3,272 matches
-
Pe când ambalez motorul și ocolesc vâjâind centrul comercial al orașului pe albumul Bat Out Of Hell al lui Meat Loaf Îmi recapăt puțin buna dispoziție. Jim Steinman, probabil cel mai tare compozitor de rock al tuturor timpurilor. Puțoiu ăla e meseriaș. Când ajung la sediu, văd că cei mai mulți din echipă sunt acolo, li s-a luat de tot rahatul de Crăciun. Cu toată vorbăraia aia tâmpită despre familie, prieteni apropiați și sărbători, eu Întotdeauna mi-am dat seama că majoritatea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Își flutură brațul liber spre movilele alea maronii și mohorâte care se Înalță deasupra noastră, până la baza dealurilor ălora. Claire scoate un zâmbet impresionat și apreciativ. Gagica o să ajungă până-n cel mai Înalt vârf al carierei sale. Are simțul ăla meseriaș de apreciere instinctivă a valorilor, caracteristic curvelor. Hector fluieră și din senin un collie vine spre noi ca din pușcă. Exact când credeam că o să se izbească de noi, Încetinește și ne Înconjoară de câteva ori, scheunând de surescitare. — El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un sunet strident de explozie, În același timp În smucindu-mi violent mâna de lângă cap. Bună cocaina asta, ei Bruce? — Prea bună pentru bulangii ăia Ray. Prea bună pentru bulangii. Să mor io, scumpul meu prieten. Ray Lennox. Un tip meseriaș și un polițai al naibii de bun. Nu-mi pasă de ce zice lumea. După Încă un atac fulgerător la cocaină mergem prin câteva baruri, apoi ne Întoarcem la iel cu mâncare la pachet și mai multă cocaină. Puțoiu mă obligă să ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
jale. Emigrație ? Asta da, și... mai crește ! Efecte imediate: petice la haine, încălțăminte proastă, încălzire așișderea, jafuri și tâlhării, alte probleme sociale! Nu pot excepta PRESA. Acum e regruparea cea mare. Chestiune de câteva luni. Băieții aceștia buni sau răi, meseriași și nu prea, săvârșesc o muncă utilă, uneori produc bucurii. Sunt prost plătiți dar suflete de luptători. Cine să-i sprijine, știind că pentru fiecare întreprindere e un viitor incert ! Cel mai bogat om din județ înregistrează deficite, proporțional, fiecare
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
mai putea, nici nu aș mai considera că merită să scriu. Mi-ar fi foarte ușor să scriu cinci sau chiar zece romane despre același mediu, în maniera cărții precedente, dar îmi dau seama că ar fi o treabă de meseriaș, nu de scriitor care se respectă. De aceea îmi schimb mereu unghiul de abordare, optica, tipurile psihologice, pentru a-mi da senzația de dificultate pe care trebuie să o depășesc. C.Ș.: Atribui vreo semnificație numelor? A.B.: Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Asta era cooperativa meșteșugărească, așa se numea oficial. Mai era și cooperativa de consum - adică prăvăliile în curs de transformare în magazine. Mai erau și altele asemenea, dar într-un târg cu puternică populație evreiască, deci cu tradiții de mici meseriași și negustori, astea două trebuie să fi fost de bază. M.I.: Da. Iar cooperativa în care lucrau mulți dintre membrii familiei, iar unchiul era șef, era puternică și bogată, cea mai bogată. Primul televizor din Tg. Neamț la cooperativă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
intre în partid, are o situație din ce în ce mai precară. El nu era anticomunist, dar n-a vrut să intre în partid. Mi-aduc aminte că au fost alegeri la cooperativă, și comuniștii au vrut să pună pe altul în locul lui. Atunci meseriașii au spus - țin minte că mă duceam cu el peste tot - că dacă îl aleg pe acela, îi sparg capul cu ciocanul. Până la urmă, unchiul a fost reales președinte, comuniștii nu au putut face nimic. A fost un președinte foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
gospodar. M.I.: Da, foarte bun gospodar. Cooperativa era viața lui. Și-a investit toată energia în afacerea asta, se chinuia ca oamenii să aibă de lucru, îmi aduc aminte foarte limpede. Din cauza asta a fost foarte iubit. Nu numai de meseriașii Cooperativei, ci de lume în general. Tot timpul dădea bani cu împrumut, te aștepta oricât. Cum nici nu s-a însurat până relativ târziu, banii nu contau pentru el. Țin minte că mătușile nu-i dădeau voie să se ducă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
