2,990 matches
-
Gallia. Lurr, care stătea în ușa colibei, întoarse capul spre Valerius, apoi își puse botul pe labe și continuă să fixeze lămpița din fața urnei din lemn de paltin în care se afla cenușa Velundei. PARTEA A DOUA 20 Vânzătorul de melci își lăsase coșurile la umbra castanilor, pentru a le feri de soarele acelei zile de primăvară. Mai mulți oameni se îngrămădeau în jurul lui. — Vedeți? întrebă vânzătorul arătând spre fântâna de piatră, fără să-l bage în seamă pe tânărul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de teama spionilor care împânzeau orașul de când împăratul Vitellius se oprise la Augusta, în drumul său spre Italia. Cât a cheltuit? — Un milion de sesterți! Vă spun eu, pentru cină împăratul a cheltuit un milion de sesterți! strigă vânzătorul de melci, care aproviziona bucătăria împăratului și se bucura de protecția bucătarului-șef. Știu, pentru că mi-a zis un personaj foarte însemnat care lucrează în bucătăria împăratului! zbieră, privind provocator în jur. Însuflețiți - de admirație sau de indignare -, bărbați și femei comentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se apropie de grupul de bărbați. — De la Școala din Tolosa? întrebă, străduindu-se să-și stăpânească neliniștea. Am auzit bine? — Noi toți pariem pe ei, zise un tânăr, zornăind niște monede. — Mai bine pariază pe Skorpius, îl sfătui vânzătorul de melci. Vitellius nu suferă ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică? - Valerius își puse săculețul la gât. Cum adică, Vitellius nu suferă să fie învins? Asta înseamnă că luptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius de la Augusta, i-am scris și m-am oferit să mă duc cu legiunea mea la miazăzi de Pad și să ne întâlnim acolo. Eu și soldații mei am fi fost rapizi, nu ne-am fi târât ca niște melci, așa cum au făcut legiunile din Illiria, care nu au ajuns la timp la Bedriacum. I-am scris să mă pună în fruntea armatei sale împotriva vitellienilor. Titus citi repede epistola. — Otho a refuzat propunerea ta... Ți-a ordonat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme de soarele înghețat. Am fugit, de multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas mulți rătăcitori, când nu mai folosim la nimic. Ce cumpănă mare pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
primele zile o reducere a ratei șomajului prin angajarea celor 40 de secretare, 40 șefi de cabinet, 40 șoferi, 6 doamne femei de serviciu și 15 bucătari de înaltă clasă, doi dintre aceștia având masteratul în doctrine mondiale și culegerea melcilor. 24.GROPI Ca și dumneavoastră sunt ferm convins că este imposibil să cuprinzi dintr-odată infinitatea motivelor pe care se poate clădi o supărare simplă, cu parter sau cu mai multe etaje de supărare. Un primar, (nu spun cine și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
E chinuit de mic. În timp ce copilăria mea s-a desfășurat atît de normal Încît, cu excepția canarului, aproape nu mi-o amintesc. Mi-aș dori să-mi amintesc culori, sunete, copilași, performanțe sportive, triciclete, goarne, borcane cu dulceață de gutui, parcuri, melci și femei cu șosete trei sferturi. Nu există nimic Întreg din toate astea. Nu mai există nimic nici din prezent. Am viitorul În față. Care se prezintă sub forma unei mandarine așezate lîngă o brichetă verde. Aș putea adăuga un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cloaca sordidă care a Împuțit atmosfera țării săptămîni după săptămîni, În trista piață a Cochiliei, puroiul erupînd pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, În timp ce soarele asfințea, privind Împreună orașul devastat, i-am spus să nu-i fie frică, că sînt eu cu el” Îi spune Danny DeVito lui Kevin Spacey, În The Big Kahun. BALANȚA SENATORULUI Privind nu demult la televizor Senatorul melcilor, mi-am amintit de Balanța. Asta deoarece În afara pretenției de a da În două ore o imagine a societății românești a momentului de-acum și, cumva, dintotdeauna , cele două filme nu au absolut nimic În comun. Pornind de la scenariu. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e greu să fii ministru pe scenă, viața Însăși e grea, te strivește În autobuz pe picior dacă nu te dai la timp la o parte. Și cum spuneam, am văzut un film tare bine strunit, un splendid Senator al melcilor. Dorel Vișan, genial, Cecilia Bârbora vine la fix pe replică, naturală și plină de farmec ca-ntotdeauna, la tot pasul umor de cea mai Înaltă calitate, singura calitate a românilor, și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al melcilor. Dorel Vișan, genial, Cecilia Bârbora vine la fix pe replică, naturală și plină de farmec ca-ntotdeauna, la tot pasul umor de cea mai Înaltă calitate, singura calitate a românilor, și nu de neglijat vezi antologica scenă cu melcii și whisky-ul, interviul dat francezilor, ori colosala „dă-i salam” adresată mamei copilului care-i un fanatic al salamului, Îl caută, doarme cu el În mînă și nu poate fi calmat decît cu această delicatesă națională, sînt momente cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de tine, de lumea-n care te-ai născut fără vină, dacă nu cumva ai ales-o tu, de-acolo, de sus, de unde venim și unde ne ducem cu toții, cum zicea Țugui, nepotul lui Nostradamus. Ideea cu la cules de melci pentru masa la care-i invită senatorul pe francezi e totală, am Înțeles că pleacă din realitate, ca să nu mai vorbesc de faptul că se Înjură normal, În contrapunct, ăsta fiind pigmentul nostru și-al unor fraze dintotdeauna firești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oale, cu fața ascunsă de castroane, Îngenuncherea care nu poate fi nici ea decît falsă, de suprafață, doar pînă trece durerea de burtă luată drept otrăvire; și-ar mai fi și grotescul tipic Daneliuc, Îmblînzit acum, grotescul tîmpiților care caută melci pentru-un senator, un termen curios, senator, cu totul nepotrivit pentru aceste plaiuri cu fluiere, spre deosebire de personajul purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
laba piciorului, de exemplu. Aici ar fi vorba În primul rînd de conexiunile poate prea strînse cu un prezent pedeserist, numai cuvîntul pedeserist spune totul, fiindcă pe cine interesează? Nu interesează, În schimb localizează, și nu-l lasă pe Senatorul melcilor să fie privit cu egală tensiune și Într-un alt timp decît cel al turnării. (Notă, patru ani mai tîrziu: uite că interesează, deoarece sînt din nou la putere, pare-se că pentru totdeauna, regizorul a avut din nenorocire dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Întrebarea pusă de un prieten, care e, la urma urmelor, miza filmului, se poate răspunde acum, că atunci nu mi-a venit, păi tocmai asta. Pentru că, oricît ar părea de exagerat, așa cum Rubliov este filmul unei națiuni, și Senatorul melcilor este. Diferența nu e neapărat una de regie, ci pur și simplu de națiune. Într-un apartament din Sydney a luat ființă o națiune. Președintele ei dă decrete, legi, are burtă și o medalie galbenă la butonieră. Stabilește contacte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În rîndu-ntîi, nu se ridică nimic, nici măcar o obiecție, deși e lung ecranul, ba e lat, și, În plus, nu se pune nici o problemă delicată, intelectuală, nici măcar pentru spectatorul obișnuit intrat la film din greșeală cu toate că el privește lumea, plantele, melcii, după cum se știe În mod convergent. Interesant este fenomenul că, În ciuda faptului că românul cult a văzut la video zeci de casete hard-porno, În grup, În noaptea iguanei, lunga noapte polară a iguanei ultimei jumătăți de secol, Direcția Difuzării filmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Freeman, și anume Mircea Micu. Versurile ce pun de la-nceput pe gînduri și pot da cheia asasinatelor sînt cele În care scriitorul mărturisește că a cunoscut pe cineva care Înțelege mai bine decît el „suferința rîndunicii În septembrie și comunicarea melcilor cu lumea”. Comunicare care uneori se Întrerupe, pentru că melcii sînt vînați de angrosiști, de Mircea Daneliuc. Atunci ei fug bezmetic. Ca Petrică. Tot acel cineva misterios Îi explică lui Micu „deșertăciunea norilor” exact În clipa-n care noi credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-nceput