4,482 matches
-
povestea Laurei, iubita lui Tinu, și miracolul maternității ei secrete. Cu un curaj vrednic de laudă, ea hotărăște să păstreze copilul conceput la munte, în cele trei zile de iubire înfocată cu tânărul geolog. Reîntâlnirea celor doi este cu adevărat memorabilă. O altă întâlnire cu el nu a mai avut loc din pricina fatidicului accident de mașină care l-a lăsat fără vedere. Vreme de trei ani, s-au tot așteptat unul pe celălalt într-o disperare mută. Cel puțin avea alinare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
client vechi al stabilimentului. Invitația n-a întîrziat de altfel să vină : ea mi-a fost formulată de un domn pe nume Laurențiu Ulici, neobosit descoperitor de talente literare, redactor la o revistă numită Contemporanul. mă aflam, în acea zi memorabilă, în biroul său împreună cu o poetă, elena Ștefoi, colegă de facultate cu mine și originară, ca și mine, din nordul țării. Și eu și elena eram fascinați de acest om care ne citise poemele și ne considera ca fiind „talente
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
labilitatea (lui Caragiale) vine din inteligență", Conul Leonida fiind apreciat drept o "minte dialectică", deoarece "sare iute peste contradicții". Incoerența eroilor lui Caragiale o consideră Călinescu drept "o tensiune a spiritului", deci "un fond", și el zice despre Cațavencu, burlesc memorabil:"Că expoziția ideilor este extravagantă nu importă, fundamental este că eroul trăiește mari senzații ideologice", căci "a profera cuvinte incoerente nu înseamnă a fi și fără fond", iar despre mentorul Junimii: "Maiorescu e credincios unei "idei" și nu poate înțelege
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
efortul depus degeaba: - Credeam că sunteți italieni! spun ele dezamăgite, când au zărit numărul de Prahova, luminat de lampă. Așa era în epoca aceea, italienii luau multe românce. Fiat-ul lui Georgică făcea toți banii. În altă seară avea bani, eveniment memorabil care trebuia sărbătorit și au mers la Codrii Cosminului cu Țiganul. Era aglomerat și au ocupat o masă. Au comandat băutură și tochitură cu mămăliguță, specialitatea casei. Între timp văzându-i singuri, vine la masa lor o tipă de vreo
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
În camerele de anchetă ale temutei instituții ce a fost Securitatea, În Încăperile factorului de decizie care a regizat marele spectacol al procesului, În lumea victimelor și a torționarilor. Autoarea nu e lipsită de talent literar; unele tablouri descrise rămân memorabile. Personal am reținut, ca emblematic, tabloul „torționarului la pensie” Ioan xe "Șoltuțiu"Șoltuțiu, transformat În „respectabil universitar” - un domn cu baston, elegant și rasat, deprins să fie chemat „domn’ profesor de către concitadini, ce se plimbă senin sub soarele amiezii de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ridică de la bun început întrebarea întrebărilor: qui bono, cui prodest?!, pentru că, nu-i așa, nimeni nu-și poate nega, fără a atrage blamul istoriei, propriul certificat de naștere, care este și rămâne documentul adoptat în condițiile acelei zile fierbinți și memorabile din 27 august. P.S. Jocul copilăros și descalificant cu declararea persona non grata a celor doi diplomați ai Ambasadei României de la Chișinău atinge apogeul absurdului și nesăbuinței, un act de futilitate și iresponsabilitate al factorilor decidenți, măsuri care se răsfrâng
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
București, 1997. Turcescu, Lucian, „«Person» versus «Individual», and Other Modern Misreadings of Gregory of Nyssa”, Modern Theology 18 (2002) 4, pp. 527-539. Țurcanu, Florin, Mircea Eliade: Le prisonnier de l’histoire, La Découverte, Paris, 2003. Țuțea, Petre, 321 de vorbe memorabile, București, Editura Humanitas, 1993. Ungureanu, Traian, Despre Securitate. România „ca și cum”, Editura Humanitas, București, 2006. Ungureanu, Traian, Războiul timpurilor. Declin occidental și asediu islamic, Editura Humanitas, București, 2006. Urs von Balthasar, Hans, Cordula ou l’epreuve décisive, Beauchesne, Paris, 1961. Urs
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
bun pămîntul cu aburii În șoapte, Tristețe sfărîmată sub crengi ca un gîndac. (Schützhaus) Imaginea despre acest volum n-ar fi cît de cît completă dacă n-am reține și un număr de „definiții” ale poeziei, conturate pregnant În versuri memorabile, și care se situează În linia - unitară - urmată pînă În acest moment de scrisul poetului. E reactualizată În asemenea versuri aceeași poetică deschisă, - variantă personală a formulei, devenită model pentru imagismul avangardist, a lui Pierre Reverdy: Și poemele sunt ciubotele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
