KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...133 >

3,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

era doar o simplă formalitate din partea lui, iar trimișii înțeleseră că aveau în față o ființă omenească realmente inimoasă. Era dușmanul lor, dar era și un om cinstit. Nu se poate, Seniorul Hideyoshi vă așteaptă cu nerăbdare răspunsul, spuse Hikoemon. Mesagerii nu cerură decât torțe și porniră la drum. Îngrijorat să nu li se întâmple ceva, Muneharu trimise trei vasali de-ai lui să-i conducă până în primele linii. Kanbei și Hikoemon călăriseră tot drumul până la Castelul Takamatsu și înapoi fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și concret: — Generalul Muneharu refuză să capituleze. Este atât de hotărât, încât orice altă încercare de negociere ar fi zadarnică. Hideyoshi nu părea surprins. Le spuse celor doi să revină după ce se odihniseră. În aceeași zi, Hideyoshi îi chemă pe mesageri și pe câțiva generali la o consfătuire. Folosindu-se de o hartă a regiunii, Kanbei revăzu pozițiile liniei defensive a celor șapte fortărețe. Hideyoshi ridică privirea de pe hartă și se întinse, ca și cum ar fi fost obosit. Mai devreme, primise vești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Dacă samuraiii care le supraveghează munca ar face la fel, un om ar putea avea de zece ori mai multă forță și am putea izbândi tot ce dorim. Kanbei, voi veni eu însumi pe șantier. A doua zi dimineață, un mesager în robă galbenă alerga în jurul șantierului, ordonându-le muncitorilor să întrerupă lucrul și să se adune în jurul unui steag înălțat pe dig. Lucrătorii din schimbul de noapte, care erau în drum spre casă, și cei care tocmai veneau la muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de alta a lui, pe când Hideyoshi privea spre soldatul inamic, care îngenunchease sub streșinile ude de ploaie. Omul stătea în genunchi mândru, având mâinile legate cu o funie. — Acest om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe vasalul însărcinat cu paza prizonierului. La percheziția inițială, vasalul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și nu există nici o persoană aici care să-și prelungească viața fie și numai cu o zi, vânzându-i inamicului cântecul victoriei. Suntem pregătiți ferm pentru un asediu și hotărâți să murim, odată cu castelul. În scrisoare, Muneharu încuraja efectiv întăririle. Mesagerul capturat al clanului Mori răspunse la întrebările lui Hideyoshi cu o franchețe neașteptată. Întrucât citise deja scrisoarea lui Muneharu, inamicul părea să se fi resemnat cu faptul că zadarnic ar mai fi încercat să ascundă ceva. Dar Hideyoshi nu îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
drumul? — A înotat prin lacul noroios și pare să-i fie frig. Dați-i de mâncare și trimiteți-l cu un permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am înțeles, stăpâne. Vasalul îl dezlegă pe mesager. Evident, omul fusese hotărât să moară, iar acum era nedumerit. Se înclină tăcut spre Hideyoshi și dădu să se ridice. — Nădăjduiesc că Seniorul Kikkawa e bine sănătos, spuse Hideyoshi. Te rog să-i transmiți cele mai calde salutări din partea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
respect. — De asemenea, cred că în statul major de campanie al Seniorului Terumoto este un călugăr numit Ekei. Ekei din Ankokuji. Într-adevăr, stăpâne. — Nu l-am mai văzut de mult. Transmite-i, te rog, și lui, complimentele mele. De îndată ce mesagerul plecă, Hideyoshi se întoarse spre un vasal, întrebându-l: — Mai ai scrisoarea pe care ți-am dat-o adineaori? — Este în deplină siguranță, stăpâne. — Conține un mesaj secret de mare importanță. Du-i-o direct Seniorului Nobunaga. I-o voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
capturat și în mâinile mele a ajuns o scrisoare care conține intențiile ale lui Muneharu precum și cele ale lui Kikkawa. Fii cum nu se poate mai prudent. Hideyoshi se așeză cu fața spre lampă. Scrisoarea pe care i-o încredințase mesagerului pentru a o duce la Azuchi îi cerea lui Nobunaga să conducă o armată în apus. Soarta solitarului Castel Takamatsu era aceea a unui pește deja prins în plasă. Armatele combinate ale lui Mori Terumoto, Kobayakawa Takakage și Kikkawa Motoharu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cu scuze! îl întrerupse Nobunaga. Aruncă totul! Ia altceva pentru banchetul de diseară! Și, făcând pe surdul, Nobunaga se îndepărtă. Mitsuhide stătu o vreme tăcut, aproape ca și cum i-ar fi pierit puterea să se miște În acel moment, sosi un mesager care-i dădu o scrisoare cu ordinul de a-și aduna forțele ca să plece, imediat, spre provinciile din apus. Vasalii clanului Akechi duseră prin poarta din dos numeroasele delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
