18,914 matches
-
dădea seama că piciorul dezvoltase propria anatomie. Menstruația care debutase în cămăruța Ramonei luase sfârșit în douăzeci și patru de ore. În seara în care se întâlnise cu Alan la De La Warr Pavilion, Bull trebuise să îndure și umilința de a-i mărturisi acestuia, care începuse să se dezbrace în perimetrul strâmt al camerei cinci, că e „perioada aceea a lunii“. Alan chicotise la gândul că Bull ar putea avea menstruație, chiar și după ce văzuse feșele uscate și întărite. Îi explicase detaliat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai îndrăzni să spună minciuni, iar Măria-Ta va reuși să cunoască adevărata stare a lucrurilor și să ia hotărâri drepte." Mai târziu, la moartea prim-ministrului Wei Zheng, împăratul Taizong a fost cât se poate de mâhnit și a mărturisit: Dacă folosești o bucată de aramă drept oglindă, poți vedea dacă straiele tale sunt așa cum se cuvin să fie. Dacă iei istoria ca oglindă, poți înțelege cauzele înălțării și căderii fiecărei dinastii. Iar dacă pe un om îl consideri oglinda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din categoria inferioară. E de la sine înțeles că victoria în cele două tururi, deci în întreaga cursă, a revenit generalului. Regele a rămas uluit, întrebându-se de unde a făcut rost Tian Ji de cai atât de buni. Generalul i-a mărturisit atunci că nu găsise nici un cal mai bun, ci doar a aplicat o nouă tactică propusă de Sun Bin. După ce a ascultat spusele generalului, impresionat, regele a dat pe loc poruncă să fie adus Sun Bin la palat. Ulterior, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a realizat că fără însemn din partea suveranului statului Liao, nu avea cum să treacă de gărzi, fapt care l-a întristat profund. Prințesa a simțit imediat că ceva se întâmplă cu soțul ei și după multe insistențe, acesta i-a mărturisit că era de fapt unul dintre frații Yang, fost comandant de armată din Song. I-a cerut ajutor prințesei pentru a-și putea vizita mama. În cele din urmă, prințesa, nesuportând să-l vadă trist, i-a promis că va
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Paleologu - fără milă. Nu numai pentru că a fost turnător, ci și pentru că, după ’89, a beneficiat de tot felul de funcții, inclusiv cea de senator, de unde a tunat și fulgerat împotriva comunismului și Securității, fără să simtă nevoia să-și mărturisească păcatul. Dar, dincolo de toate acestea, Doinaș nu a fost decât un „amărât de scriitor”, un sclav al sistemului comunist. Cel care a reclamat însă public, pe baza informării de la CNSAS, faptul că a fost turnat de Doinaș, e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a făcut, a înțeles ce noroc a picat pe capul ei, a demisionat dintr-un teatru, unde era secretar-literar, și s-a îmbogățit în Piața Moghioroș, vânzând la tarabă până să intervină miliția). Revenind la discuția dinaintea parantezei, am să mărturisesc că versiunea mea e alta: de caftit, frati-miu a caftit insecta aia cu față de copil, Cristos, Cristi, cum vreți să-i spuneți, numai că eu știu că-n altă împrejurare, nu ca un indian apaș pe șeful de trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care nu mai înceta să mă plimbe pe la oculiști și să-mi monteze lentile noi. Se chema gelozie, zic eu cu mintea de acum, dar atunci glumele ei acre purtau alt nume și aveau altă greutate, fiindcă, trebuie să vă mărturisesc, eu pe ea o iubeam, și nu pe Nicoleta Neagoe, care săruta focos în aroma murăturilor și a celorlalte rezerve pentru iarnă. De altfel, Nicoleta s-a ridicat odată la ora de romană, nu în epoca de strălucire a pantofilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bine. Și nu știu voi ce ziceți, dar gândul ăsta mie îmi e de-ajuns. Pa Știme. Pa Ștame. 4. Câteva miracole din biografia fraților mari Așa, chiar la sfârșitul capitolului 2, înainte de punct, am scris Tim în loc de Știm. Și mărturisesc că n-a fost o greșeală de dactilografiere. Pur și simplu, litera aia nesuferită, un ș, un ș mare, trebuie să fi dat din codiță atât de iute, încât a sărit din memoria mea cum sare un peștișor din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
