3,668 matches
-
dar și de englezul Thomas Hobbes) s-a axat pe sporirea coerciției și pe impunerea unor instituții de izolare a delincvenților. Ambele filosofii au cunoscut o vastă difuziune în țările vest-europene, dar au suferit grave modificări prin contactul cu filosofia marxistă, care propăvăduia intervenția statului ca agent principal și chiar unic de administrare a pedepsei. Modelul occidental a fost vreme îndelungată bombardat cu critici ce vizau duritatea condițiilor de detenție și a celor de muncă, fiind acuzat de favorizare a exploatării
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
accentului de pe evaluarea bunăstării pe cea a satisfacției față de viață. Căutarea alternativelor lingvistice la civilizație a încetinit o vreme fundamentarea unor indicatori sociali care să permită comparații mai complexe. Dezbaterile moderate de UNESCO 154 pînă în 1989 prezintă eforturile intelectualității marxiste de a refuza comparațiile între țări pe diferite paliere și acceptarea doar a unor criterii vagi și de mare generalitate, care nu puneau în inferioritate sistemele totalitare. Primul manual ONU de indicatori sociali, din 1978, a lăsat intenționat deoparte probleme
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
8 Peter L. Berger și Thomas Luckmann, Construirea socială a realității, Editura Univers, București, 1999, p. 104. 9 Termenul este introdus în circulație de Karl Marx în Capitalul, desemnînd "fetișismul obiectelor de consum". El a fost frecvent utilizat de alți marxiști, precum Georg Lukács și Lucien Goldmann, fiind similar cu cel de alienare, derivîndu-i-se ulterior semnificațiile către anomie și nevroză. Termenul de reificare a fost demarxizat în ultimele două decenii de unii sociologi durkheimiști, în special de Alfred Schutz, care l-
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care respinge "doctrinele de regizare și pasivitate", cum ar fi cea comunistă. Acest tip de liberalism, susținea autorul, era diferit și de doctrinele celor care "puși să apere ordinea capitalistă [...] și-au însușit fără s-o știe mentalitatea și filosofia marxistă". Era o posibilă trimitere spre cazul lui Ștefan Zeletin, ideolog recunoscut al neoliberalismului românesc, dar care, sub influența gânditorilor englezi Hobson sau Hobhouse "confunda liberalismul [...] cu socialismul"337. Este demn de remarcat faptul că, în epocă, Gheorghe Brătianu sesizase confuzia
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Sovietică pentru articolul 16 din Pactul Națiunilor Unite era potrivnică prevederilor acestui document, precum și celor înscrise în Constituția României 795. Oficiosul georgist atrăgea, în aceste împrejurări, atenția, asupra faptului că U.R.S.S. căuta războiul cu orice chip, "pentru că manualul tacticii marxiste spune lămurit că revoluția mondială nu poate izbândi decât prin războiul statelor capitaliste"796. Răspunzând întrebării formulate de Gheorghe Brătianu, Nicolae Titulescu afirma că tratatele de asistență mutuală înscriau obligația acordării de ajutor reciproc între țările semnatare, numai dacă agresiunea
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
stat românesc“, ignorând astfel marele salt în Europa făcut de români, sub regimul libertăților democratice al lui Carol I, în statul gândit de pașoptiști, bazat pe aspirațiile lor cele mai înalte. Bineînțeles, Vasile Marin nu uită nici „partidul internațional, narodnicist, marxist, democrat și iudaizat al țărănismului“, cum nici pe „democratul tincturat de iezuitism de o anumită extracție blăjeană, Iuliu Maniu“, căci adeptul de acum al lui Nae Ionescu socotea că „elementul național și ortodox trebuie să se împletească în mod egal
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
astfel de tentative de intervenție economică, încadrate adesea sub numele de "socialism municipal". Posibiliștii pledau ca municipalitățile să aloce credite pentru locuințele muncitorești, ca statul să intervină în domeniul locuințelor. Intenția lor era puternic contestată de către guediști, care erau socialiștii marxiști ai epocii. Tactica Partidului Muncitoresc Francez era să nu se mai facă distincție între problema locuinței și problemele sociale. Dacă proprietarii și patronii erau identificați ca aparținând aceleiași clase de exploatatori, soluția problemei locuinței nu era alta decât victoria revoluției
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
grija "umanitară" de a lupta împotriva habitatului insalubru, transferul populației este un obiectiv mai mult sau mai puțin recunoscut. Titulatura militară a programului de renovare a Parisului, "recucerirea urbană", arată preocuparea de a "curăța" cartierele centrale de locuitorii "nelegitimi". Sociologii marxiști urbani au demonstrat că operațiunile de renovare urbană a Parisului au fost orientate cel mai adesea de prezența în locurile respective a algerienilor, lucrătorilor specializați, persoanelor în vârstă, mai mult decât de faptul că erau afectate de degradare și insalubritate