forme noi de expresie reperele fundamentale ale viziunii sale lirice, confirmînd acel excelent „simț al plasticei cuvîntului”, despre care vorbise Încă G. Călinescu, În pagini În care ferventa aspirație a comuniunii universale sub semnul „miracolului” poetic capătă, nu o dată, reliefuri memorabile. CONFIGURĂRI ALE IMAGINARULUI Aproape totul argumentează, cum am văzut, atît În programul teoretic cît și În practica poeziei lui Ilarie Voronca, În favoarea situării demersului său sub semnul a ceea ce am putea numi o poetică a metamorfozelor. Recapitulînd sumar datele esențiale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu precădere prin intermediul practicii literare) că lirismul se dovedește neputincios în confruntarea cu o realitate polimorfă, refractară față de orice tentativă de esențializare. De la Ragazza Carla (1962) la Ballata di Rudi (1995), Pagliarani și-a construit poemele prin recursul la personaje memorabile, cu rol coagulant, în jurul cărora gravitează alte personaje, toate contribuind la închegarea unor trame narative, la derularea unor „istorii” în buna tradiție „a poemului teatral, a monologului dramatizat și a baladei (în genul lui Majakovskij, Eliot și Brecht.)” 278. Într-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
evidente sunt, pe de o parte, descriptive, portretistice sau de prezentare a spațiilor de joc, pe de altă parte, epice, în sens deopotrivă comportamentist și analitic, introspectiv”361, afirma Ion Bogdan Lefter în legătură cu ciclul mopeteiana, adăugând apoi, cu îndreptățire, că memorabil este mai cu seamă protagonistul, mopete, „un fel de Charlot cu veleități culturale, un individ pe care, la prima vedere, nu îți vine să dai prea mulți bani”362. Vom încerca, în cele ce urmează să analizăm acele procedee portretistice
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
care, la prima vedere, nu îți vine să dai prea mulți bani”362. Vom încerca, în cele ce urmează să analizăm acele procedee portretistice și acele strategii compoziționale care îl transformă pe acest personaj, în aparență insignifiant, într-un „erou” memorabil. Așa cum, de altfel, au procedat majoritatea comentatorilor, vom începe, inevitabil, de la sonoritățile numelui. Constatăm, mai întâi, că această creație onomastică recognoscibil ivănesciană are, în mod evident, asociații sonore simpatic-comice, că în jurul său stăruie un fel de ambiguitate provenită tocmai din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
face o părere despre ținutul Bulzeștilor - misterios și pitoresc, totuși, în ciuda prozaismului afișat cu dezinvoltură - doar după lectura unei singure secvențe sau chiar a două, trei poeme mai ample). În aceste spații se intersectează diferite voci narative, apar numeroase personaje, memorabile tocmai prin trăsături în aparență comune, se petrec întâmplări în parte insignifiante, în parte neliniștitoare sau chiar teribile. Și toate sunt relatate într-un limbaj simplu, accesibil, colorat cu regionalisme și expresii populare, punctat de mărcile aproape insesizabile ale unei
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu seamă finalul Luptei cu gărgăunii („Am văzut atunci cu ochiul celălalt, rușinat, ce țâțe frumoase și bune/ Au femeile de la noi și cred că mai mult asta m-a făcut bine și mi-a ținut vederea.”). O altă scenă memorabilă este aceea în care personajul-narator, devenit ceva mai mare, merge cu boii la întors brazde, dar, apucat de lehamite, lasă lucrul baltă și fuge: Pe la prânz m-a apucat un soi de lehamite „Dacă rămân și termin locul ăsta - mi-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și terminând cu analiza și interpretarea datelor obținute. Procedeul folosit de noi în acest demers de definire prin comparație nu are nimic deosebit, el fiind utilizat frecvent și cu bune rezultate în cazurile multor altor noțiuni perechi (vezi, de pildă, memorabila încercare a lui George Em. Marica ș1942ț de definire a satului prin raportare permanentă la urban). De asemenea, rezultatul unei astfel de abordări îl constituie o definiție flexibilă, prin care cele două genuri distinse nu sunt rigid separate, sugerându-se
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
se folosește, ci În poezia Însăși care este opera unui spirit complex. Meritul extraordinar al acestor poeți de Început este de a fi utilizat o retorică sincretică pentru a crea o poezie În care spiritualitatea românească găsește o expresie adeseori memorabilă. Trecută În poezie, valea devine o dimensiune a peisajului românesc, marea pe care Bolintineanu o descoperă intră Într-o geografie imaginară a spiritualității noastre, la fel ca ruinele lui CÎrlova și șesul prăfos al lui Grigore Alexandrescu. Cartea de față