stăpâne, spuse Masataka. Vasalii încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați în grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să plece, cineva descălecă în fața porții. Era un mesager de la Nobunaga. — Senior Mitsuhide, plecați? se interesă omul. — Încă nu. Mă gândeam să mai trec o dată pe la castel, să-i salut pe Domnia Sa și pe Seniorul Ieyasu, apoi să plec. — Seniorul Nobunaga era îngrijorat că s-ar fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
apus, ca ariergardă. Nu pierde timpul, riscând să ne faci să pierdem această ocazie strategică. Mitsuhide se prosternă, răspunzând că avea să respecte instrucțiunile ca la carte. Apoi, considerând poate că se arătase prea servil, se ridică, privi direct spre mesager și adăugă: — Te rog să-i vorbești Domniei Sale cum găsești de cuviință. Îl conduse pe emisar până la poartă. Cu fiecare pas, nervii îi erau întinși la limită de vântul care sufla prin clădirea aproape goală. „Până în urmă cu câțiva ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a pleca, fie și dacă era în toiul nopții. De câte ori n-a spus Nobunaga: «Mai treci pe la o ceașcă de ceai,» sau « Dacă pleci dimineață, vino înaintea zorilor.» De ce a ajuns să mă disprețuiască astfel? A trimis până și un mesager, ca să nu fie nevoit să mă primească personal. Nu te gândi. Nici prin minte să nu-ți treacă.“ Cu cât se străduia mai mult să n-o facă, cu atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
câteva momente, Mitsuharu plecă și el. Trecând pe coridor, intră în apartamentele samurailor. Ceru imediat hârtie de scris și un penel, apoi lăsă pensula să alunece pe hârtie, ca și cum ar fi știut deja ceea ce urma să scrie. — Du-i-o mesagerului marelui preot din Yokawa și trimite-l înapoi. Îi dădu scrisoarea unui ajutor și, nepărând ca problema să-l mai intereseze cu ceva, întrebă un paj: — Seniorul Mitsuhide mai doarme? — Când m-am uitat, în odaia dumnealui era foarte liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
părea stânjenit. Ținea în mână o scrisoare și ceva ce părea a fi o petiție scrisă pe hârtie groasă. În timp ce vorbea, se vedea limpede că era îngrijorat din cauza posibilei reacții a lui Mitsuharu: — La poarta castelului a venit încă un mesager din partea marelui preot din Yokawa și a insistat să-i înaintez, încă o dată, această scrisoare seniorului de la castel. Am refuzat, dar el a spus că primise ordin să vină și n-avea de gând să plece. Ce să fac? — Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage. Totuși, a stăruit, trimițându-mi încă două-trei scrisori după aceea. Nici vorbă, e încăpățânat. Refuză s-o primești și expediază-l. — Am înțeles, stăpâne. Cu aceste cuvinte, mesagerul plecă grăbit, continuând să țină petiția în mână. Arăta de parcă el însuși ar fi fost dojenit. Imediat ce omul ieși, Mitsuhide i se adresă vărului său: — Este vorba cumva de marele preot din Yokawa de pe Muntele Hiei? — Întocmai. Cu ani în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în ultimul timp, au început să caute sprijinul oamenilor de rând. Cutreieră toate provinciile, solicitând contribuții, bătând la fiecare ușă, și am auzit că au început chiar și să construiască provizoriu capele pe locurile vechilor temple. — Bine, și-atunci comisionul mesagerului pe care ți l-a trimis de două sau trei ori marele preot din Yokawa are vreo legătură cu cererea asta? — Nu, își feri grăbit Mitsuharu ochii, după care, îl privi calm pe Mitsuhide, drept în față. Adevărul este că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru restaurarea Muntelui Hiei. I-am spus că ambele cereri nu pot fi luate, sub nici o formă, în discuție. — Și, cu toate că i-ai spus că nu intră în discuție, ai refuzat și iar ai refuzat, el a continuat