10,420 matches
-
Cuvinte de alint Și zbor spre biruință... Să ningă peste suflet Cu rugăciuni aprinse Și mulțumiri alese Spre zările promise... Iarnă albă... Norii-au început să cearnă Din cămările de gheață Fulgii albi...steluțe reci Ce se-așează pe poteci Mângâindu-ne pe față... Din văzduhu-ncețoșat Fulgii vin...sunt mii și mii Așternând covor pufos De un alb maiestuos Peste dealuri și câmpii... Câțiva fulgi mai năzdrăvani S-au oprit în părul meu... Oare-s fulgi sau albe fire Ce de-
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]
-
Jerpelea, au apărut și ai mei. S-au minunat, firește, de cum arăta Bulfei, care i-a recunoscut și pe ei, așa cum o făcuse mai înainte cu mine. Pe ei nu i-a mai speriat, fiindcă au văzut că eu îl mângâiam pe cap, dar nici ei n-au realizat că e vorba tocmai de cățelul luat de mine de pe drum în urmă cu un an și jumătate. Bulfei-Vlaicu abia a vrut să se despartă de mine. Mihai Jerpelea a fost nevoit
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
-o. ”Mult, mult”, răspunse, repetând cuvântul, de parcă s-ar fi temut că nu o voi auzi de prima dată. ”Și mie au început să-mi placă”, i-am răspuns. Dar nu știu cum să ies în afara jocului creat de Producători”. M-a mângâiat ușor cu palma pe abdomen, de parcă ar fi vrut să mă consoleze. Dacă vrei, știu eu o soluție”, continuă fata. Am auzit că e un tip care a făcut o rețetă. Te face imun la Joc și ce se întâmplă
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
rosti, sărutându-mă pătimaș. M-am albit la față. "Iubito...", am început, nesigur. "Ce e? Nu-ți dorești unul? Nu-ți dorești decât plăcerea? Asta era?". Nu...", am bâiguit, pe același ton echivoc. "Dar ce s-a întâmplat, atunci?", rosti, mângâindu-mă în continuare. "Nu vezi că...". "Că ce? Ți-ai ales cel mai prost moment. Nu simți că te iubesc? Că ce?". Că sunt mort deja?", am rostit fatidicele cuvinte, iar sângele a început să-mi țâșnească năvalnic din piept
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
trei secole. E greu să fii scriitor, te-njură lumea, e greu să fii și om, să fii neom este mai simplu, țânțarul anofel , care citea din Marmontel e mult mai fericit, bestia, monstrul minuscul, fragil, do ut des, mă mângâie, mă amăgește, îmi spune, fii atent, un deștept face prostii mai mari decât un prost, aici este toată chestia. Veți vedea într-o zi cum pământul pe mormântul meu se va ridica în zbucium, eu voi ieși tânăr, curat, voi
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
de cer, care timid, se uita la luna, ce încet ieșea din oceanul aurit. Briza mării îmi alinta obrazul îmbrăcând-ul în solzii undelor aurite. In acel moment am simțit...clipa! am simțit-o cum luneca printre picăturile vieții; am mângâiat-o timid și mi-am luat rămas bun de la ea... Am auzit-o cum s-a apropiat, mi-a ascultat cugetul și a dispărut în spuma mării... Am sperat să o aduc înapoi însă marea a înghițit-o imediat cu
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
m-a fermecat; era de parcă...îngerii cântau la harpa cerului o melodie ce făceau să se deschidă petală cu petală, floarea de orhidee din...sufletul meu. Lumina zorilor s-a oprit pe ceasul de pe perete... Incă o clipă m-a mângâiat în grabă dispărând apoi, precum celelalte, în...Infinit. D. Theiss Referință Bibliografică: Am simțit...clipa / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 957, Anul III, 14 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
locul de unde au plecat...." (Ecclesiastul cap.. 1:7) **** Mă 'nalț înspre-nceputuri... Te văd pe tine, DOAMNE, Nu-mi amintesc de chipuri Să-ți semene-n icoane. Mă 'nalț înspre adâncuri... Tristețea TA, divină, Cu aripi largi de fluturi Mă mângâie-n lumină. M-ai modelat din humă, Din apă, vers si stele, Să-ți calc mereu pe urmă, În timpul vieții mele. Mi-ai dat a TA suflare, Să pot râde și plânge, Să-mi izbăvesc păcatul Gustându-ți trup si
ÎNTOARCERE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350322_a_351651]
-
veche, Că nu mai știu genunchii să ți-i lase Să se așeze-n palmele pereche ? Și nu mai știu nici părul să-ți încurce, Sau de mijloc, cu grijă, să te strângă Și pleoapele, peste privirea dulce, Să-ți mângâie, când ochii-ți stau să plângă. Și nu mai știu să răstignească-n palme, De fildeș, umeri cu luciri profunde Și prea rămân pasive și prea calme Când șoldurile unduiesc rotunde. Și nu mai știu să-ți prindă mâna mică
