3,986 matches
-
este, in concepția lui Cioran și a lui Sábato, un lung coridor spre moarte: murim câte puțin chiar din prima clipă a accidentului nașterii. O afirmare absolută a vietii este lipsită de sens. Cioran a fost primul filosof a cărui luciditate maladiva a retezat orice iluzie a salvării, orice încercare a minții noastre de a ne autoînșela. "Viață este un miracol, pe care amărăciunea îl distruge", scrie Cioran. "Ce ai, dar ce ai, l-a întrebat cineva. N-am nimic, n-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să împărtășesc lumii întregi descoperirea mea cea mai nemaipomenită"9. Unică și ireductibila, moartea își arată puterea prin faptul că nu cunoaște înfrângerea, spune Cioran în Cartea amăgirilor, orice ar face omul, pentru că nimeni nu a înfrânt obsesia morții prin luciditate și cunoaștere. Nu există nici un argument împotriva ei, pentru că are de partea ei tocmai veșnicia, spune Cioran. Numai viață trebuie să găsească forme prin care să se apere neîncetat, moartea s-a nascut biruitoare. "Și cum să nu fie biruitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sau altele. "Visele mele nu se pot povești. Nu știu să le povestesc. Unele sunt puse în paginile mele." 55 Pentru Cioran, a suferi este singura constantă a acestei lumi, numai suferință sensibilizează. Nu se lasă ademenit de utopia fericirii, luciditatea să îl pune în gardă în fața oricărei încercări de iluzionare. Nu vrea să se lase pradă speranței, pentru că îi place să sufere, de aceea nici nu face nimic ca să schimbe ceva, iar "a muri e o superioritate ce nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Roger Munier, comentând celebra gravura a lui Dürer. Îngerul a fost atins de cea mai radicală, cea mai mare decepție, cea care ruinează însăși speranța"73. Conștiința agoniei demască nulitatea, dar a avea conștiința agoniei și înaintării în moarte înseamnă luciditate extremă, înseamnă a privi viață și moartea eliberate de iluzii. Viața că o lungă agonie sau, cum consideră Sábato și Cioran, ca "o călătorie spre mormânt", este de fapt o altă formulare a dialecticii demonice a vietii care naște forme
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pays, on habite une langue". Se autodemolează Cioran? E fariseu? E sincer? Petre Tutea a spus odată că Cioran nu e deloc disperat, "eu cred ca se preface." Cioran recunoaște câtă plăcere îi făcea să demoleze solemnitățile intelectuale, or, frenezia lucidității nu dizolva numai solemnitățile intelectuale, ci se dizolvă totodată pe ea însăși, cum bine remarcă Nae Ionescu în 1937. Într-unul din caietele sale, Cioran recunoaște că nu este bun de nimic: "De mult timp, din prima mea tinerețe, știu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care răspunde marilor întrebări"; intelectual neliniștit, mereu în căutarea unor răspunsuri, fie în literatura, fie în pictură, arta la care se întoarce că la o veche pasiune, personalitate în permanență asediata de neliniști general umane "pe care le înfrunta cu luciditate și speranțe", angajat cu vremurile și cu semenii săi, acesta este Sábato. "Pentru fiecare dintre noi, este o rușine, o adevărată crimă, ca în lume să existe două sute cincizeci de milioane de copii exploatați. Să dea Dumnezeu că acești copii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prin interiorizarea faptelor brute, fapt care le vitalizează, existentă devenind în acest mod un pretext cu o anume semnificație, o teleologie obiectivă neputându-se construi și justifica decât pe o sumă de iluzii care sunt direct sesizabile și demascabile de luciditate. Cei pentru care lumea este exterioară, oferindu-le doar o obiectivitate rece, trăiesc indiferent, viața fiind pentru ei o sumă de ocazii pierdute, ei neputând depăși starea de vizualitate a vieții, rămânând numai la suprafață lucrurilor, izolați de lucruri, neputându
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ai purității, capabili de sacrificiul suprem, cel al vieții, pentru a da existenței terestre un sens eroic, sunt întruchiparea omului în căutarea unui grăunțe de absolut, al omului total, în care se opun dar se și compun spiritualul și virtualul, luciditatea intelectului și forță impulsurilor profunde, senzitive sau emotive. Pentru Sábato, tocmai în această coincidentia oppositorum rezidă demnitatea omului adevărat, pe care românul autentic trebuie să îl aprofundeze și să-l redea artistic. Prin însăși hibriditatea lui, la jumătate de drum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lume, poate mai bună, o carte a lui Cioran este departe de a ne întreține magia, dimpotrivă, el practică afirmația tip șoc, care nu admite replică, insensibil la consecințe. Este unul din acele suflete, așa cum le numește Savater, "cu vocația lucidității, un dar întunecat" pe care i l-a lăsat în leagăn vreo "zână rea sau pusă pe șotii", suflete care "tresar la cea mai mica lovitură a vieții, la cel mai mic indiciu de fisură în soliditatea deja instituită. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acest "aperitiv al infernului", așa cum o numește. E convins că nu este absolut nimic demn de râvnit în Univers, dar "simt că singura existența reală este a mea"74. Terapeutică că știința a vindecării bolilor. "Boală" lui Cioran era extremă luciditate de a vedea viața cu ochi de "antreprenor de demolări", cum spune Savater. "Așa am fost întotdeauna; sfâșiat pe dinăuntru, negăsind o cale de evadare din mine însumi, trăind într-o mare tensiune, în contradicție cu propria-mi concepție despre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
e îngrozitor să-ți dai seama de acest lucru, "viața se scrie pe maculator și nu mai putem să o trecem pe curat"120. La decernarea premiului Menéndez Pelayo, se spune în discursul omagial că, prin eseurile sale, amestec de luciditate și pasiune, prin narațiunile sale, pline de halucinații, de idei sumbre, de întâmplări circulare și obsesive, de introspecții atroce și calculate, de fragmente de paradis și de infern descrise cu minuțiozitate, Sábato reda românului măreția de a fi "sora nocturnă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
raționalismul care nu a făcut decât să ne aducă mizerie și totalitarism. Totul se poate sufocă în om, cu excepția nevoii sale de absolut, care va supraviețui prăbușirii templelor, ca și dispariției religiei pe pamant" sunt cuvintele unui filosof a cărui luciditate este produsul neliniștilor și tortúrilor interioare. Sunt convins că durerea să metafizica s-ar fi ușurat dacă ar fi scris ficțiuni, pentru că acestea au un caracter catharctic și pentru că problemele grave ale condiției umane nu intră în categoria de coerență
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ci la ombilic. Ombilicul este o cicatrice, marca pe care o lasă cordonul ombilical, care îl leagă pe nou-născut de mama, din nou referințe la cele două simboluri care revin obsesiv la Sábato: orbirea ochiul că organ al văzului, al lucidității, și mama ombilicul. Obsesiv, pentru ca, așa cum spune însuși autorul în Scriitorul și fantasmele lui: "Orbirea este metaforă umbrelor, a întunericului, coborârea în infern sau în întunecoasa lume a inconștientului, este întoarcerea la mama sau la uter, este noaptea". Simbolul focului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
idei i-au construit măgarului o reputație de mare prost, complet nejustificată. Bou "Puternic ca un bou" (Fort comme un boeuf): E forța tăcută. Pașnic după castrare, boul a crescut, desigur, în greutate și în dimensiune, dar nu și în luciditate, în spirit de revoltă. Ca și calul, nu își cunoaște puterea. E limpede că, dacă și-ar cunoaște-o, nu s-ar mai lăsa înjugat. Dar, până atunci, animalul de corvoadă poartă în spinare o întreagă colecție de expresii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
respect față de cetățenii parizieni, și care jefuiau, violau și ucideau după bunul plac, capitala a fost luată cu asalt de douăzeci de mii de țărani înfometați, care, pentru a supraviețui practicaseră canibalismul și care, din cauza lipsurilor, erau la limita dintre luciditate și nebunie. Ludovic de Bourbon a reușit să facă o ultimă greșeală: în momentul în care a intrat în Paris, trupele sale au ucis peste o sută de cetățeni și au bătut un preot care încercase să medieze 45 și
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
-l în generația de scriitori cu Mircea Eliade, Anton Holban și Mihail Sebastian, adică dintr-o generație care aduce în proza română dintre 1930 și 1939 un spirit confesiv fără nici un fel de false pudori, izbitor deopotrivă prin coordonata unei lucidități dilatate de exces de o adevărată febră existențialistă, M. Blecher exemplifică la noi, cu o intensitate fără precedent, literatura autenticității subiective, în înțelesul cel mai evoluat modern 53. Mai târziu, I. Negoițescu, Al. Protopopescu și Nicolae Balotă încadrează scrierile autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decât de solicitarea unui necunoscut, reușind să creeze o densă și covârșitoare atmosferă, în care totul era dematerializat cu febrilitate, într-un ritm violent, într-o succesiune de vagi umbre și luminiozități. Aceeași sensibilitate, uneori maladivă, alteori alăturată unei crâncene lucidități, domină și întâmplările din romanul Inimi cicatrizate 59. Fantasticul la Blecher, în sensul în care îl definește Trost, este diferit de accepțiunea pe care o dădea termenului Roger Caillois, "o întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului în sânul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
