor ne adusese în suflete o armonie aparte. Lumina gălbuie din chioșc ne proiecta umbrele peste iarba de sub vișin, țesând figuri magice. Văzându-le, gândul mi-a zburat la anii copilăriei, alunecând aproape firesc spre atmosfera plină de
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]