9,030 matches
-
a permeabilității capilare, cât și a secreției gastrice. Antagoniștii H2 sunt inhibitori puternici ai hipersecreției gastrice. Receptorii H3 sunt autoreceptori presinaptici, a căror stimulare diminuă eliberarea de histamină de la nivelul terminațiilor histaminergice centrale și periferice. În creier, receptorii H3 sunt localizați în cortexul cerebral, nucleul caudat și hipocamp. Stimularea lor de către histamină, metil-histamină și dimetil-histamină este antagonizată de tioperamină. Având localizare pre-sinaptică, receptorii H3 permit histaminei să participe la controlul propriei sale eliberări de la nivelul fibrelor histaminergice. Inactivarea histaminei se realizează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de centrii și căile nervoase simpatice și parasimpatice, existente de-a lungul întregului nevrax, de la scoarța cerebrală și până la măduva sacrată. După Hermann și Cier (1970), centrii nervoși vegetativi sunt de două feluri: de comandă și de integrare. Primii sunt localizați în măduvă, bulb și mezencefal, iar ceilalți în FR, hipotalamus, talamus și scoarța cerebrală. Ei realizează trei modalități de integrare neuro-endocrino-metabolică, al căror scop comun este de a armoniza funcțiile vitale și a asigura echilibrele fizice, chimice și biologice indispensabile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediul intern al organismului. În acest sens, digestia în intestinul subțire este esențială și singura indispensabilă proceselor de nutriție. În sfârșit, digestia intestinului gros completează într-o oarecare măsură, prin flora saprofită de fermentație și putrefacție, procesele digestiei enzimatice. Putrefacția, localizată în a doua porțiune a intestinului gros, se realizează sub acțiunea bacililor putreficus, perfringens, aminofilus și sperogenes, constând din dezaminarea și decarboxilarea resturilor proteice nedigerate, formatoare de baze aminice cu reacție bazică și toxicitate mare: dezaminarea fenilalaninei produce acid benzoic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de filetele senzitive ale glosofaringianului și vagului, face legătura între zona reflexogenă (zona Vasilief) de la nivelul vălului palatului și pilierilor anterior ai faringelui, pe de o parte și centrul deglutiției din formația reticulată bulbară, pe de altă parte. Acesta este localizat sub ventriculul al IV-lea, în dreptul nucleului solitar al vagului. Căile eferente sunt formate din fibrele motorii ale hipoglosului în cazul limbii, spinalului pentru vălul palatului și vagului în cazul constrictorilor faringelui și esofagului. Proiectarea conținutului bucal (salivă sau alimente
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
150 mEq/l), din care 0,7-1,4‰ sub formă liberă și aproximativ 1 g‰ combinat cu proteinele. Împreună cu acizii organici lactic, butiric și carbonic, HCl constituie aciditatea totală a sucului gastric. Mecanismul său de formare, după Hollander (1954), este localizat la nivelul celulelor oxintice, care printr-un travaliu activ realizează față de valoarea H+ din sânge o concentrare de 1 milion de ori mai mare. În rest, concentrația substanțelor micromoleculare din sucul gastric fiind egală cu a plasmei sanguine, acesta este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anal intern, involuntar, este un mușchi neted, dispus circular în peretele intern al anusului, ce se găsește relaxat atunci când colonul este destins. Sfincterul anal extern menținut, de asemenea, permanent în contracție tonică este constituit din fibre striate, voluntare. El este localizat în jurul sfincterului neted și parțial distal de acesta, fiind sub control nervos somatic. Senzația și reflexul de defecație sunt declanșate de umplerea și distensia ampulei rectale de către materiile fecale. Odată atins pragul critic al distensiei peretelui rectal, se declanșează „reflexul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adaugă sistemul ascendent dopaminergic din substanța neagră spre caudat-putamen, ce inițiază activitatea și orientarea animalului spre aliment. Vederea unui aliment preferat determină alertarea cortexului vizual și codificarea formei acestuia de către cortexul infratemporal; amigdala codifică principalele calități ale alimentului, hipocampul îl localizează în spațiu și memorie, iar cortexul frontal determină selecția bazată pe activitatea de integrare a tuturor acestor date efectuate de către celulele neuronale corticale stimulate. Decizia de a acționa este probabil trimisă de nucleul dorsal caudat, ce declanșează un program motor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
atribuie un rol mai important în reglarea consumului energetic generator de creștere a temperaturii corporale decât în ingestia alimentelor. Celulele hipotalamice secretoare de orexină sunt inhibate de leptină și activate de grelină și hipoglicemie. Grelina este secretată de celulele enterocromafine localizate în mucoasa celulelor fundice ale stomacului (Kojima și colab., 1999). Principala ei acțiune se realizează în sens stimulator la nivelul orexinei hipotalamice, fiind dublată de efecte agoniste asupra hormonului de creștere. Spre deosebire de grelină care, împreună cu colecistokinina, participă la reglarea de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nu-și poate controla micțiunea. După această perioadă se adaugă și componenta voluntară, care face din actul micțiunii un proces conștient. S-a observat că secțiunile de măduvă, apărute în mod accidental după traumatisme, nu compromit actul micțiunii dacă sunt localizate deasupra măduvei lombo-sacrate. Aceasta demonstrează că sediul comenzilor nervoase ale acestui aparat vezico-sfincterian este asigurat prin centrii nervoși în măduva lombo-sacrată. Ansamblul acestor centri alcătuiește centrul vezico-spinal Budge (fig. 132). Leziuni medulare joase, care distrug acest centru reflex, sunt urmate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