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unor operațiuni întreprinse de investitorii privați; aceștia sperau să beneficieze și ei de solvabila cerere de locuințe și să încorporeze în prețul de vânzare sau de închiriere și amenajările finanțate de puterea publică. De fapt, nu era nevoie să fii marxist ca să bănuiești că, într-o societate capitalistă, luarea în considerare a intereselor economice ale sectorului privat influența considerabil modalitățile concrete de acțiune ale statului 159. În aceste circumstanțe, ZUP au accentuat și ele fenomenele de segregare socială. Principiul priorității ar
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Wagniart, Le vagabond à la fin du XXe siècle, Paris, Belin, 1999, cap. 4. 68 Concepția potrivit căreia este posibil a transforma raporturile sociale modificând amenajarea și conținutul spațiului a fost de multe ori denunțată, mai ales de către sociologia urbană marxistă, în anii 1960-1970, ca forma cea mai semnificativă a ideologiei urbane. 69 Henri Bazire, citat de Jean Megret, Pierre Badin, Anthologie du catholicisme social en France, Lyon, Cronica socială a Franței, 1948, p. 183. 70 Émile Cheysson, citat de Christian
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
așa cum este firesc, ca noua realitate să se coreleze benefic și cu o nouă mentalitate. Cred că ar trebui părăsită viziunea de tip „industrialist” privind „clasa mijlocie”. Teoria „clasică” asupra „clasei mijlocii” a fost valabilă ca o replică a teoriei marxiste privind polarizarea societății capitaliste ce tinde să lichideze grupurile intermediare și să reducă structura de clasă la două clase fundamentale (capitaliști și proletari). Contrar acestei teorii, realitatea țărilor capitaliste industrializate dovedește că ponderea „clasei mijlocii” (construită, în special, pe criteriul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
bărbat, Frank Charles Wisdom, cu care a avut foarte curând un fiu și o fiică. Și-a păsit familia după doar câțiva ani și după încă un an s-a măritat cu Gottfired Lessing, emigrant evreu din Germania, cu simpatii marxiste, ca și ea de altfel politica fiind mediul în care s-au cunoscut. Autoarea a intrat în Partidul Laburist Rodezian, a avut un fiu (Peter care locuiește la Londra cu ea) cu Gottfried Lessing, și a divorțat și de al
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
locul divinității, celui din Ceruri omul fiind făcut Dumnezeu. Fetișul aflat la baza acestui raționalism a constat într-o abilă substituire a determinismului natural-istoric al vieții sufletești inclusiv a esenței sale religioase prin cel social istoric. Omul reprezentat de filosofia marxistă este un ateu, căruia i s-a permis să devină Dumnezeu, cel din Cer, i s-a permis să ia locul sfinților din cărțile biblice sau din biserică, într-o instituție pe care a considerat-o de prisos. El voia
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
apartenenței etnice a oamenilor. Promovarea unui raționalism fără credință a echivalat cu negarea sau anularea trecutului îndelungat de acumulări de valori spirituale, pe baza căruia acesta s-a clădit anterior. Soluția propusă n-a fost un apanaj exclusiv al filosofiei marxiste. Chiar tărâmul german (italian sau francez), leagăn anterior al credinței creștine, a devenit propice pentru nașterea și dezvoltarea uneia dintre cele mai agresive tendințe de gândire, a celei de susținere a ideologiei național-socialismului german. Acesta s-a inspirat deopotrivă din
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în diverse domenii ale cunoașterii științifice. Abia cu ocazia negării legăturilor acestei paradigme cu credința în Dumnezeu, cu esența religioasă a omului, s-au creat premisele deturnării direcțiilor ei de dezvoltare și implicit a devenit suport pentru ideologiile de tip marxist și nazist. Evenimentele conflagrației celor două războaie mondiale și ale altor conflicte care s-au declanșat au la baza lor mobiluri și mecanisme psihologice, care nu sunt străine de completarea pe care paradigma raționalismului secolului al XIX-lea a adus
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a luat locul divinității, în Ceruri, unde a fost făcut Dumnezeu. S-a realizat acest lucru prin practicarea unui abil fetiș, de substituire a determinismului natural-istoric al vieții sufletești inclusiv a esenței sale religioase cu cel social istoric. În filosofia marxistă omul este un ateu, i-a fost permis să devină Dumnezeu, să ia locul sfinților din scrierile biblice sau din cultura bisericească. El este cetățeanul anonim (comunist) din Cetatea Soarelui a lui Tommaso Campanela (1588-1639), unde forța dumnezeiască din Ceruri
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
comunist) din Cetatea Soarelui a lui Tommaso Campanela (1588-1639), unde forța dumnezeiască din Ceruri, de reglementare a rânduielilor lumești, a relațiilor cu natura și semenii, a fost înmânată pe Pământ statului național, reprezentanților acestuia. A fost soluția prin care teoria marxistă a desăvârșit ideea unei mai vechi utopii, a împăcării ordinii bisericești a credinței creștine cu statul național modern, un ideal pentru care episcopul englez Thomas Morus (1478-1535) fusese decapitat. Era acolo reprezentat un alt tărâm al fericirii eterne (pământești), realizat
