KorAP: Find »[drukola/base=maică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...603 >

15,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

O vom întâlni pe Maica Tereza și vom afla dacă e drept sau nu să intervenim în viața lui Popa. Dacă aici e Raiul, își spuse Horațiu, atunci cu siguranță, Doamne, mă auzi: fă să nu fie bine! Fă ca Maica Tereza să n-o lase să mă chinuie în continuare! - Egoistule! Contesa îi auzise gândurile. Drumul era lung și destul de plictisitor, având în vedere că Raiul se transformase acum în palatul Contesei. Ajunși în fața micului televizor alb-negru, ea îl legă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
din nou perucă, de data asta una mov. Contesa începu să bată step, apoi lui Tom îi reveni încet culoarea, dar Contesa îl trase repede pe Horațiu în gaura lui Jerry. Erau din nou în Rai. Pe un nor alb, Maica Tereza își spunea, pentru a treia oară (ei întârziaseră puțin, cu tot fast forward-ul) sfatul: - Te-am așteptat, Contesă. Fiți bineveniți. Știu frământarea ta: te întrebi dacă este bine sau nu este bine să te amesteci în viața lui Popa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
bine să te amesteci în viața lui Popa. Ei bine, răspunsul meu este... Se auzi o bubuitură puternică și halterele rupseră perdeaua de nori a Raiului, lovindu-l pe Horațiu în genunchiul drept și aruncând-o pe Contesă în brațele Maicii Tereza. Care dispăru. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a II-a Iată-mă și viitor tată! La cincizeci de ani, cu burtică, chelie, o ciupercă ușor sâcâitoare între degetele de la picioare și câteva antecedente homosexuale, iată-mă viitor tată! Nevastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
domnul Popa nu era de găsit. S-o fi dus după mireasă, își spuseră ei, începând să aștepte. Între timp, domnul Popa gonea nesimțitor pe o motocicletă închiriată de Horațiu special în acest scop. Trecuseră cinci luni în van și Maica Tereza nu-i luminase deloc. Horațiu se hotărâse să accelereze lucrurile: Contesa mai avea șapte luni ca să-și îndeplinească planul. Atât îi mai putea acorda heruvimul din viața lui. Gonind furios, în parte din cauza nervilor întinși la maximum, în parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mai întâi salvarea, poliția, televiziunea sau pompierii. O doamnă mai slabă de înger leșină și un aurolac începu să țipe ceva despre pedofili și sfârșitul lumii. În toată această învălmășeală, o călugăriță bătrână își făcu loc, cu demnitate, prin mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în creștetul lui Horațiu. Brusc, un aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în creștetul lui Horațiu. Brusc, un aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul, se sui pe motocicletă, demarând în trombă. - Minune! Minune! Aurolacul reuși să apuce un pantof al Maicii, întorcându-se victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul, se sui pe motocicletă, demarând în trombă. - Minune! Minune! Aurolacul reuși să apuce un pantof al Maicii, întorcându-se victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi îi plecase băiatul în America. Apoi îi murise. Se apucase de băutură. Se certase cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul, se sui pe motocicletă, demarând în trombă. - Minune! Minune! Aurolacul reuși să apuce un pantof al Maicii, întorcându-se victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi îi plecase băiatul în America. Apoi îi murise. Se apucase de băutură. Se certase cu nevasta. Fusese terorizat de strigoiul lui Sorinel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
unghii sidefii. Ea se va retrage demn și îi va spune să se ridice. El nu se va ridica. Ea îl va ruga să se ridice totuși. El va plânge și va cerși salvare. Și ea îi va spune: Cu ajutorul Maicii Tereza și al credinței și al umilinței, vom face tot ce se poate! Așa își închipuise Contesa. Pentru asta era pregătită. Și acum... acum voia doar să doarmă, să plângă și să uite. - Voiam să vă ajut... Să vă salvez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
cu grijă cafeaua pe măsuță. De pe prima pagină, Mișu îi zâmbea arătându-și pectoralii. - O să ne ajute să obținem mai multe resurse pentru cercetări. - O să ne-ajute pe naiba! Acum, că s-a ajuns, mai bine așteptăm să ne ajute Maica Tereza! Ochii doamnei Popa căzuseră pe o altă fotografie, din josul paginii. Și când se uită mai bine... bărbatul ei dormea, îmbrățișând un tânăr blond, leșinat și plin de murături, călare pe o motocicletă condusă de Maica Tereza. - L-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
să ne ajute Maica Tereza! Ochii doamnei Popa căzuseră pe o altă fotografie, din josul paginii. Și când se uită mai bine... bărbatul ei dormea, îmbrățișând un tânăr blond, leșinat și plin de murături, călare pe o motocicletă condusă de Maica Tereza. - L-am găsit! Cu ochii cât farfurioarele serviciului de cafea, Gabrielescu începu să citească cu voce tare articolul din ziar, în timp ce doamna Popa sări la telefon, să-i dea de veste doamnei doctor. - Minunea de 1 Martie! - Alo, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
miraculoasă și-a făcut apariția la McDonald’s-ul din Piața Unirii... silabisi în continuare Gabrielescu. - Da! L-am găsit pe Costică! rezumă eficient doamna Popa. - După ce doi necunoscuți au intrat cu motocicleta în fast-food-ul deosebit de aglomerat... - În ziar! Cu Maica Tereza! Stai puțin. În ce-au intrat? - În fast-food. La McDonald’s, cu motocicleta. - Cu motocicleta. Nu, Costică nu are motocicletă. Era... Cu cine era? - Cu un necunoscut. - Așa, cu un necunoscut. Da, bărbat. Dac-a pățit ceva? Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