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noțiunilor contrastante, În genul: În rai fără tine e moarte, e gheață/ Ș-În iad lîngă tine e bine, e viață.” Nicolae Îndoaie mai bine fraza decît fratele său, Alecu, aspirînd la rafinamentul și faima tatălui. Nu ajunge la formule memorabile, versurile rămîn uscate, prea dialectice pentru gustul modern. Nu este mai puțin adevărat că În confesiunile lui stăpînite putem descoperi un capăt al poeziei de concepție de mai tîrziu. Treaza plăcere este un prim semn. Nicolae introduce În poezia galantă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
revin, sub alte forme, și ele se bizuie pe un sincretism supărător. Un decor fastuos În care tronează, de regulă, luna (martor, spion al marilor evenimente) precede sau Închide o scenă istorică. Valoarea poemelor e dată de acele cîteva versuri memorabile despre libertate și demnitate, versuri pe care, În ciuda aparatului poetic desuet, le citim și azi cu emoție. Școala ni le-a fixat În minte și este suficient ca cineva să Înceapă un vers pentru ca urmarea să vină de la sine. Retorica
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mănăstirea Curtea de Argeș. Tema erotică este părăsită În baladele citate În favoarea temei patriotice. Asceza este aici pur morală. Erosul reapare În Macedonele unde femeile au „dulci nuduri” și ciobanii mor conversînd cu mioarele. Erosul intră Într-o mitologie de ordin pastoral. Memorabile sînt versurile din Românele din Cavaia: „Tropotă, bubuie, plaiul Candavii LÎngă Cavaia, Caii se spumegă, pui ai Moravii Răpind bătaia Iată-i alunecă!... Ei poartă femeile, dalbe ca ziorile Cele de vară... Fugi, trecătorule! pleacă-ți cătările A nu le
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aduce În vasta scenă lirică pe radioasa Aurora care - „dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit” - zboară peste lume și dă sfaturi bune unei copile triste. Nu se configurează, din aceste imagini comune, o figură poetică specială, o formă memorabilă a sensibilității. O urare ce nu implică prea mult imaginația În materie. Obiectele reale, mai numeroase decît În alte poeme, nu indică o preferință, un atașament, o asumare revelatoare. Din cîteva detalii (aerul viu și proaspăt, valurile limpide din văzduh
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
leu, stînca naltă, glasul ei tună, prăvălită - ea rumpe și zdrobește etc. La aceste imagini ale durității și forței, se asociază altele venite din aceeași sferă a maiestății triumfale: vulturul ce se rotește deasupra eroului și poartă cu el un memorabil dialog, calul magnific care „turbă, mușcă, sare”, În fine, scutul de fer săpat pe care sînt gravate insignele imperiului. Aceasta este teza, forța luminoasă a mitului, binele În dialectica maniheistă a poemului. Antiteza e figurată prin imagini din altă sferă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nuri, a fi nurlie constituie totul pentru o femeie. Nurii atrag mai mult decît „fierul la magnit”, zice infatigabilul Conachi (o adevărată uzină de comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o clipă din mitologia anacreontică, se deschide spre un nou stil liric. Stilul nou Începe cu un gust nou pentru peisaj: un peisaj euforizant, cu Întunecimi, sălbăticii grandioase. Asceza (veleitatea ascezei) se sprijină pe un peisaj seducător. c) Peisajul devine memorabil În cea de a treia etapă a exilului: un exil care celebrează un trecut fascinant. În surghiun, poetul retrăiește istoria pasiunii sale și istoria cuprinde momente de mare intensitate. Acestea angajează și un peisaj specific (peisajul martor): măreț În sălbăticie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din iluministul Al. Pope: An Essay on Man sub titlul: „Prințipurile Moralului sau cercarea de voroavă asupra omului”. El exprimă prin intermediul acestui model sentimentul vastității universului, a facerii și desfacerii lumilor. Unele formule sînt, În limba puțină a lui Conachi, memorabile: „rînduiala crugurilor călătoare”, „ori ceriurile În clătire și gata să se desfunde /, ori frageda trestioară după vînturi cum să pleacă, / ori lumile totodată În noian să se prefacă” etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și-și cususe nasturele sub ochii doamnei Ioanide. Furios, trăgând concluzii din această pasivitate, Ioanide întări nasturele peste orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer tehnica. Cu acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua memorabilă, sculîndu-se din pat, ochii îi căzuseră pe candelabru. Brațele acestuia erau pigmentate cu excremente de muscă. Ioanide impută că se puteau da instrucții servitoarei să curețe obiectul. Doamna Ioanide obiectase că femeia n-avusese timp. Atunci Ioanide, a cărui memorie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]