4,850 matches
-
Ching din Hangchow, pe care îl bea cu înghițituri mari, de parcă ar fi apă goală. Simt că am ales un moment nepotrivit pentru a-l invita. Însă în clipa în care prințul îl vede pe Tung Ching, îl ia pe micuț în brațe. Copilul zâmbește, și unchiul său este complet cucerit. Știu că ar vrea să mai stea, însă un mesager intră cu un document pentru semnat și prințul este nevoit să-l lase pe Tung Chih jos. Eu continui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Chih. Aprob din cap înțelepciunea mamei. — Du-te la sora ta acum, Orhideea, îmi zice mama, și lasă-mă să petrec câteva clipe singură cu nepotul meu. Mă duc la Rong și o conduc în spatele grădinii. Ne așezăm într-un micuț pavilion de piatră. Îi explic gândurile mele și dorința mamei, și sora mea e cu adevărat încântată că mi-am ținut promisiunea de a-i găsi un pretendent. — O să-i placă prințului Ch’un de mine? mă întreabă ea. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
într-atât? — Nu am făcut-o eu, Majestatea Voastră! Doamna Yun își lasă capul pe spate, pentru a-l privi în ochi. Am fost bucuroasă peste poate de nașterea lui Tung Chih și nu am contenit nici o clipă cu celebrarea micuțului. Nu voi închide ochii dacă voi fi spânzurată din cauza asta! — Toată lumea în Orașul Interzis îți recunoaște scrisul! Împăratul ridică glasul: Cum ar putea toată lumea să se înșele? — Caligrafia mea nu este un secret, protestează doamna Yun. Sunt cunoscută pentru arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a îndepărtat de floare. Își amintește oare că l-am pedepsit când a luat floarea? L-am plesnit, plângând eu însămi. Mi-am lăsat urma degetelor pe fundulețul lui și m-am urât pentru asta. Fiul meu își ridică bărbia micuță. Ce caută? Se uită după mine? Uitând de bunele maniere, trec prin mulțime și mă opresc în fața lui. Îi zâmbesc și trasez o linie cu privirea între nasul lui și sigiliul imperial. Micuțul reacționează. Cu o mișcare hotărâtă, apucă sigiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oferă mai multe amănunte. În timp ce ascult, în fața ochilor îmi apare o imagine de pe vremea când am văzut cum un băiat din sat chinuia o vrabie. Băiatul era vecinul meu și găsise vrabia într-o groapă de gunoi. Se părea că micuța creatură tocmai învăța să zboare, însă căzuse și își rupsese aripa. Când băiatul a ridicat pasărea, din pene picura apă murdară. A pus vrabia pe o piatră de șters picioarele din fața casei sale și ne-a chemat să venim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
căzuse și își rupsese aripa. Când băiatul a ridicat pasărea, din pene picura apă murdară. A pus vrabia pe o piatră de șters picioarele din fața casei sale și ne-a chemat să venim să ne uităm. Am văzut cum inima micuță bătea înăuntrul trupului păsării. Băiatul a răsucit vrabia încoace și încolo, trăgând-o de picioare și de aripi. A continuat să facă asta până când pasărea nu s-a mai mișcat. — M-ai dezamăgit, Kuei Liang! mă trezește strigătul lui Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poate oferi Majestății Sale un ultim serviciu. — De acord, murmură Hsien Feng. Seng-ko-lin-chin începe: — Se apropie luna plină... — Treci la subiect. Împăratul își întoarce capul spre tavan. — Eu... Cu mâinile bâjbâind, generalul scoate din buzunarul adânc al robei un sul micuț de pergament și i-l dă eunucului-șef Shim. Shim desface sulul, pentru ca împăratul să-l poată vedea. Pe el scrie „Mergi la Jehol“. — Ce vrei să spui? întreabă împăratul Hsien Feng. — Vânătoare, Majestatea Voastră, răspunde Seng-ko-lin-chin. — Vânătoare? Tu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hei, om gol pe dinăuntru!