de la volan a fost rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând. Gabrielescu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând. Gabrielescu se ridică hotărât. Afacerea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
face bărbatul să plângă. Doamna Popa și doamna doctor se gândeau foarte serios la organizarea unei ședințe de spiritism. Doamna doctor însă nu avea cunoștințe suficiente în domeniu și avea din fericire și cinstea să recunoască acest lucru. - Știai că Maica Tereza a câștigat premiul Nobel pentru pace? - Nu, zău! Dar a murit, nu-i așa? - Eu așa știu, și au făcut-o sfântă. - Nu mai spune! Doamna Popa se așteptase la orice fel de femeie, dar nu la o sfântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
burta doamnei Popa era mult mai mare și rochia portocalie făcea eforturi supranaturale (dar îi era ușor, fiind de supraelastic) să nu crape. Horațiu, emoționat, se uita întruna la ceas, mutând de fiecare dată ghiveciul în mâna cealaltă. După ce, cu ajutorul Maicii Tereza, așa cum citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără scop, într-o lume bulversată și fără scopuri. La început se gândise să plece la Calcutta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
citise uimit în ziare, reușise să se achite de obligația de a-l răpi pe Popa, heruvimul se trezise bulversat și fără scop, într-o lume bulversată și fără scopuri. La început se gândise să plece la Calcutta, pe urmele Maicii Tereza. Apoi se gândi că, așa cum îl găsise prima dată, sfânta îl va găsi din nou atunci când va fi nevoie. Așa că se concentrase cu toată pasiunea lui neconsumată asupra îngerului blond și vulgar, alter ego-ul Contesei, ființa care căzuse fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
fi sinucis cu succes. - Dezbracă-te! porunci femeia-zână. Sub ochii ei arzători, domnul Popa își dădu la iveală fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă Contesa. De azi înainte nu vom mai pune veșminte pe noi. De azi înainte vom trăi ca în grădina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Horațiu, în aceeași celulă cu nea Ovidiu, pe lângă supărarea pricinuită de necazul făcut fără să vrea Marianei, pe lângă supărarea la fel de justificată a lui nea Ovidiu, avea de înfruntat acum și marea îngrijorare în legătură cu interogatoriul la care avea să fie supus. „Maică Tereza”, se rugă el, „dă-mi puterea să n-o trădez și pe Contesă!” * Mariana refuza să vorbească. Și să mănânce. Și să plece în America. * Mă plimb platonic prin Palat, Contesa azi m-a dezbrăcat, Și dacă tot mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
intră cuminte și se așeză pe scaun. Doamna Popa se apropie de oglindă până se lovi cu burta de ea. Își scoase ochelarii de citit și se uită încă o dată la poza din ziar. Da, sub toate murăturile, pe motocicleta Maicii Tereza stătea exact acest tânăr. - El e! Gabrielescu și Smith intrară în biroul amenajat pentru interogatoriu. Horațiu își frământa nervos mâinile. - Bună ziua, domnule Nexus! - Horațiu... - Gabrielescu. Domnul Will Smith e de la F.B.I., nu suntem sub jurisdicție, dumnealui e numai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Horațiu în câteva secunde. - Deci dumneavoastră l-ați răpit o dată pe domnul Popa. Apoi l-ați urmărit. Acum, domnul Popa a dispărut și ultima dată când a fost văzut era pe motocicletă cu dumneavoastră și cu o suspectă deghizată în Maica Tereza. Ce concluzie tragem noi de aici? - Nu știu, lăsă pleoapele în jos Horațiu. Niciodată nu știuse să mintă. - Să-l întrebăm pe domnul Smith. Domnule Smith, ce concluzie tragem noi de aici? Domnul Smith nu știa ce concluzie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
fusese o autodidactă, iar fuga ei de lume era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin masochism. Și în fond, la ce bun să trăiești? Contesa văzu în oglindă un colț din veșmântul negru al Maicii Tereza. Fugi la geam: doar o ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri. I se păruse. Dar această părere îi aduse aminte Contesei de drumul pe care o pornise, de responsabilitatea pe care o avea față de acest suflet, de misionariatul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ușoară mlădiere a tufelor de trandafiri. I se păruse. Dar această părere îi aduse aminte Contesei de drumul pe care o pornise, de responsabilitatea pe care o avea față de acest suflet, de misionariatul care nu face diferențe între oameni. Amintirea Maicii îi întări doar convingerea că da, aspectul fizic nu contează prea tare. Și nu pentru că nu știa cum arătase Maica Tereza în tinerețe, ci pentru că asta, într-adevăr, nu conta. * Mariana murea încet de rușine, refuzând să mănânce. Lângă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
o pornise, de responsabilitatea pe care o avea față de acest suflet, de misionariatul care nu face diferențe între oameni. Amintirea Maicii îi întări doar convingerea că da, aspectul fizic nu contează prea tare. Și nu pentru că nu știa cum arătase Maica Tereza în tinerețe, ci pentru că asta, într-adevăr, nu conta. * Mariana murea încet de rușine, refuzând să mănânce. Lângă ea, doamna doctor îi făcea concurență serioasă soțului ei: - Fugi deochi/ Dintre ochi/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
îmbrăcată în aur. - Bună dimineața, Contesă! Contesa era atât de îngrijorată, că uită să-și încrucișeze picioarele, cum făcea de obicei în fața lui Popa. Trecuse prea multă vreme de când dispăruse Horațiu. În plus, n-o mai visase de mult pe Maica Tereza. Pentru prima dată în viața ei senină, Contesa se simțea singură. - Vreau să te rog ceva. - Orice, Contesă! Contesa se întinse pe pat în toată splendoarea ei. Popa era pregătit pentru aproape orice. Se prefăcea că mângâie pisica, acoperindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]