5,243 matches
-
fi venit să creadă. — Oare acest lucru ți s-a părut flatant cîndva? Oare? Se Întoarse, scăpără un chibrit și-și aprinse cu răceală țigara. CÎnd se Întoarse, figura i se schimbase, devenise nemișcată de parcă ar fi fost sculptată În marmură colorată sau Într-o bucată de lemn fără nici un nod. Își depărtă țigara de la gură și-i spuse pe un ton egal, ca un avertisment: Nu face asta, Helen. — Ce să nu fac? Întrebă Helen, de parcă ar fi fost contrariată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lifturile erau lente și, Înainte, rămăsese blocată, așteptîndu-le, așa că recurse la scări. Mergea repede, fără să se oprească, la fel ca un alergător de cursă lungă: Își Încrucișase brațele sub piept, ținea tocurile mai sus, pentru că treptele erau tari, din marmură, iar tocurile făceau zgomot. CÎnd trecu pe lîngă un bărbat, acesta rîse. „Da’ ce-i atîta grabă? Știi ceva ce noi nu știm?“ Asta o făcu să mai Încetinească pasul puțin, pînă ce el dispăru, apoi o luă din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-le să le facă În două sute de exemplare, se poate? CÎt poți de repede, te rog. — Da, domnișoară Gibson, zise Viv. Luă șablonul și ieși. Camera de multiplicare era cu două etaje mai jos, la capătul unui alt coridor de marmură. Viv vorbi cu fata de acolo, o tipă banală, cu ochelari, pe care nimeni n-o plăcea. Învîrtea mînerul uneia dintre mașini; se uită la șablonul domnișoarei Gibson și zise cu infinit dispreț: — Două sute? Aici fac o mie pentru domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mi revin, zise Viv, Într-o clipă. Apoi se gîndi la adevăratul voiaj pe care-l avea de parcurs pînă În Încăperea cu dactilografe; trepetele dificile, coridoarele. Își imagină cum o să i se facă rău pe una dintre pardoselile de marmură lustruită. Avu În fața ochilor Încăperea Însăși, scaunele și mesele Înghesuite, camuflajele, toată atmosfera aceea irespirabilă, mirosurile de cerneală, păr, machiaj, și i se părură mai oribile ca oricînd. — Aș vrea să mă pot duce acasă, zise ea, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi de mucuri de țigară. Unul Încă fumega. Julia se Întoarse și-l stinse cu mîna. — Nu te superi c-am venit, nu-i așa? o Întrebă Helen. — Bineînțeles că nu. — Am ieșit la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse rapid În mișcare, dîndu-și capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca marmura. Se uită la foc, apoi se ghemui În fața lui și Începu să ia scrum cu lopățica și să-l pună peste cărbune. Făcea aceste mișcări cu țigara În colțul gurii, cu o expresie de maximă concentrare și neplăcere, strîngîndu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trap și fac o inspecție a hainelor. Pantofi, de același fel, doi? Verificat. Fără vomă de bebeluș pe taior? Verificat. Fusta nu e prinsă În chiloți? Verificat. Sutienul nu e la vedere? Verificat. OK, intru. Parcurg rapid sala mare de marmură de la intrare și Îi arăt scurt permisul lui Gerald de la pază. De când, acum optsprezece luni, au redecorat holul clădirii Edwin Morgan Forster, care Înainte arăta ca o bancă, Încăperea seamănă cu unul dintre acele țarcuri pentru pinguini proiectate de constructiviștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și-n cazul În care modelul e stricat sau desfigurat, atunci ce se-ntâmplă? În timp ce intru pe ușa principală a clădirii Edwin Morgan Forster, sunt recunoscătoare pentru spațiile mari și răcoroase, pline de rezonanță, pentru clic-clac-ul pantofilor pe pardoseala de marmură, pentru felul În care liftul mă primește În interiorul lui tapisat cu oglinzi fără să protesteze. Prefer să nu mă uit la femeia din oglindă: nu vreau să mă vadă așa. Când se deschide ușa la etajul treisprezece, am scuzele pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am Înșfăcat-o din sertar În semiîntunericul de la patru și jumătate dimineața. Iisuse, arăt ca Pamela Anderson la Oscaruri. 