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Era acolo reprezentat un alt tărâm al fericirii eterne (pământești), realizat de astă dată prin împăcarea statului național cu credința (sau lipsa de credință) creștină. A fost calea pe care statul modern național, aflat sub influența raționalismului materialist al gândirii marxiste, avea să degenereze într-unul totalitar, complet izolat de restul comunităților sociale, izolare unde să-i poată fi înmormântate deopotrivă eșecurile și suferințele oamenilor. O filosofie care, acolo unde a fost adoptată ca ideologie de stat, și-a pus deopotrivă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Cer, statului național și reprezentanților acestuia pe Pământ a fost instrumentul de bază al ființării ideologiei fasciste din Germania, din Italia și din alte țări. O ideologie care s-a răspândit cu un succes de masă întru totul comparabil ideologiei marxiste, prin care, în locul idealului comunist utopic al unei echități economice a oamenilor de pe Pământ a fost stârnit în conștiința oamenilor cel mai sincer și frumos sentiment uman, cel de apartenență etnică. Un ideal cu profunde rădăcini sentimentale și religioase, unde
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
considerat remarcabil, dincolo de nota sa polemică îndreptată împotriva ideologiei bolșevice din Uniunea Sovietică a acelor ani. Pentru mulți istorici și analiști ai științei rămâne inexplicabil cum, în partea răsăriteană a Europei, acolo unde asupra conștiinței oamenilor pusese stăpânire gândirea filosofică marxistă, existau create condițiile unei emulații spirituale favorabile dezvoltării cunoașterii științifice. Sub influența acestora se făceau progrese importante în matematică, în fizică, în chimie, în tehnică, psihologia era tot mai mult luată în seamă. După ce lui Ivan Petrovich Pavlov (1849-1936), la
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu prețul generării unor angoase ale dezaprobării. Rolul determinant pentru cauza "sănătății mentale" îl joacă integrarea în societate, ajustarea comportamentului în raport cu normele culturale ale acesteia. E. Fromm s-a înscris pe aceeași linie psihanalitică culturalistă, cu o deschidere spre raționalismul marxist, spre cel care omului de rând îi sunt atribuite forțele divinității. Această perspectivă, el caută să o împace cu teoria lui Freud, cu rolul central acordat sexualității, valorii stimulente a complexului de conștiință al lui Oedip, etc. De fapt, problematica
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lumină articulațiile întregului scris eminescian și a relațiilor dintre elementele structurale. Abstras din mediul care îl generează, scrisul jurnalistic eminescian alimentează opțiuni culturale, ideologice și politice variate, în funcție de interesele interpretului și de competențele interpretative ale acestuia. Revendicat pe rând ca marxist, comunist, legionar, conservator, liberal, fiecare dintre aceste etichete având la bază sinonimii incompatibile dintre ideologic și simbolic, jurnalistul Eminescu așteaptă încă să fie eliberat de sub maldărul prejudecăților interpretative 192. Vitregită pentru multă vreme de atenția publicului cititor, publicistica eminesciană impune
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Pe lângă cele două tendințe extreme, se înregistrează proliferarea unor interpretări ideologizante care, pe baza unor excerpte tendențioase din corpul articolelor, încearcă să demonstreze afilierea jurnalistului la diverse grupări politice 513. În acest sens, Eminescu a fost revendicat pe rând ca marxist, legionar, comunist, conservator, liberal și lista continuă cu etichete care frizează absurdul. Vorbind despre pericolele unor asemenea interpretări, Al. Paleologu subliniază incapacitatea interpreților de a-și păstra calmul intelectual și afectiv atunci când vine vorba de Eminescu 514, situație care a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se produce în cursul anilor 1890. Socialismul devine o mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii rămîn totuși divizați. Partidul muncitoresc francez al lui Jules Guesde, marxist și revoluționar, cîștigă nordul Franței și înlocuiște uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a mișcării sindicale, impregnată de anarhosindicalism, și de multe alte grupări socialiste: blanquiștii din Comitetul central revoluționar, devenit Partidul socialist revoluționar al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
militanți revoluționari depinzînd de o organizație internațională, ei îl abandonează pentru ca, adesea, să revină la "bătrîna casă", la SFIO. Dar aceasta, din cauza supralicitării extremei stîngi comuniste, nu se orientează spre reformism, spre deosebire de celelalte partide socio-democrate europene, și rămîne atașată ortodoxiei marxiste. Radicali și socialiști se înțeleg în sînul Cartelului stîngilor, care învinge în alegerile din 1924. Noua majoritate refuză să intre în relație cu președintele Republicii, Millerand, vinovat de a se fi angajat de partea Blocului național. El trebuie să demisioneze
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]