CELE MAI FRUMOASE MÂINI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350334_a_351663]
-
plăcea deloc turnură pe care o luaseră lucrurile. „Sunt foarte bolnavă. Mai am câteva luni de trăit. Analizele mi-au indicat că am leucemie”. „Da... Nu... Ce...”. Acum, mă bâlbâiam de-a binelea. „Îmi pare rău, trebuia să știi”. Am mângâiat-o ușor. „Ohh... Putem să nu ne apropiem fizic acum? Nu că nu aș vrea, dar... cred că nu e momentul”, i-am spus. „Nu-i nimic, e în regulă. Dar... vreau să te simt lângă mine. Aș vrea să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
izbit cu putere un copac aflat la marginea drumului. Nu au fost supraviețuitori”. „În ce lume trăim...”, zise față, în timp ce stăteam amândoi în apartamentul meu, pe canapea. „Astfel de nenorociri se întâmplă în fiecare zi...”. „Da”, am murmurat, în timp ce o mângâiam ușor pe spate. „Așa e. În fiecare zi...”. „Toți vorbeau, râzând într-o doară, Eu voiam să le spun despre tine, Mă gândeam numai la tine... Eu plângeam, ei râdeau. Ce ciudat! Iar țiganii cântau din vioară Cântecul lor preferat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
ludic, iar aici Ana Maria folosește un arsenal de cuvinte inventive, aproape de estetica argheziană. (dialogul cu Luna a fost un succes) "urme din pământul treaz scrijelesc ușa timpului (arunc nebunii pe tabla de șah) în timp ce scutur nisip din plete scorpionii mângâie degetele agitând cozile ferfeniță (când zăpada adoarme) împrejurul îmi stoarce puterea îmi fură amintirile mușcă din noroaie" Jurnalul adolescentin pe care îl lecturăm în acest volum ar fi după propria-i apreciere: “file din jurnal cu miros de cappuccino îmi
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
contur. Mă învăța cu glas duios mămuca, să iubesc, Îmi arăta tot ce-i frumos și e. . . dumnezeiesc! Pe rând, cu ea am descifrat întâiul Alfabet, Sădind în sufletu-mi curat vibrații de poet Mi-a spus că nu poți mângâia când ai un suflet gol, N-ai bucurii, nici dacă dai pământului ocol. Când faci din clipa ce-o trăiești, o perlă dată-n dar, Nu vei putea să terfelești viața, în zadar! Fii bun și-atunci când cei din jur
ROUA AMINTIRILOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350390_a_351719]
-
într-o familie, ca fiind un motiv de mare bucurie și nu de tristețe. La urma urmei, era o mare realizare. Nu trebuia să-l mânie pe Dumnezeu! Daniela își încurcase mânuța stângă în părul Emanuelei, iar cu dreapta îi mângâia fața și buzele când îi vorbea. Era o plăcere pentru micuță să facă aceste gesturi, de câte ori se afla în brațele Emanuelei. Era hiperactivă si zâmbăreață, era ca orice alt copil, într-un mediu normal, favorabil. Era un copil fericit. Soneria
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
au invadat, însă, ochii frumoși ai doctoriței. Ei încă mai purtau strălucirea tinereții. Remușcările unor zile apuse nu puteau să nu-și facă loc în sufletul și amintirile Mariei, dar rămâneau ascunse, acolo, în cămăruță de suflet, fiind atenuate și mângâiate de eșecul acelor zile demult trecute și de binecuvântarea providenței, care nu-i dăduse câștig de cauză. Mai mult de atât, faptul că această tânără minunată a fost zilele trecute în casa ei, faptul că și-a dorit-o alături
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
și se cunoștea absolut tot ce se întâmplă în discotecă. Alina nu-și dezlipea privirea de la Ionuț. Văzu când începură să-i curgă lacrimile pe obraji. Era singura reacție vizibilă care o avea băiatul și ea simțea nevoia să îl mângâie, să îl ia în brațe, să îl protejeze cumva. Se vedea foarte bine că el uitase de ea complet, că pur și simplu n-o mai vedea. Cu privirea fixă și înlăcrimată străbătu cei câțiva pași care îi despărțeau de
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
mai puneți vă rog, am început să mă amețesc după primul păhăruț! - Lasă, nu se întâmplă nimic. Așa ai prima senzație din cauza căldurii din șemineu. Nu-i mai plăcut aici decât afară? spuse Condurache, plimbându-și palma pe spatele fetei, mângâindu-l în alunecarea mâinii sale puternice peste bluza subțire. Gabriellé nu a considerat un gest nelalocul lui faptul că profesorul și-a plimbat mâna pe corpul său, într-o mângâiere părintească. Chiar îi plăcu. Îl simțea mai apropiat, ca pe
