3,184 matches
-
îndepărteze, în mod voit, tot mai mult unul de celălalt. Unele Biserici locale ortodoxe se unesc cu Roma, ceea ce marchează începutut latinizărilor. Dar aceste uniri au și un punct pozitiv important în liturgică: limbile arabă, română și ucraineană devin limbi liturgice. Aceasta va permite o emancipare locală a ritului. Au loc anumite treziri spirituale, îndeosebi în lumea slavă, prin figuri de seama sfântului Serafim de Sarov. Acestei spiritualități i se cuvenea o trezire liturgică. Astfel unele figuri, precum sfântul Ioan de
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
limbile arabă, română și ucraineană devin limbi liturgice. Aceasta va permite o emancipare locală a ritului. Au loc anumite treziri spirituale, îndeosebi în lumea slavă, prin figuri de seama sfântului Serafim de Sarov. Acestei spiritualități i se cuvenea o trezire liturgică. Astfel unele figuri, precum sfântul Ioan de Kronstadt fac ca ritul bizantin să poată reveni spre origini. Această tendință nu va fi bine primită peste tot. În același timp, Mănăstirea Chevetogne va face ca marile figuri din Apus să se
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
peste tot. În același timp, Mănăstirea Chevetogne va face ca marile figuri din Apus să se intereseze de Răsărit. Activitatea preacuviosului Lambert Bauduin va iniția la nivel mondial mișcarea ecumenică, ceea ce va permite și ortodocșilor din Răsărit să cunoască izvoare liturgice și patrologice vechi, pentru a reveni la origini. Instaurarea regimului comunist a făcut ca între anii 1945 și 1948 o mare parte a bisericilor locale greco-catolice, biserici răsăritene unite cu Roma, să fie alipite bisericilor ortodoxe locale. Astfel anumite spiritualități
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
vechi, pentru a reveni la origini. Instaurarea regimului comunist a făcut ca între anii 1945 și 1948 o mare parte a bisericilor locale greco-catolice, biserici răsăritene unite cu Roma, să fie alipite bisericilor ortodoxe locale. Astfel anumite spiritualități și obiceiuri liturgice locale vor fi cunoscute de o masă mai mare de liturgiști și de un ansamblu bisericesc mai mare. Revenirea la origini a fascinat mult perioada a III-a. De aceea anumite comunități ortodoxe de rit bizantin din Occident au fost
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
de o masă mai mare de liturgiști și de un ansamblu bisericesc mai mare. Revenirea la origini a fascinat mult perioada a III-a. De aceea anumite comunități ortodoxe de rit bizantin din Occident au fost mult marcate de reforma liturgică petrecută în Biserica romană datorită sinodului al II-lea de la Vatican. Astfel multe comunități ortodoxe din Apus au regăsit elemente vechi ale ritului: cuminecarea deasă (în fiecare duminică sau zilnic), împărtășirea fără linguriță, cântarea întregii liturghii cu voce tare, privegherea
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Obișnuința slavă a făcut ca toată proscomidia să fie făcută de preot. Proteza simbolizează de obicei ieslea în care ar fi fost culcat Iisus după naștere. Înainte de secolul al IX-lea, când se cuminecau toți credicioșii, se pregătea toată pâinea liturgică (prescura), fără a fi tăiată, apoi se turna în potir vinul și apa. Mai târziu s-a ajuns ca să fie tăiat doar agnețul, un cub extras din prescură, care ajungea pentru cuminecarea clerului. Sub influența «ostiilor» din ritul latin, pentru
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
bizantin grecesc se mai deosebește prin liturgica postului mare. În fiecare vineri seara, la dupăcinar, se cântă o parte din imnul "Acatist" (numit la slavi " Acatistul Bunei Vestiri"). Ritul slav are o mare diferență atât în imne, cât și în liturgica practică, cu diferite implicațiuni teologice. Din punct de vedere sacramental, anafora de la euharistie conține tropare împrumutate de la ora canonică a III-a, tropare ce fac epicleza incomodă. Adăugirea acestor tropare se datorează certurilor teologice medievale. De asemenea rugăciunea de dezlegare
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
compus oficii noi, chiar cu citiri noi. O altă trăsătură slavă e adaosul psalmilor aleși și a pripelelor corespunzătoare, pentru polieleul utreniei sărbătorilor. Slavii sunt destul de conservatori cu privire la ecteniile din cadrul slujbelor. Nimic nu poate fi omis. Totuși au disociat rugăciunile liturgice de ecfonisele (exlamațiunile, doxologiile) lor. Astfel rugăciunile la slavi nu se găsesc la capetele ecteniilor, ci suprapuse cu imnele corului, pe motiv de a nu pierde timpul. Pe baza "Acatistului" imn bizantin adresat Fecioarei Maria, dar închinat întrupării lui Iisus
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