comun, cu același ADN și cu un singur înger păzitor, numai noi cunoaștem semnificația unui cuvânt necuprins în dicționare ori în nomenclatorul meseriilor. N-o să mă joc, n-o să vă mint și o să vă destăinui și vouă, așa cum el a mărturisit în bucătărie pentru mama, că gebul vroia să însemne handbalist. La capătul micului puseu de schizofrenie (convins că dedublarea seamănă cu o mașină de spălat - curăță omul, dar îl stoarce ca pe-o cârpă, până la ultima picătură), recunosc că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu nu știuuu ce să faaaaac/ Dar îmi vineee să mă... pliiiiimb) și eu îl încheiam (Mai la dreaptaaa, mai la stângaaa/ Mai încoa peste Carpaaaaați/ Căci acooolo este bineeeee/ Dacă vreți să vă ... plimbaaaaați); uneori, în zilele mohorâte, îmi mărturisea că și-ar dori o ceață groasă, groasă de tot, eu încercam ca blegul să aflu de ce, iar el mă lămurea („ca să nu te vadă nimeni cum mă pupi în fund“); în poieni ori în lungile drumuri prin păduri, recitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că, pe undeva printr-un loc tainic, inaccesibil chiar și fraților de cruce, simțeam o simpatie caldă și vinovată pentru țâșt-bâștul ăla de Neghiniță și chiar pentru coșcogea papă-laptele de Harap Alb. Dacă am avut vreun motiv să nu-i mărturisesc toate astea, și să știți că am avut, el nu se explică prin atracția aproape magnetică pe care o resimțeam în preajma soldățeilor lui nemaivăzuți, nici prin argumentul meschin că eram lăsat să trag cu arcul prin apartamentul lui de la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu e deloc așa, că În timpul serilor noastre Împreună, atunci cînd bea și vorbea, vorbea de fapt pentru sine. Aud cumva un chicotit ? Credeți că vă spun gogoși, bănuiesc. Știu, știu prea bine ce am spus mai devreme - cînd am mărturisit, am afirmat cît se poate de răspicat și, În felul meu pervers, chiar m-am lăudat cu dragostea mea pentru orice crăpătură, cu nevoia mea aproape patologică de a mă ascunde, cu afecțiunea mea pentru orice fel de mască. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai vedea mîncînd dulciuri; pe scări mirosea ca Într-o cofetărie; prin toate colțurile zăceau uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam ciudat. — Pesemne, un efect al imaginației... Nu, cunoșteam bine gustul... era măselariță, mărturisi Rowe stînjenit. — Individul a fost omorît? — L-au transportat la spital, dar azi-dimineață cînd m-am dus să-l văd nu mai era acolo. Suferise doar un șoc, iar amicii veniseră să-l ia. — La spital i s-a Înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbi În receptor, din care se auzea o voce subțire: Două locuri, În față. Și puse receptorul În furcă. — Era teatrul? — Da, teatrul. — Și nu ți-au cerut nici măcar numele? De ce nu ești rezonabil? De fapt, ar trebui să-ți mărturisesc totul, ca să cunoști Întreaga situație. N-ar fi drept din partea mea să-ți ascund adevărul. Și-apoi, lucrînd pentru mine, va trebui, cred, să ții seama de amănuntele astea. — Să țin seama? — Da, desigur, s-ar putea să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oameni pe care nu i-am crezut În stare să... să facă ceea ce am văzut c-au făcut. Oameni culți, binecrescuți și simpatici, lîngă care ai fi stat cu plăcere la masă. — Domnul Rennit, directorul agenției particulare Orthotex, mi-a mărturisit astăzi că n-a văzut În viața lui un criminal și că sînt recrutați din drojdia societății. — Da’ de unde? protestă Hilfe. În zilele noastre, Îi Întîlnești pe toate drumurile. Am cunoscut personal pe puțin șase criminali. Unul era ministru, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că ar fi riscant! Ce naiv ești! Ți-ar da imediat de urmă. — Bine, dar din ce trăiesc?... — N-ai vreun prieten care să-ți Încaseze un cec? — Da, cred că da, zise el, simțind deodată că nu-i poate mărturisi că nu are nici un prieten. — Perfect... Atunci... rămîi ascuns mai departe, rosti ea, cu o voce atît de stinsă, Încît Rowe trebui să-și Încordeze auzul. — Bine, voi rămîne ascuns. Domnișoara Hilfe agățase receptorul În furcă. Rowe făcu la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorbă cu cineva, mai ales În zilele noastre, cînd oamenii nu prea au timp de vorbă, fiind veșnic siliți să alerge dintr-un adăpost În altul. — Dormiți Într-un adăpost? — La drept vorbind, da, spuse omulețul, cu aerul că-și mărturisește o manie. Mi-e prea frică de bombe. Numai că Într-un adăpost nu prea se poarte dormi. (Părea și mai bătrîn din pricina valizei, prea grea pentru el.) Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rost are să-ți faci griji din pricina mea? parcă spuneai că știi totul despre mine... Nu ești un om rău, rost ea, simplu. Știi totul despre mine și nu-ți faci griji... Țin la dreptate, zise ea, ca și cum și-ar fi mărturisit o pasiune excentrică. — Da, e un lucru bun, dar greu de găsit... — Lor, Însă, nu le place. — Te referi la doamna Bellairs și la reverendul Topling? Era prea complicat: Rowe nu mai avea chef să se apere. Se așeză În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nevoie de multă liniște, de mult somn și multă hrană. Un mic tratament cu bromură... Nici un fel de vizite, nici măcar din partea prietenului nostru Johns... Și nici o discuție intelectuală, firește... — Dar domnișoara Hilfe? Întrebă Digby. — A fost o greșeală din partea mea, mărturisi doctorul Forester. Nu sîntem Încă suficient de Înzdrăveniți. I-am spus domnișoarei Hilfe să nu mai vină. CAPITOLUL II PAVILIONUL SPECIAL „De ce te ferești de mine? Ce-am făcut, oare, ca să te temi de mine? Ți-ai plecat urechea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu! răspunse el fără să se gîndească. — Cine mai era cu dumneata? — O fată. Acum, era prea tîrziu ca să mai dea Înapoi. Trebuia să vorbească despre ea! Și la urma urmei, dacă nu era un criminal, pentru ce n-ar mărturisi că evadase cu ajutorul fratelui ei? — Anna Hilfe! rosti Rowe, simțind ca un fel de dulceață pe limbă. — Pentru ce te aflai Împreună cu ea? — Cred că ne iubeam. — Crezi? — Nu-mi amintesc precis. Dar ea ce spune despre toată povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în lozinca de tristă amintire „Proletari din toate țările, uniți-vă”, pare să sugereze o năzuință de extindere a comunismului la scara planetară, această tendință are cu totul alte resorturi decât cele ale globalizării , anume: victoria mondială a revoluțiilor proletare. Mărturisesc că eu însumi consider fenomenele sociale fundamentate pe ideologiile comunismului și globalizării extrem de negative pentru prezentul și viitorul ființei umane, încât fiecare poate constitui obiectul câte unui proces, chiar și numai teoretic, dar procesele nu pot fi decât separate. Globalizarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se întâmplă în România?”. Mai mult, lucrarea are capacitatea de a reda atmosfera dezbaterilor intelectuale ce caracterizează un întreg deceniu postdecembrist și chiar mai mult, în țara noastră. Și nu este puțin lucru. Conf. prof. dr. Sorin-Tudor MAXIM Cuvânt înainte Mărturisesc din capul locului că am pus ca titlu această întrebare, convins că pe mulți dintre noi ne frământă răspunsul la marile probleme contemporane. Nu am putut să asist ca spectator la prăbușirea societății noastre și a valorilor acesteia. Nu am
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
studentul poate face propagandă culturală. În țara noastră săracă în intelectuali, studentul devine un factor de propovăduire a culturii, dacă înțelege să dea și altora din ceea ce a învățat el. Făcând o deosebire importantă între cultură și civilizație, același autor mărturisea în cartea sa cu destul optimism: Cultura, care și-a realizat toate posibilitățile sale în spațiu, înțepenește, devine civilizație. Astfel civilizația apare ca o totalitate de stări exterioare, ca o construcție de forme moarte, devenite, statice, ca un sfârșit al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
subjugate astăzi de o ideologie constrângătoare, ci de acea luciditate eliberatoare, de abandonarea miturilor «ingineriei sociale», pentru care milioane de oameni au plătit cu râuri de sânge și infinită sudoare:” «Pe cei care nu acceptăm să fim domesticiți, ne expulzează», mărturisea cândva Alexandr Zinoviev [...] Tocmai în acest procedeu, al demitizării marxismului prin practicarea logicii marxiste, rezidă elementul original și subversiv al demonstrației lui. [...] «Stalinismul a fost o autentică putere a poporului, în sensul cel mai profund [nu aș spune cel mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]