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
avea importanță acest lucru! Sângele începu să-i fiarbă. Se ridică pe vârfurile picioarelor să ajungă cât mai bine la buzele lui cărnoase. Le sărută cu plăcere, prinzându-l cu mâna de după cap. Mâinile bărbatului se dezlănțuiră. Începură să-i mângâie sânul, masându-l ușor. Introduse apoi mâna pe sub bluza care nu mai avea toți nasturii la locul lor și frământă mai departe mugurașii ce se întăreau vizibil, împungând pânza albă. Gabriellé era în extaz. Simțea cum se umezește. Nu mai
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
s-au întâlnit într-o noapte la o petrecere în pijama mai multe fete și după câteva sticle golite de bere, bine amețite, au vizionat un film porno adus de una dintre ele și, excitată fiind, a început să se mângâie din instinct, fără să vrea. Acum nu aștepta decât momentul când Condurache o va ridica ca pe un fulg în brațe și o va purta spre imensitatea patului! Nu știa dacă ce face acum este ceea ce dorea într-adevăr să
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
lume nu-s minuni mai mari decât atunci când sfânta mamă în chinuri își desface trupul ca s-aducă la lumină plângând de bucurie plodul și deasemeni acel poet fără de nume în palma căruia divinul i-a-mprumutat măiastra pană să ne mai mângâie copilul pe care îl purtăm în noi că nici nu-i auzim suspinul de-atâtea patimi și nevoi și ne-om trezi cu el de mână în fața marelui hotar neputincioși întru ființă sorbind din ultimul pahar inconștienți sătui de verde
ÎN LUME NU-S MINUNI MAI MARI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350419_a_351748]
-
ieșea în prispa casei își striga cîinele, singurul prieten care-i mai rămăsese credincios, devenea patetic. - Murgea, Murgea... vino la tata.Câinele urca scara și, apropiindu-se de el, începea să-i lingă mâna. Rămâneai fără mine, haiducule... și-l mângâia pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
artistic susținut de soliști și dansatori ai ansamblurilor folclorice „Muguri de dor” și „Junii Vlădesei”, autoarea să dea autografe pe cărțile dorite de toată suflarea prezentă. Probabil, de-acolo de Sus, din înălțimile albastre, tatăl copilei pline de har a mângâiat-o pe creștet mândrindu-se cu realizarea ei deosebită... Participând la acest eveniment de execepție mă consider o norocoasă, plecând acasă mult mai bogată sufletește, recomandându-vă cu căldură și dumneavoastră să vă bucurați de comorile spirituale ascunse în „SURÂSUL
O REUŞITĂ FRESCĂ A SATULUI ARDELEAN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350421_a_351750]
-
minunile creștinești ale acestei lumi. Stăteam cu fruntea aplecată asupra icoanei, neîndrăznind să mă uit la chipul Ei, rușinat că n-am recunoscut-o. Am simțit cum mâna ei iese din icoană și se așează pe creștetul meu. M-a mângâiat pe păr așa cum mă mângâia pe vremuri bunicul și prietenul lui Arsenie. - Ce minuni vrei să-ți arăt? Viața fiecărui om e plină de minuni. Crezi că lucrurile se petrec în viață așa, la întâmplare? În toate momentele fericite și
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
Stăteam cu fruntea aplecată asupra icoanei, neîndrăznind să mă uit la chipul Ei, rușinat că n-am recunoscut-o. Am simțit cum mâna ei iese din icoană și se așează pe creștetul meu. M-a mângâiat pe păr așa cum mă mângâia pe vremuri bunicul și prietenul lui Arsenie. - Ce minuni vrei să-ți arăt? Viața fiecărui om e plină de minuni. Crezi că lucrurile se petrec în viață așa, la întâmplare? În toate momentele fericite și frumoase din viața oamenilor ai
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
Ediția nr. 41 din 10 februarie 2011 Toate Articolele Autorului UVERTURĂ SIMFONICĂ (Pentru Gabriela) 1 tam, tam, tam, tam 2 Dezacord armonic - viola Plîngînd cu un tremolo vaporos 3 Vine furtuna, auzi-o cum mai tremură Ca tine cînd îți mîngîi sînii-mbujorați Și îți risipești petalele buzelor peste sufletul meu 4 A început ca un suspin adînc Tu tremuri eu nu mai aud decît cornul englezesc Și timpanele, da, ele zgîlțîie templul Care cedează, tremură, lacrimile te fac fericită 5 Vin
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]