11.37: Stau În toaleta femeilor, cu obrazul lipit de peretele cabinei ca să-mi calmez roșeața intensă. Îmbrăcat În plăci de marmură neagră pline de stele albe, peretele arată ca o hartă a universului: mă simt ca și cum aș fi absorbită În spațiu și sunt mai mult decât fericită să mă duc acolo. Cum ar fi să dispar Într-o gaură neagră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pași pentru unul de-al lui. Restaurantul Sweetings este o adevărată instituție a centrului financiar londonez. Un loc unde se servește pește care vrea să semene cu o piață de pește, cu o sumedenie de strigăte Însuflețite, zarvă, mese de marmură - un fel de Bilingsgate pentru cei Înstăriți. La intrare există tejghele unde te poți așeza pe scaune Înalte și să-ți alegi crabul, iar În capăt se află o sală cu mese lungi, ca de cantină studențească. Dacă bogăția ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a sunat-o pe doamna E. Henry Steinway Zigler III, președinta de onoare, pentru a „pune la punct strategia“. Julie voia să afle din timp amplasarea invitaților la mese. Doamna Zigler ne-a chemat la ceai la reședința ei din marmură care dădea spre Central Park, la intersecția lui Fifth Avenue cu Eighty-second Street. Doamna Zigler adoră să joace rolul lui Cupidon. —Spuneți-mi Muffy, fetelor, ne întâmpină ea călduros. Muffy purta un poncho franjurat de la Oscar de la Renta, pantaloni-pană galben-verzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ușă că nu vrea să plece la petrecere pentru că stresul vestimentar, intelectual și sexual ar fi mai mult decât poate ea să îndure. Deși, sincer, nu-mi prea păsa dacă merg sau nu la un bal super în reședința de marmură a lui Muffy, aveam o rochie de vis, de șifon alb, pe care o împrumutasem din garderoba haute couture de la serviciu - o rochie pe care sunt decisă să o returnez într-o bună zi - și ar fi fost o pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
înăuntru. Nu se putea să nu fie un telefon aici, m-am gândit eu. Acum voiam să ajung acasă. Peretele din spate era plin de rafturi cu cărți îmbrăcate în piele, iar, într-o parte, deasupra unui șemineu imens din marmură, era atârnat un peisaj pictat de un maestru italian. Sub el era o plăcuță aurită pe care scria Canaletto. Chiar nu pricep, pe cuvânt. Englezii tot spun cât de nerezonabili sunt americanii, în timp ce, în secret, ei trăiesc de parcă-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
urme de pași În stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o terasă de marmură, acum presărată cu țigle și bucăți de lemn ars căzute din fronton. Printre scaunele răsturnate și mesele cu postament Înfloreau netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
netulburate flori În ghivece. Lipită de terasă, ca un bazin ornamental, era o piscină mare de formă rectangulară, construită În anii ’20, după cum mă informă Hennessy, la dorința magnatului andaluz care cumpărase conacul. Podiumul trambulinei se sprijinea pe pilaștri de marmură, iar gurile jgheaburilor reprezentau, fiecare, o pereche de mîini sculptate care strîngeau un pește cu gura deschisă. Sistemul de filtrare nu se mai auzea, iar suprafața apei din piscină era un covor de lemnăraie udă, sticle de vin și pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
veranda de la etajul Întîi. De acolo a propus Hollinger toastul pentru regină, iar Alice, lîngă el, făcea cu mîna și primea ovațiile. Ajunseserăm la piscină, unde Miguel strîngea resturile de pe suprafața apei. Grămezi de cărbune ud zăceau pe bordura de marmură. Frapiera pluti pe lîngă noi, ducînd cu ea un trabuc despletit. — David, toate astea sînt de neînțeles pentru mine. Toată treaba pare... (Am așteptat, forțîndu-l pe Hennessy să mă privească În ochi.) Două sute de oameni se află lîngă piscină cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
