22,583 matches
-
altceva decât aceasta, acești oameni nu se mai raportează la natură ca la o parte din ei înșiși, ca la frig și la cald, ca la dur și la moale, ca la dăunător și ca la binefăcător, ca la o mâncare și ca la o băutură, ca la o lume a vieții sau ca la natura corpropriată. O consideră încă și mai puțin ca ceea ce este ea, ca ceva ce constituie ei înșiși, ca sensibilitate și corpropriere: condiția transcendentală. Mai curând
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
circumscrie sfera lor de putere. După o expresie uzuală, femeia devine stăpâna casei. Expresia mi se pare semnificativă, singura putere a femeilor ce este recunoscută este asupra unui spațiu restrâns, pe care îl organizează la nesfârșit, ștergând praful sau pregătind mâncarea pentru cei care poposesc în spațiul respectiv mai mult sau mai puțin timp. Ea este recunoscută ca stăpână asupra obiectelor și are libertatea de a opta în ce ordine va da curs activității domestice: mai întâi curățenie, apoi spălat etc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
municipală, unde petrecuse trei săptămâni pe spezele regelui pentru neplata dărilor. Chestia cu spezele e așa, un fel de-a zice, pentru că atât În această Închisoare, cât și În celelalte din vremea aceea, singurele luxuri - printre ele numărându-se și mâncarea - pe care ți le puteai permite erau cele plătite din propria-ți pungă. Din fericire, deși pe căpitan Îl umflaseră aproape fără nici o lăscaie, avea destui prieteni. Așa că toți au pus mână de la mână ca să-l ajute pe toată durata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
alți cinci pentru el. Monede curate, lucioase. Puternic căpitan e don ban, ar fi spus negreșit poetul Quevedo, dacă ar fi fost de față. Metal binecuvântat, recent bătut cu blazonul regelui, stăpânul nostru. Bucurie pură, cu care să cumperi pat, mâncare, haine și căldura unei femei. — Lipsesc câte zece piese de aur, zise căpitanul. De fiecare. Tonul celuilalt deveni neplăcut: — Cel ce vă va aștepta mâine noapte vă va da și restul, În schimbul documentelor celor doi călători. — Și dacă ceva iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bunului și inutilului nostru monarh don Filip al IV-lea, numit complet anapoda Cel Mare, gesturile cavalerești și ospitaliere, serviciul divin În zilele de sărbătoare și plimbatul cu spada sculată băț și cu burta goală ar fi umplut străchinile cu mâncare și buzunarele cu bani, altă făină s-ar fi măcinat la moara noastră, a mea, a căpitanului Alatriste, a spaniolilor În general și a bietei Spanii În special. Și tocmai timpul acela infam este denumit Secolul de Aur! Dar adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
clocot În fiecare zi pe la unsprezece; până când dangătul clopotelor bisericii, bătând de Angelus după o oră, făcea ca mulțimea să-și scoată pălăriile, apoi să se Împrăștie, lăsând locul liber cerșetorilor, studenților săraci, muieruștilor și zdrențăroșilor care pândeau acolo Împărțirea mâncării dată ca pomană de părinții augustini. Treptele reîncepeau să se Însuflețească abia spre seară, la ceasul promenadei rúa de pe Strada Mare, când le puteai vedea pe doamne trecând În caleștile lor, pe femeile dubioase făcând pe doamnele, sau pe fufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe urmă, cu buzele crăpate și cu vârfurile degetelor ciocănind în tăblia patului, mâna calul flocos al lui Folke Filbyter la pas și la galop prin pădurile din Tived, urmărindu-l pe nepotul răpit de apostolul Iacob. Mama ne aducea mâncarea pe o tavă mare, cromată, pentru ca literatura să nu fie deranjată ori oprită. Noaptea dormeam câteva ore la pieptul bunicului și în amurgul zilei următoare el putea să-l facă pe Magnus Ladulås să adune la Nyköping toți cavalerii Suediei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fi cum nu se poate mai bine. Micii ei protejați nu obișnuiau niciodată să se plângă. Casa era inspectată cu regularitate. Prefectul fusese în vizită de două ori și își uitase melonul în hol. Mai era și acum în cuier. Mâncarea era gătită de o doamnă bucătăreasă din localitate - atât mâncarea lichidă, cât și celelalte, felurile de carne sau de pește. Toți cei din Västerbotten, fără excepție, puteau să se simtă ca acasă în privința mâncării. Curățenia și ordinea erau