iluminiști peste noapte și care își fac lifting la televizor, luându-și morga unora care au descoperit „codul lui da Vinci“. Măcar ca exprimare publică, Ionuț Popa este ceea ce ne lipsește cel mai mult și care se cheamă, simplu, „un meseriaș“. Unul cu umor! Unul care ne furnizează cele mai suculente știri din Liga I Nume-De-Bere-La-Pet, ligă în care majoritatea râgâie cacofonic și știrb. DAMELE GAZETIERE Presa pentru ambele sexe Emilia CHISCOP Ca două specii diferite ce sunt, bărbații și femeile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
vorbim de adolescenți revoltați împotriva autorității și mai ales dornici ca revolta lor să aibă vreun efect vizibil. Așa că nota scăzută la purtare devenea un fel de certificat de rebel. Șmecherii și tipii cool aveau nota scăzută la purtare. Erau meseriașii cu care voiai să fii în gașcă. Nota zece la purtare o aveau fetițele, pămpălăii și tocilarii. Cam așa stau lucrurile cu adolescenții. Și ce pericol îl păștea - sau îl paște - pe un elev cu notă mică la purtare? Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ingenios, mimetic, metaforele lui sunt îndrăznețe și mobilitatea spiritului său este mare" (Eugen Simion). Poet, prozator, dramaturg, traducător, publicist, pictor de icoane, Ovidiu Genaru spune cu nonșalanța unui impuls sarcastic, demistificator: "am umblat brambura prin literatură, mă consider un mic meseriaș particular". Evident, cititorii nu-i dau dreptate. Are peste 30 de cărți publicate, în toate genurile, dar precizează: "fumez zece țigări pe zi; eu scriu încet și țigara arde singură". A primit Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, Premiul Uniunii Scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Le-am cântat poemele mele. Și așa, și-au făcut ei nunta. Muzică, texte și voce: Cezar Ivănescu. Unii, în beția lor, ziceau că L-au auzit pe Dumnezeu chiuind, alții că L-au văzut trăgând o bătută de mare meseriaș. Ha ha ha ha! V.P.: Fiindcă ați amintit de Nicolae Breban, am să-l parafrazez mulțumindu-vă pentru aceste confesiuni violente. Parțial violente, se-nțelege. Comentarii critice "De la Arghezi n-am mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
informatori care nu și-au cerut niciodată scuze. Atâta vreme cât toți aceștia își fac un merit „patriotic” din ceea ce au comis, „tradiția rea” de care vorbea jurnalistul de la Lamura se menține. Pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, credea același meseriaș de presă, ar trebui „să începem prin a ne schimba noi înșine”. Altfel-zis, să depășim tradiționalul regionalism lipsit de orizont, pentru a participa la problemele Europei și ale lumii. Să gândim nu ca locuitori ai Ploieștilor și Dorohoiului, ci ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum este. Și dovedește încă o dată că rămâne un meseriaș, în vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
informatori care nu și-au cerut niciodată scuze. Atâta vreme cât toți aceștia își fac un merit „patriotic” din ceea ce au comis, „tradiția rea” de care vorbea jurnalistul de la Lamura se menține. Pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, credea același meseriaș de presă, ar trebui „să începem prin a ne schimba noi înșine”. Altfel-zis, să depășim tradiționalul regionalism lipsit de orizont, pentru a participa la problemele Europei și ale lumii. Să gândim nu ca locuitori ai Ploieștilor și Dorohoiului, ci ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum este. Și dovedește încă o dată că rămâne un meseriaș, în vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o veșnicie și bunăstarea lor e trecătoare. Mai rău era și faptul că prosperitatea, cîtă era, se ținea minte, pe cînd sărăcia, nevoile, nu. Ca un făcut, tot mai multe rapoarte vorbeau de o stare febrilă în mediile industriale, ale meseriașilor nu doar în București. Ieri sosise o sinteză, nu chiar cu bunăvoința domnului Stan Emanuel de la Siguranță, dar cu ajutorul lui, în care se semnalau agitații politice la Tîrgu Mureș, unde au fost arestați cincisprezece inși, la Timișoara se operaseră 52