bizantin adresat Fecioarei Maria, dar închinat întrupării lui Iisus Christos, slavii au compus glose, adică alte acatiste, mai întâi unul închinat lui Iisus Christos, iar altele închinate sfinților, Fecioarei Maria, șamd. Aceste acatiste nu acoperă în general o întreagă zi liturgică, ci conțin doar troparul, condacul și cele 24 de icoase. Rutenii au aceleași particularități ca și grecii, în general. Sunt caracterizați printr-un mare număr de latinizări, dintre care unele persistă până astăzi. Melkiții foloseau inițial un rit sirian occidental
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
ecteniile pentru catehumeni, precum și jumătate din ectenia peste daruri (între heruvic și sărutarea păcii), dar rămân celelalte. Răspunsul la ectenia după cuminecare este: "Mărire ție, Doamne, mărire ție" în loc de "Kyrie eleison". Mai există multe alte diferențe, toate legate de pompa liturgică. Ritul bizantin, așa cum se face de către români, e o curioasă împletire a elementelor slave cu cele grecești, dar și cu influențe puternice melkite. În Ardeal, cu precădere înainte de 1990 - iar în prezent încă în anumite parohii și mănăstiri regional-conservatoare - uzurile
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Ritul bizantin, așa cum se face de către români, e o curioasă împletire a elementelor slave cu cele grecești, dar și cu influențe puternice melkite. În Ardeal, cu precădere înainte de 1990 - iar în prezent încă în anumite parohii și mănăstiri regional-conservatoare - uzurile liturgice erau cu mult mai diferite, dar despre acestea vom trata în subcapitolul următor. Cărțile de slujbă tipărite la București sau în Moldova sunt traduse din slavonă. Îndreptările de la o edițiune la cealaltă se fac în acord cu anumite uzajuri împământenite
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
multe particularități în Ardeal. Unii consideră ritul bizantin românesc în general ca fiind un usaj inspirat deodată de uzajul grec și de cel slav. Alții iau practicile ardelene drept latinizări sau drept uniatism pur, fără a distinge în Ardeal elementele liturgice care n-au nimic de-a face cu ritul latin. Până în anii 1990 uzajul liturgic era același în tot Ardealul, atât pentru comunitățile ortodoxe, cât și pentru cele greco-catolice (ce se aflau în clandestinitate din 1948 până în 1990). Un lucru
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
inspirat deodată de uzajul grec și de cel slav. Alții iau practicile ardelene drept latinizări sau drept uniatism pur, fără a distinge în Ardeal elementele liturgice care n-au nimic de-a face cu ritul latin. Până în anii 1990 uzajul liturgic era același în tot Ardealul, atât pentru comunitățile ortodoxe, cât și pentru cele greco-catolice (ce se aflau în clandestinitate din 1948 până în 1990). Un lucru admis în mod comun e că sfântul Andrei a încreștinat Scythia Minor - Dobrogea - însă despre
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Apocalipsă, iar evanghelia din șirul din Penticostar. A citi din Apocalipsă nu e canonic din punctul de vedere al Bisericilor Răsăritene, întrucât această carte biblică nu face autoritate în materie de liturgică. Din contră, în riturile galice există multe cântări liturgice scoase din Apocalipsă; în plus Apocalipsa la galici se citește de la Paști la Rusalii. În acest caz, metoda ardeleană de a citi Apocalipsa în păresimi tot nu pare a fi cea ideală, pentru că Penticostarul urmează păresimilor. Dacă bisericile bizantine - afară de
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
inclusiv patru simfonii, două concerte pentru pian, un concert pentru vioară, un "dublu concert" pentru vioară și violoncel și ampla lucrare orală "Un recviem german" ("Ein deutsches Requiem"). Ultimul dintre acestea se remarcă prin a nu fi un recviem tradițional, liturgic ("Missa pro defunctis"), ci un ansamblu de texte pe care Brahms le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a fost un compozitor prolific în forma temă cu variațiuni, compunând remarcabilele "Variațiuni și Fugă după o temă de
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de [[Dunăre]] , în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană ([[vlahi]]). Influența slavă a continuat în [[Evul Mediu]], în special prin folosirea [[Limba slavonă|limbii slavone bisericești]], în scop liturgic și ca limbă de cancelarie, până în [[secolul XVIII|secolul al XVIII-lea]]. Celelalte limbi învecinate (toate slave, cu excepția limbii maghiare) au influențat româna. Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical. Până la 20% din vocabularul limbii române
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