forme fantastice și de a o urmări în spaimele interioare ce provoacă. Scriitorul nu e un plastic în sensul obișnuit al pitorescului: realitatea se transformă în substanță sufletească, morbidă. Stilul e, totuși, fără patos, ci de o mare preciziune și luciditate; halucinația izbutește, astfel, să se exprime în geometrie stilistică...65. Nu la fel de pozitiv se arată Eugen Ionescu însă cu romanul Inimi cicatrizate, căruia îi reproșează faptul ,,că având la baza un material excelent este vorba de romanul lui Thomas Mann
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care o gândește, aflat în deplinătatea vieții, aceasta fiind pentru el, după cum însuși declară, ,,un tic", îl apropie de Blecher. Una dintre problemele discutate în contextul definirii conceptului de autenticitate este cea a sincerității. Al. Călinescu, în Anton Holban, complexul lucidității 125 observa, ceea ce de altfel va întări mai târziu și Pompiliu Constantinescu, în Romanul românesc interbelic 126, că sinceritatea este relaționată în romanele lui Holban cu luciditatea. Analizând primul roman al lui Holban, Călinescu constata că Există aici o dublă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
conceptului de autenticitate este cea a sincerității. Al. Călinescu, în Anton Holban, complexul lucidității 125 observa, ceea ce de altfel va întări mai târziu și Pompiliu Constantinescu, în Romanul românesc interbelic 126, că sinceritatea este relaționată în romanele lui Holban cu luciditatea. Analizând primul roman al lui Holban, Călinescu constata că Există aici o dublă luciditate: cea care acționează în momentul în care scrie (inspirându-i în bună măsură, ,,recitalul" sentimental) și o alta care analizează și judecă sever, trebuie să recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
125 observa, ceea ce de altfel va întări mai târziu și Pompiliu Constantinescu, în Romanul românesc interbelic 126, că sinceritatea este relaționată în romanele lui Holban cu luciditatea. Analizând primul roman al lui Holban, Călinescu constata că Există aici o dublă luciditate: cea care acționează în momentul în care scrie (inspirându-i în bună măsură, ,,recitalul" sentimental) și o alta care analizează și judecă sever, trebuie să recunoaștem cele petrecute anterior. Situația aceasta revine adeseori în proza lui Holban, și e o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
moment, oferindu-ne totodată, a posteriori, viziunea sa actuală asupra evenimentelor trecute 127. Concluzionând, Dumitru Micu aprecia că sinceritatea la Anton Holban ,,nu-i altceva decât curaj de a înregistra activitatea conștiinței exact așa cum decurge, fără idei preconcepute"128. ,,Victima lucidității" lui Sandu este Irina, așa cum în Inimi cicatrizate, Solange se află în aceeași ipostază. Autenticitatea rezidă, astfel, în surprinderea detaliată a tuturor transformărilor și proceselor sufletești aflate ,,în derularea lor concretă"129. Pe bună dreptate, personajele lui Anton Holban au
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care aparent este imposibil de ieșit. Iar naratorul-personaj continuă, explicând identitatea ,,personajului abstract", a seducătorului: un corp în întregime nou, crescut în mine cu o piele și niște organe ce-mi sunt complet necunoscute. Rezolvirea ei este cerută de o luciditate mai profundă și mai esențială decât a creierului. Tot ce e capabil să se agite în corpul meu se agită, se zbate și se revoltă mai puternic și mai elementar decât în viața cotidiană. Totul imploră o soluție 232. Soluția
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
proza lui Stendhal și Malraux, și nu numai) se poate vorbi de o dorință psihologică de eliberare, de evadare dintr-un spațiu în care personajele sunt nevoite să-și continue existența. La Blecher, închisoarea personajului este ghipsul. Ceea ce frapează este luciditatea cu care eroul autorului se raportează în primul rând la sine și apoi la lumea în care trăiește. Drama sa, din această perspectivă, chiar dacă sorgintea este diferită, este asemănătoare cu cea a eroului camil petrescian. Luciditatea lui Blecher este ceea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ghipsul. Ceea ce frapează este luciditatea cu care eroul autorului se raportează în primul rând la sine și apoi la lumea în care trăiește. Drama sa, din această perspectivă, chiar dacă sorgintea este diferită, este asemănătoare cu cea a eroului camil petrescian. Luciditatea lui Blecher este ceea care alungă, câteodată, lumile create de personajul aflat captiv într-o individualitate nedorită. Nu le anunlează, însă. Spre deosebire de Camil Petrescu care acordă în permanență o logică gândurilor sale, acestea neputând exista altfel, Blecher, după cum constata și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]