resturi - relicvele salvate din adîncuri ale unui tărîm Înecat: sticle de vin, pălării de pai, un brîu, pantofi de lac lucind Împreună În lumina soarelui, purtați de șuvoiul apei. RÎnd pe rînd, Miguel le descărca pe toate pe bordura de marmură, Întinzînd la uscat, plin de respect, reziduurile unei seri destrămate. Privirea lui abia dacă s-a dezlipit de mine cînd m-am urcat În mașină lîngă Paula. Auzeam Seatul zgomotos al lui Cabrera avîntîndu-se pe șoselele mărginite de palmieri din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana lui pe cel ocolit de toată lumea la Înmormîntarea lui Bibi Jansen. — Doctore Sanger...? Să vă ajut cu ceva? — Nu... mulțumesc. Sanger pipăia suprafața pietrei funerare, atingînd cu degetele sale fine literele tăiate În marmura șlefuită. Era și În piatră aceeași nuanță gri-argintie ca și În părul și În costumul lui, iar ochii Îi erau Încă și mai melancolici decît mi-i aminteam. Reuși În sfîrșit să plaseze crinii pe piatra de mormînt și, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o dată Înfruntînd hoardele ostile de la Înmormîntare, altădată roșind stingherit, cînd l-am surprins singur lîngă piatra de mormînt. Orgoliul și auto-Învinovățirea Împărțeau haina rafinată a personalității sale, și m-am Întrebat, jenat de-un asemenea gînd, dacă nu cumva alesese marmura care să se potrivească perfect cu nuanța părului și a costumului său. M-am uitat după un telefon, fiindcă eram nerăbdător să chem un taxi. După agitația urmăririi lui Crawford prin Estrella de Mar, descoperirea cheilor În țărînă și duelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ierte, deoarece am avut vedenie înșelătoare și să nu-mi bănuiască atâta de mult pentru această greșeală Iar el, sugrumându-și lacrimile și oftatul, s-a aplecat către mine să-mi șoptească la ureche Zicând: nea Ștefan, cât lespede de marmură neagră, asta estem grijă pe suflet la mine Ci eu, căinându-l în sinea mea și părându-mi tare rău de ce făcusem, fără de a mea știință, l-am luat cu blândețe, spunând că: pentru ce, măi, Aliuță, să fii tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ale oaspeților, care se speriaseră cumplit la prima lui manifestare de aparentă ostilitate și de prigonire nemeritată. Întreaga învălmășeală de petrecăreți, ajunși la un grad înalt de turmentare, se buluciră după magnatul complexului de la Sans-Souci, urcând de îndată scările de marmură în urma lui și năvălind în sala imensă, plină de candelabre aprinse. Se răspândiră pe nenumăratele scaune tapițate cu piele de marochin și pe sofalele îmbrăcate în mătase de culoarea castanelor, ademenind, pe grupuri, lângă ei, câte o măsuță lăcuită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se pierde în restul de pădure provenind din risipitul codru de altădată al Vlăsiei. Ieși și el în aerul rece, de afară, cu carafa de whisky în mână, asistând la manevrele Svetlanei, care izgonea pisicile agresive, aciuate prin cotloane de marmură, cu lovituri de mătură. Svetlana era înaltă și călită, având o inteligență aproape de paranormal, precum și o îngustime de vederi moștenită din familie. Fusese educată la Academia Ștefan Gheorghiu, însă vocația de comandant și severitatea prejudecăților izvorau din însăși firea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în mâna dreaptă, și-i contemplă, cu ochi tulburi și cețoși de om beat, maniera în care prăpăditul se complăcea în deșertul dezolant al unei glorii nefirești, zăcând rătăcit și pierdut într-o casă, străină, construită grăbit și stângaci din marmură adusă de aiurea. Deși cunoștea dinainte răspunsul pe care urma să-l primească, îl întrebă: Ce faci, bre, cum te simți, bine? Îmmmmî! gemu un răspuns interlocutorul, de sub plapuma sărăcăcioasă, ca și cum ar fi zis: nu prea. Dar ce să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]