laterală și dorso-mediană. Centrii pontini exercită o acțiune facilitatoare prin nucleul detrusor pontin situat în formația reticulată dorso-laterală. Un centru inhibitor situat în jumătatea laterală a ventriculului IV este considerat arie de control a sfincterului extern. Centrii mezencefalici vezico-constrictori sunt localizați în zona dorso-laterală a substanței cenușii periapeductale, iar cei vezico-relaxanți sunt situați în profunzimea coliculului inferior. În hipotalamus se găsesc, de asemenea, un centru facilitator situat în hipotalamusul posterior și altul inhibitor în hipotalamusul posterior. Influența acestor structuri supraspinale se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuro-endocrino-metabolice adecvate. În hipotalamusul anterior predomină centrii trofotropi parasimpatici vasodilatatori, termolitici și glicostatici prevăzuți cu receptori specifici de tipul termoreceptorilor, osmoreceptorilor, glicoreceptorilor etc. La rândul său hipotalamusul posterior este sediul centrilor ergotropi simpatici vasoconstrictori și termogenetici. În hipotalamusul lateral sunt localizați centrii foamei coordonatori ai ingestiei de alimente cuplați cu centrul sațietății din hipotalamusul median. La nivelul structurilor neurovasculare periventriculare ale ventriculului III sunt situați centrii dipsogeni ai ingestiei de apă, organul subfornical și organul vascular al laminei terminale. Prin intermediul acestor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rândul lor, ciberninele sunt neuropeptide cu rol modulator local. Din această categorie fac parte peptidele opioide (endorfine, enkefaline, dinorfine), substanța P, neurotensina, angiotensina, VIP, somatostatinul etc. Acțiunea modulatoare a ciberninelor diferă de a neurohormonilor și mediatorilor chimici, fiind lentă și localizată în jurul neuronului secretor. În ansamblu, produșii de neurosecreție hipotalamică (neurohormoni, mediatori chimici și cibernine) asigură controlul permanent al sistemului nervos asupra secreției de hormoni hipofizari și, prin intermediul acestora, realizează principalele reacții neuro-endocrino-metabolice periferice de adaptare la condițiile și solicitările variabile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca inhibitori ai motilității și secreției intestinale și ai secreției pancreatice. La nivelul tractului digestiv, substanța P este implicată în reglarea locală a funcției acestuia. Ea stimulează fluxul salivar și exercită efecte contracturante directe la nivelul musculaturii netede intestinale. Neurotensina, localizată în celulele de tip N din mucoasa celulelor ileale (85% din totalul neurotensinei în organism), inhibă secreția acidă stimulată de pentagastrină, precum și activitatea motorie gastro-intestinală. Alte substanțe biologic active implicate mai sunt: chimodeninul, izolat din mucoasa duodenală, cu rol stimulator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
altor manifestări. Secvența de evenimente este: -Pierderea erecției matinale spontane, -Pierderea tumescenței peniene nocturne, -Impotență totală. Disfuncțiile vezicii urinare apar atât la bărbați, cât și la femei, mai ales în cazul implicării sistemului nervos central. În afecțiunile cerebrale sau medulare localizate deasupra nivelului coloanei lombare (boală de neuron motor superior) apar creșterea frecvenței micționale, reducerea volumului vezical, diverse tipuri de incontinență. În afecțiunile ce implică leziunile fibrelor vegetative ce inervează vezica (boală de neuron motor inferior) sau denervarea senzorială apar creșterea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
menopauză, diabet zaharat, boli pulmonare, cardiovasculare, efort fizic, obezitate, anxietate, stres caloric, încordare neuropsihică emoțională etc. Făcând oficiul de auxiliar al termoreglării, glandele sudoripare contribuie la menținerea temperaturii normale a pielii. În hiperhidroză, sudația excesivă poate fi generală, profuză, sau localizată în anumite părți ale corpului uman (zonă palmară, plantară, axilară, facială, tronculară). Hiperhidroza primară idiopatică de cauză necunoscută afectează 2-3% din populație având la bază un evident grad de hiperactivitate simpatică. Hiperhidroza secundară apare mai frecvent în hipertiroidism, menopauză și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dureri abdominale, tulburări de micțiune, xeroftalmie și altele. -Encefalita tronculară Bickerstaff (BBE) este caracterizată de instalarea acută a oftalmoplegiei, ataxiei, tulburări de conștiență, hiperreflexie sau semn Babinski. Cursul afecțiunii poate fi monofazică sau remitentă. Cauza este reprezentată de leziuni hiperintense localizate în trunchiul cerebral. Diagnosticul diferențial este dificil, deoarece manifestările sunt comune într-o multitudine de afecțiuni