Niceea]], și cel din [[381]] de la [[Primul conciliu din Constantinopol|Constantinopol]] este rostit până azi neschimbat, prin cuvinte cu etimologii latine. Mai concret, . Odată cu introducerea [[ritul bizantin|ritului bizantin]] și a [[limba slavă bisericească|limbii slavone]] în cult, , limba română liturgică s-a slavizat puternic, îndeosebi în terminologia oficială, dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului. Românii au păstrat - în limbă - și anumite caracteristici ale vechiului [[ritul galic|rit galic]] în folosință până atunci. De aceea, diaconul [[Coresi
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
păstrat în limbajul poporului. Românii au păstrat - în limbă - și anumite caracteristici ale vechiului [[ritul galic|rit galic]] în folosință până atunci. De aceea, diaconul [[Coresi]], precum și episcopul de la [[Muncaciu]], [[Vasile Tarascovici]] în [[1646]], au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu, tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică. "Biblia de la București", sau "Biblia lui Șerban", este un monument de limbă română liturgică. Totuși, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
precum și episcopul de la [[Muncaciu]], [[Vasile Tarascovici]] în [[1646]], au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu, tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică. "Biblia de la București", sau "Biblia lui Șerban", este un monument de limbă română liturgică. Totuși, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română, . [[Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică|Unirea bisericii din Transilvania cu Roma]] în [[1698]] a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în [[Vechiul
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
de limbă română liturgică. Totuși, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română, . [[Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică|Unirea bisericii din Transilvania cu Roma]] în [[1698]] a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în [[Vechiul Regat]] (de origine slavă) și cei folosiți în [[Transilvania]] (de origine latină). Standardul internațional etnologic [[ISO 639]] conferă limbii române codurile "ro" (ISO 639-1), "rum" (ISO 639-2/B), și mai recent "ron" (conform ISO 639-2/T). [[Limba
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
și umană, nu face decât să complice și mai mult situația creștinismului din punctul de vedere al sistematicii istoriei religiei. De altfel, Biblia creștină, atât Vechiul cât și Noul Testament, nu conține afirmații sau speculații trinitare, în ea apărând doar formule liturgice triadice. Nucleul fundamental al credinței creștine constă în afirmarea lui Dumnezeu — creator al universului (și, prin urmare, al omului), ființă plină de iubire și de grijă părintească (într-adevăr, Crezul creștin enunță: „cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Romă). Diferitele dezvoltări istorice ale imperiului Oriental (bizantin) și-ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât, mai ales, formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și, apoi, în schisma verificată între papa
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment, creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de Ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu, Biserica ortodoxă rusă, etc). Cu toate acestea, în Orient au rămas și biserici în comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la această comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea eternă (de exemplu, Bisericile Orientale
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Vechii Catolici" (Uniunea Catolicilor de la Utrecht), care refuză dogma infailibilității papei, definită la Conciliul Vatican I în 1870. În timp ce pretutindeni în jur se înmulțesc semnalele de reînnoire („trezire creștinească”) spiritul reînnoirii începe să miște și confesiunile tradiționale: mișcarea biblică, reînnoirea liturgică, atenția față de problemele sociale etc. În secolul al XIX-lea creștinismul a trebuit să se confrunte și cu nenumărate doctrine politice, precum "liberalismul" și "socialismul" (care se afirmau din ce în ce mai intens), însoțite în diferite forme de cultura pozitivismului, laicismului și chiar
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
programul pontificatului pentru că "am avut ocazia să [îl] expun deja în mesajul de miercuri 20 aprilie; nu vor lipsi alte ocazii pentru a o face". În schimb a ales să comenteze "cele două semne prin care este reprezentată în mod liturgic asumarea Ministerului Petrin", adică Paliumul și Inelul Pescarului. Vorbind despre Palium, Papa a subliniat că este "o imagine a jugului lui Cristos, pe care Episcopul acestui oraș, Slujitorul Slujitorilor lui Dumnezeu, îl ia pe umerii săi". Paliumul este făcut din
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]