dovada calităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu obișnuiau niciodată să se plângă. Casa era inspectată cu regularitate. Prefectul fusese în vizită de două ori și își uitase melonul în hol. Mai era și acum în cuier. Mâncarea era gătită de o doamnă bucătăreasă din localitate - atât mâncarea lichidă, cât și celelalte, felurile de carne sau de pește. Toți cei din Västerbotten, fără excepție, puteau să se simtă ca acasă în privința mâncării. Curățenia și ordinea erau dovada calităților deosebite ale casei. Teama de Dumnezeu nu trebuia nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Mai era și acum în cuier. Mâncarea era gătită de o doamnă bucătăreasă din localitate - atât mâncarea lichidă, cât și celelalte, felurile de carne sau de pește. Toți cei din Västerbotten, fără excepție, puteau să se simtă ca acasă în privința mâncării. Curățenia și ordinea erau dovada calităților deosebite ale casei. Teama de Dumnezeu nu trebuia nici ea uitată. Și legile, și regulile. Și Comisia Medicală Regală, în special directorul general Höjer. Și Comisia Socială. Apoi a arătat spre valizele mele: Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
needucabili, totuși nu mai eram ca ei. Eram ales și privilegiat. Nimeni nu mă împiedica să vin și să plec cum îmi era voia. Se întâmpla chiar ca paznicul sau vreuna din infirmiere să mă întrebe dacă doream ceva anume. Mâncarea îmi era adusă pe tăvi incasabile, de metal. Hainele îmi erau spălate și călcate la intervale regulate. Și uneori, dimineața, observam că în cursul nopții cineva îmi lustruise pantofii. în unele după-amiezi, făceam tot drumul până jos, în localitate. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
răspuns. Dacă are vreo importanță. Atunci l-am părăsit pe bunicul, așa cum era el acum, iar mama a luat cartea, vârându-și degetul între paginile deschise. în vreme ce tata s-a dus în birou, așezându-se înaintea hărților lui, și în timp ce mâncarea din cratiță încă mai clocotea, iar aparatul de radio de pe bufetul din bucătărie cânta, mormăind înăbușit, muzică de gramofon de după-amiază, noi ne-am așezat pe sofaua din fața pianului. Și mama a început să citească exact pasajul la care bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mama. După aceea tata a întrebat dacă asta avea într-adevăr vreo însemnătate. Nu, am spus eu. De bună seamă că nu a avut. Când am stat pe urmă la masă și am zdrobit cartofii, amestecându-i cu felul de mâncare propriu-zis, care însă nu conținea arpacaș, cum se obișnuia în casa de lângă Râu, părinții mi-au explicat că bunicul mă lăsase singurul lui moștenitor. Și că ei nu aveau nimic împotrivă. Hjalmar Fransson din Anderstjärn cultivase dintotdeauna cartofii pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în ziua a doua, carnea începea să se desprindă de pe oase și să se amestece cu ceapa, piperul și inima de vițel pe care o primisem de la Eva Marklund. Se zice că Elis din Lillåberg a descoperit acest fel de mâncare la Tjöln, în secolul trecut. Apoi am stat o vreme pe pietrele și butucii din fața casei și am discutat. îmi plăceau. Aș fi vrut să înnopteze aici, pe muntele Ava. Da, ei căutau amintiri despre Elis din Lillåberg. Toți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nobil. Nu rar, dar nobil. Ca să-mi limpezesc gândurile, mă tot întreb: Oare chiar erau sonatele lui Brahms cele pe care mi le cânta mama la pian? Sau: O să-mi aducă Manfred Marklund o gamelă plină cu felul acela de mâncare pe care doar Eva lui știe să-l prepare cu adevărat? Sau: Ce a răspuns de fapt Emma când doctorul Bovary a cerut-o de soție? Cuvânt cu cuvânt. Trebuie oare să lămuresc de ce s-au întâmplat diferite lucruri? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de făcut doar cerul negru de peste ciuma din Egipt. Uneori luam autobuzul până la Norsjö. Coboram la șosea și mă așezam pe o piatră. Și de cele mai multe ori venea până la urmă și autobuzul. Rucsacul pe care-l cumpărasem la Steinwalls cuprindea mâncare pentru vreo două săptămâni, baterii pentru aparatul meu de radio, câteva pâini de secară, tutun de pipă, chibrituri și o foarfecă pentru barba și părul meu. Plantasem iriși și floarea miresei pe mormântul bunicului. Era o aluzie la Cehov. DESENUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să spună așa: Fiecare experiență și fiecare întâmplare își au locul și timpul lor. Trebuie doar să te afli acolo. Când în cele din urmă sosește, mănâncă repede și neglijent, fără acea atenție smerită pe care o merită de fapt mâncarea făcută de Eva, apoi pleacă iute să scrie la calculatorul din odaie. Adeseori simt o mare îngrijorare pentru Manfred și existența lui nestatornică. El trăiește ca și cum timpul ar fi prea scurt, lumea prea mică și propria lui existență prea îngrădită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o cheamă. în noaptea pe care o petrece aici, sus, în casa care poartă numele tatălui meu, se culcă într-un sac de dormit, lângă sobă. Are părul tuns scurt, deci nu poate fi răsucit într-un rulou, își aduce mâncare cu ea în rucsac, pantofii solizi și-i lasă întotdeauna la ușa de la intrare, iar pe obrazul drept are un semn din naștere care arată ca o creastă de cocoș. Are o voce întunecată și plăcută, care pare să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nările, iar ochii mi se umeziseră mai mult ca de obicei. Am vorbit cu Eva, a spus Manfred, și i-am zis să nu mai gătească așa de condimentat și violent și grosolan și fierbinte. Pentru moment, eu nu suport mâncarea. Dar știi și tu cum e Eva. Gustave Doré a murit la apogeul drumului său. S-a aplecat asupra îngerului care-i arăta Ierusalimul lui Ioan. Tocul i-a căzut din mână, iar fruntea lui înaltă s-a sprijinit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nici o noimă, își sunase pe telefonul fix mama ca să-i dea de veste că totul era bine în legătură cu el și că nu mai trebuia să se deranjeze să vină la el în vizită în ziua aceea, ca să-i facă de mâncare și să-i ia rufele la spălat, apoi își făcuse un ibric mare de cafea și rămăsese un timp, cu cana de cafea în mână, lângă fereastră, uitându-se afară, spre cerul în aparență gol, cu gândurile săltându-i aiurea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
niște cumpărături. Arm lăsase în grija femeii care o ajuta la gospodărie fetele și urcase grăbită într-un taxi, uitând să-l sune pe Liviu. Alergând după cumpărături intrase într-un mic restaurant, să-i cumpere prietenei și ceva de mâncare, căci știa că e o mare pofticioasă. La o masă retrasă, Liviu cu o domnișoară - în care nu-i fusese greu să o recunoască pe cea pe care i-o prezentase drept ultima dintre angajatele lui la firmă. Arm, care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o floare, un ou fiert într-o simpatică ciupercuță... Pe Mădălina o distrau și o înveseleau teribil invențiile ei, iar pe Crăița dorea să o și supravegheze, o surprinsese de câteva ori mâncând direct din cratița abia scoasă din frigider, mâncare neîncălzită, deși îi explicase de mai multe ori că mâncarea direct din frigider, neîncălzită, face rău la stomac... Oricât era de inteligentă, în privința bucătăriei Crăița era o mare leneșă. Crăița stătea lângă ea, bosumflată.O cunoștea prea bine ca să nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Mădălina o distrau și o înveseleau teribil invențiile ei, iar pe Crăița dorea să o și supravegheze, o surprinsese de câteva ori mâncând direct din cratița abia scoasă din frigider, mâncare neîncălzită, deși îi explicase de mai multe ori că mâncarea direct din frigider, neîncălzită, face rău la stomac... Oricât era de inteligentă, în privința bucătăriei Crăița era o mare leneșă. Crăița stătea lângă ea, bosumflată.O cunoștea prea bine ca să nu știe că era deja panicată. Nici ea nu era tocmai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mai avea rost nici o întrebare. Fetița brunețică și desculță o privea curioasă și temătoare. Ar fi vrut să vorbească cu ea dar nu se simțea în stare. Își scoase rucsacul și, sprijinindu-l de genunchi îl deschise. Era plin de mâncare, Arm, știind că nu-i place să mănânce singură, pusese mâncare pentru două persoane. Așa îi făcea și pachețelele pentru școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
curioasă și temătoare. Ar fi vrut să vorbească cu ea dar nu se simțea în stare. Își scoase rucsacul și, sprijinindu-l de genunchi îl deschise. Era plin de mâncare, Arm, știind că nu-i place să mănânce singură, pusese mâncare pentru două persoane. Așa îi făcea și pachețelele pentru școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]