toxice sau infecțioase, de tip botulism, difterie, boala Lyme, porfirie, poliomielită, otrăviri cu organofosforice, taliu sau arsenic, encefalita cu virus West-Nile. Terapia este suportivă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neoplasme ale hipotalamusului anterior. În 1972, Addy și Hudson au trecut în revistă literatura existentă până la acea dată prezentând un total de 48 de cazuri. De atunci au mai fost raportate mai multe cazuri dintre care au prezentat tumori cerebrale localizate în fosa posterioară. Majoritatea cazurilor au acuzat nistagmus și vărsături. Sindromul diencefalic este rar, dar potențial letal. Include emaciere severă, creștere normală în înălțime, dezvoltare intelectuală normală sau precoce. III.1.4. AFECȚIUNI IATROGENE III.1.4.1. Afecțiuni medicamentoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în noi imaginația: căci această muzică este un decor, (...) și această muzică mai reprezintă și personajele (...), și cu ochii închiși sau cu ochii deschiși în timp ce cântă muzica, iar cuvintele răsună duse de voci la fel de absolut abstracte ca instrumentele orchestrei, noi localizăm în voie cuvinte și muzici și, cu ușurință, spontan, recreăm acțiunea voastră scenică, muzica, decorurile voastre și întreaga dramă." Moștenitori ai lui Wagner în concepția lor asupra fuziunii artelor, Simboliștii cred că muzica, prin puterea ei de sugestie, este cel
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca ciuma, scrie Artaud în Teatrul și ciuma, asta nu se datorează faptului că este contagios, ci pentru că, la fel ca ciuma, el este revelația, scoaterea în față, împingerea către exterior, a unui fond de cruzime latentă prin care se localizează în individ sau într-un popor toate posibilitățile perverse ale spiritului (...). El desființează conflictele, scoate la iveală forțele, declanșează posibilitățile, iar dacă aceste forțe și posibilități sunt întunecate, vina nu este a ciumei sau a teatrului, ci a vieții." Teatrul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și de considerațiile de natură teoretică amintite în prima parte a acestui subcapitol și să punctăm câteva dintre reperele importante ale paradigmei corespunzatoare ironiei caragialiene, pentru a le putea recunoaște în eventualele reconfigurări din literatura postcaragialiană. Trebuie mai intâi să localizăm domeniul temporal și implicațiile ironiei caragialiene. Dacă zeflemeaua este procedeul predilect din scrierile jurnalistice ale primei perioade de creație 147, în schimb "coordonata esențială a comicului caragialian"148 în paginile maturității artistice devine ironia, înțeleasă nu doar ca procedeu retoric
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată liniștitor la nivelul acestor personaje excepții, ci se extinde malign asupra întregului corp social, sublimat în operă prin "lumea-lume" caragialiană. Comicul absurdului, bogat ilustrat în prima piesă ionesciană, includea și gluma absurdă care, spre deosebire de cea liniară, analizată de structuraliști, sau
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bulversantul univers urmuzian, chiar și ironia este contingentă absurdului, pentru că pare a se plia pe definiția formulată de teoreticieni precum Friedrich Schlegel, Karl Solger și Kierkegaard, care, deși fac referire la ironia romantică, angajează certe trimiteri la ideea de absurd, localizat în abisul dintre nevoia de răspunsuri a spiritului uman și tăcerea universului, prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții"131. Ca strategie retorică fundamentală în parodierea multireferențială, ironia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
echivalează cu povestea, cu legenda, cu basmul: "povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari".13 După cum se observă, mitul este restrâns nu doar ca manifestare, dar și temporal, localizat la nivelul Antichității, redus practic la o formă inertă (dacă nu moartă) a imaginarului, un bagaj limitat de imagini și idei păstrat și transmis doar ca formă literară. Definiția acceptată în spațiul anglo-saxon (limba engleză, impunându-se drastic pe întreg
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin rațiune.66 Ca realitate culturală majoră, unificatoare, religia a fost silită în Iluminism să se restrângă în filozofie sau superstiție, însă Romantismul îi salvează sensul lăuntric și cultural sub alte nume, ca artă, naționalism ori mitologie, frumusețea religiei nefiind localizată în predici și ritualuri, ci în arta și în poveștile pe care le susține, este de părere Ellwood. El mai sesizează că, paradoxal, în fluxul romantic se discerne influența lui Kant, pentru care credința sălășluiește în tărâmul emoției, nu al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
această "memorie colectivă", ignorarea sau uitarea acestui conținut fiind un păcat, un dezastru sau regresiunea la starea naturală, aculturală a copilului. Miturile au misiunea de a trezi și menține conștiința unei alte lumi, a lumii celeilalte, divine ori a strămoșilor, localizată într-un plan supraomenesc, transcendent, absolut. Deși omul arhaic refuză ireversibilitatea timpului, recuperându-l prin repetiția ritualurilor, a gesturilor exemplare, contrar altor erudiți interesați de mit, Eliade afirmă că această situație nu este un obstacol în calea inovației, a creației
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]