să trimită mesageri la castel, de încă trei-patru ori? Mitsuharu, m-aș teme să-mi iscălesc numele pe lista de subscripție, din respect față de Seniorul Nobunaga, dar mă întreb dacă am motive să nu-l văd. Cred că nu are absolut nici un rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru el să nu aibă absolut nici o legătură cu refacerea Muntelui Hiei. Și nu era recomandabil să se întâlnească nici cu marele preot. Până aici, Mitsuharu putea să judece destul de clar, însă de ce păruse Mitsuhide nemulțumit de respingerea arbitrară a mesagerului și de refuzarea petiției? În esență, nu părea deloc satisfăcut de felul cum tratase Mitsuharu situația. Ce fel de plan ticluia Mitsuhide, cu Muntele Hiei în centru? În mod vădit, vizita lui Mitsuhide avea să constituie prilejul perfect pentru noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ca fiind membri ai clanului Akechi, îi invitaseră în curtea templului. Mitsuhide stătea pe un taburet de campanie, la umbra paravanului întins de ajutoarele lui. Își terminase masa și îi dicta secretarului o scrisoare. — Preoții Templului Myoshin... ar fi niște mesageri ideali! Cheamă-i înapoi! îi ordonă el unui paj. Când preoții reveniră, Mitsuhide le încredință scrisoarea pe care tocmai o scrisese secretarul său. — Ați fi buni vă rog să duceți această scrisoare, cât mai repede, la reședința poetului Shoha? Imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ceartă dintre soț și soție, dar misionarii care treceau prin apropiere la astfel de ocazii interveneau, încercând să-i împace. Astfel, își câștigaseră reputația unor oameni buni și înțelegători. — Muncesc cu adevărat pentru binele societății, spuneau oamenii. Poate că sunt mesageri ai zeilor. Cetățenii erau plini de admirație la adresa misionarilor, de o bună bucată de vreme. Faptele lor bune îi priveau și pe cei săraci, bolnavi și fără adăpost. Biserica avea chiar și un fel de spital de caritate și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
general al lui Nobunaga. Lângă încăperea de unde se auzea glasul lui Nobunaga, murmura un pârâu izvorând din grădină, iar din niște clădiri puțin mai îndepărtate pluteau, când și când, pe aripile brizei, râsete vesele de femei. Nobunaga vorbea cu un mesager de la al treilea fiu al său, Nobutaka, și de la Niwa Nagahide: Îi va fi de folos bătrânului meu ajutor, Nagahide. Informați-l că totul e asigurat. Peste câteva zile mă voi duce personal în provinciile apusene, așa că ne vom întâlni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ajutor, Nagahide. Informați-l că totul e asigurat. Peste câteva zile mă voi duce personal în provinciile apusene, așa că ne vom întâlni acolo curând. Armata lui Nobutaka și a lui Niwa urma să pornească spre Awa a doua zi dimineață. Mesagerul venise să raporteze acest lucru, precum și informația că Tokugawa Ieyasu călătorise de la Osaka la Sakai. Nobunaga întoarse capul spre cer, ca și cum abia atunci i-ar fi observat culoarea, și îi spuse unui paj: — Se înserează. Ridicați storurile din partea de apus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Kikkawa și a lui Kobatakawa, așteptau să salveze castelul izolat. În perioadele cu vreme frumoasă, umbrela lui Hideyoshi și stindardul comandantului puteau fi văzute limpede de inamic. În seara aceea, tocmai când Hideyoshi se întorcea la bivuacul său, sosi un mesager pe Drumul Okayama și fu imediat înconjurat de gărzi. Drumul ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fu imediat înconjurat de gărzi. Drumul ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul era păzit cu strășnicie. Mesagerul, lovindu-și încontinuu calul cu cravașa, călărise din ajun fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
demonstreze că nu stăteau acolo doar de decor. Yuko îi calmă mai întâi pe tinerii cei îndărătnici, apoi întrebă: — Senior Asano, ce s-a întâmplat? Asano îi arătă caseta de scrisori pe care o ținea în mână, spunându-i despre mesagerul care tocmai sosise de la Kyoto. Auzise că întrunirea era privată, dar considera că mesajul nu era lipsit de importanță, așa că dorea să vorbească un moment cu stăpânul său. — Așteptați o clipă, vă rog. Yuko reveni înăuntru, dar se întoarse imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]