pe gînduri și pot da cheia asasinatelor sînt cele În care scriitorul mărturisește că a cunoscut pe cineva care Înțelege mai bine decît el „suferința rîndunicii În septembrie și comunicarea melcilor cu lumea”. Comunicare care uneori se Întrerupe, pentru că melcii sînt vînați de angrosiști, de Mircea Daneliuc. Atunci ei fug bezmetic. Ca Petrică. Tot acel cineva misterios Îi explică lui Micu „deșertăciunea norilor” exact În clipa-n care noi credeam că ei aduc ploaia, ne apără de insolație sau circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aflăm și noi cum Îi cheamă pe oamenii aceia cu suflet negru care nici pînă-n ziua de azi nu i-au mulțumit ofițerului celui inimos, nu le-a dat prin minte să-i dăruiască ceva, un televizor, o mandarină, un melc. Ion Stroie: „Din mîna domnului Liiceanu nu a mîncat nici un cal iarbă”. Asta fiindcă animalul știe că Liiceanu „e un agent al comunismului cominternist”. Și nu doar calul nu-i mănîncă din palmă, dar nici măcar șoricelul cu care Alexandru Mironov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu bere În fața hărții. Belgia este o țară a berii, există În jur de optzeci de mărci, și a ciocolatei, am uitat cîte sorturi de ciocolată sînt, am impresia că le-am mîncat pe toate, pe lîngă stridii, pești, homari, melci, melcii sînt foarte gustoși dar trebuie apucați cu un cleștișor greu de manevrat, i-am scăpat de mai multe ori În farfuria mea, a celorlalți comeseni, pe podea, nu-i elegant să-i culegi de pe jos, Îi lași acolo, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bere În fața hărții. Belgia este o țară a berii, există În jur de optzeci de mărci, și a ciocolatei, am uitat cîte sorturi de ciocolată sînt, am impresia că le-am mîncat pe toate, pe lîngă stridii, pești, homari, melci, melcii sînt foarte gustoși dar trebuie apucați cu un cleștișor greu de manevrat, i-am scăpat de mai multe ori În farfuria mea, a celorlalți comeseni, pe podea, nu-i elegant să-i culegi de pe jos, Îi lași acolo, niște crenvurști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Romeo chemările de dragoste către Julieta, am început să declam cu glas vibrat: „Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală draga mea, și vino!” Ștrengărița din fața mea intră în joc purtându-și mâinile cu încetineală de melc a mângâiere peste sâni și aplecându-se ușor în față a pornit să clipescă des din ochii râzători... Ieșeanul abia așteaptă să termin eu tirada, ca să atace el. -Distinsa noastră hangiță ar trebui să răspundă cam așa: „Întăriți-mă cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
stăm di vorbî oleacî... Prietenul meu ieșeanul îmi ridicase la plasă anume ca să se poată veseli, fiindcă îl apăsa gândul despărțirii... Am râs... Am râs dezlănțuit, pentru a ne elibera de povara care ne apăsa pe amândoi... Cu mers de melc, am ajuns și în locul fatidic al „rămasului bun”... Ne oprim și... „tac mă cheamă”... Câtă vreme om fi stat așa nu știu... Aburii vinului băut pe îndelete la han m-au luat în brațe și legănându-mă molatec m-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din ograda crâșmei, unde au băut aldămașul pentru o afacere bună făcută la târg, Gheorghe Amnar și Alecu Slobodă... Măi Alecule, tu vezi cine vine? a întrebat înveselit Gheorghe, arătând spre șirul de care ce se apropia cu mers de melc. Cum să nu văd, Gheorghe? Ii moș Dumitru Carpen cu ai lui. Se duc la târg. Da’ ce care încărcate au! Se îndoaie osiile nu alta! Se îndoaie, nu se îndoaie, dar fac parale? Fac! Cară tot timpul. Ori îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ceva pe suflet săracul băiat. Dar cum să spună în fața tuturor ce-l doare? Si îl durea, nu șagă!... Ca să lungească nedumerirea și curiozitatea celor din jurul mesei, Vasile Hliboceanu a pus mâna pe ulcica cu vin și, cu încetineală de melc, a dus-o la gură. In acest timp, cu ochii lui tăciunii încărcați de o lumină hâtră, îi urmărea pe cărăuși... Si până la urmă o spus Toader ce îl durea sau nu? a întrebat Pâcu. Ei. Până să le spună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]