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe măsură ce se apropia ziua cu pricina, pe măsură ce auzeam că atelierele de poemațioane, maratoanele de lectură, dezbaterile junilor poeți zbârnâie, mi se chircea inima: ce-o să fac? Le-am citit volumele și mi-au plăcut. Am conspectat ce-au scris criticii meseriași despre ei și mi-a plăcut. Am bifat cum douămiiștii sar la jugulara nouăzeciștilor și cum aceștia dau în cap generației ’80 și mi-a plăcut. Dar ce să spun? Cum să vorbesc despre poezie? Ce să explic? Și-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
că era cam ... mut, adică nu prea avea inițiativă în relațiile cu sexul opus; se-nroșea ca un rac, limba-n gură i se lega și, gata! Încolo era un băiat bun: nu bea, nu fuma, era bun gospodar, bun meseriaș (e mecanic auto), avea (și, poate, mai are și azi) un ban pus deoparte. Singura care i-a pătruns sufletul și a știut să-l înțeleagă a fost Mariana lui Tudose. A pus ochii pe el, l-a studiat cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se explică de ce, în teatru, problema spectrului devine esențială. În prefața la Teatrul în mers, vorbind despre rolul criticului dramatic - care n-ar trebui să-i recomande „omului de meserie” cumpătarea, „cumințenia”, moderația -, Craig îi cere autoritar: „Lăsați-l pe meseriaș să încerce imposibilul”, adică să încerce să reprezinte nereprezentabilul. Pentru că, într-adevăr, artistul este omul care a văzut ceea ce ceilalți n-au văzut niciodată, este cel care a explorat necunoscutul, teritoriile imaginației, atât de asemănătoare cu teritoriile morții, cu spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ieșirilor de nave cu mărfuri, calculase și ajunsese la cifre uriașe de cheltuieli, dar și la profituri inimaginabile. Ceruse părerea unor ingineri, maiștri, arhitecți și constructori, culesese date importante despre modul de lucru, numărul necesar de oameni și grupele de meseriași. Pentru împlinirea acestui vis n-ar fi șovăit să riște, investind cu ochii închiși toți banii lui din băncile de la Viena, Sankt Petersburg și Moscova. La nevoie, chiar banii din depozitele știute doar de el și de Babic. Europa îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Găsisem firește și câteva deosebiri. De pildă, bunicul regelui avea în jurul gâtului un colan cu paftale de aur, în vreme ce al meu purta un centimetru de mușama cenușie, prevăzut cu cifre negre, cu liniuțe între ele. Dar amândoi au fost buni meseriași și oameni tare cumsecade. Inima de aur a bunicului meu grăia limpede din ochii săi blajini, care, sunt sigur, că atunci când pleoapele i s-au coborât pentru eternitate, au păstrat imaginea chipului meu de copil fericit, să o ducă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Parcă-l văd și acum, cum se culcă fericit și se trezește în hohote de plâns, căutându-se prin toate buzunarele. Dacă găsea vreun gologan rămas acolo din greșeală, trimitea copilul la ceainărie după apă fiartă. Pe chipul său de meseriaș cu fruntea și cu țăcălia de savant, se citea remușcarea de a fi săvârșit încă o dată o nelegiuire față de femeia și copiii lui. Cinci băieți mici avea pe vremea aceea moșul Isidor și toți plângeau de foame, cu el împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am dat peste Arcărie, aflată în poarta celei de a doua biserici Armene, și apoi de Potcovărie, ce se găsește înaintea bisericii Bărboi. Aici l-am văzut și pe Mustafa, vestitul potcovar domnesc! Zici armean, zici arcar, zici potcovar, zici meseriaș... --Frumos spus, amice. Știam eu cu cine pornesc la drum!... --Mai încet cu laudele, că îmi strici freza - m-a prevenit gândul de veghe, râzând. --Ca să nu uităm de Arcari, ascultă cum scrie Ioan Costin hatman, în lipsa vel logofătului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care “dimpreună cu... Măricuța” soția lui vând la 14 septembrie 1746 (7255) o casă cu tot locul și cu pivniță de lemn lui “Popa vel ispravnic de Curte”. “Casa iaste pe Ulița Bărboiului” - am reluat eu vorba. --Pe lângă ceilalți meseriași din armenime, iaca și un “zlătar” (aurar n.n). Despre zlătar aflăm din zapisul întocmit la 15 ianuarie 1752 (7260) de surorile Catrina și Maria, care, împreună cu soții și copiii lor, vând lui Ioniță Arghirie negustor “niște locuri de casă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]