“, Trage de cearșafurile lui Hsien Feng și aruncă în el cu perne. Vrea să se joace de-a „Călărește căluțul“ cu cel aflat pe moarte. Nu există nici măcar o fărâmă de compasiune în trupul lui micuț. Îl plesnesc pe Tung Chih. Timp de o săptămână, în loc să-l las cu Nuharoo, îmi petrec timpul cu el, observându-l. Descopăr cauza relei sale purtări. Eu aranjasem ca Tung Chih să ia lecții de călărie cu Yung Lu, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între palanchinul meu și al lui Nuharoo. E îmbrăcat într-o robă purpurie din bumbac, iar vopseaua de la căciulă i se scurge în șuvițe micuțe pe față. Li Lien-ying și-a învățat meseria de servitor imperial, și este acum aproape la fel de bun ca An-te-hai. Sunt îngrijorată în legătură cu An-te-hai. Prințul Ch’un mi-a spus că este în închisoarea din Peking. Pentru a-și desăvârși înșelăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra cu o țigară între degete și ivind, dintr-o parte, un șold. Trebuia să remarc în pauze micuța coapsă și coama înfoiată ce-i luneca pe umeri luminoasă. M-am convins că această hieroglifă nu-mi poate fi indiferentă, dar nu pricepeam ce urma să fac. Mereu nepăsătoare, fata privea prin sticlă careul dintre zidurile interioare ale universității
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Întruna să nu se mai deschidă, lipite de ger. Am lăsat mănușile să cadă, am proptit degetul gros de la mâna dreaptă pe trăgaci și am Îndreptat țeava cu cătarea Înaltă către cerul gurii. Vedeam cum, cuminte, percutorul aștepta să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă; imensa presiune urma să azvârle glonțul cu miez de plumb și Înveliș roșiatic; glonțul se va Învârti și se va răsuci amarnic pe ghinturi, va ieși furios și agresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ani după aceea, mult după moartea celui ce le rostise Întâia oară Într-o Împrejurare care pe moment Îl Înfricoșa cu spaimele necunoscutului, dar de care mai târziu avea să-și aducă aminte cu plăcere și chiar cu acea micuță duioșie pe care Îi Îngăduia s-o aibă sufletul lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Ectoraș, o femeie blândă, bolnăvicioasă și cu ochi albaștri. Familia ei locuia Într-o casă de paiantă cu mai multe Încăperi undeva, la marginea marelui oraș Înconjurat de nesfârșite lanuri de porumb. Tatăl, cam iubitor de pahar, avea o micuță companie de transporturi, formată din două camioane și trei taxiuri pentru persoane. Târziu, foarte târziu, acea bunică avea să afle că fusese, de fapt, Înfiată de la un leagăn de copii, iar despre părinții ei naturali nu se știa nimic, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jos! 40 - nu-i de mirare, Care dintre noi e mare?! 50 - hei băieți, nu vă certați Că eu vin și voi plecați! 60 - ia ieșiți din scena mea Doar eu tre’ să stau pe ea! 70 - ce zici tinere micuț? Dispari și-am să te cruț! 80 -nu te pripi vecine, Văd c-ai cam uitat de mine! 90 - degeaba voi vă încurcați Scena să v-o disputați! 100 -eu stăpân sunt peste voi Căci în spate am zero, doi
Numerele by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83644_a_84969]
-
Hideyoshi. Dar nici una dintre fete nu vru să răspundă. Dimpotrivă, buzele li se albiră atât de tare, încât dădeau impresia că, dacă erau atinse, ar fi izbucnit în plâns. Hideyoshi râse încetișor și le zâmbi. — N-aveți de ce vă teme, micuțele mele prințese. De azi înainte, veți putea să vă jucați cu mine. Și le arătă cu degetul spre nasul său. Sora cea mijlocie râse puțin, poate fiindcă era singura căreia i se părea că semănă cu o maimuță. Dar, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteți ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata. 42. Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare. 43. Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Kaan pășea arogant și plin de importanță în urma celor patru membri ai echipajului de pe "Rândunica" care-l conduceau către puntea principală de comandă. Cei cinci cârnăciori ai mâinii drepte, care-i serveau drept degete, pipăiră cu o oarecare înfrigurare insigna micuță de metal prețios, simbol al autorității sale, agățată de piept, în timp ce ochiii înecați în grăsime se opriră fugar pe chipurile celor doi subordonați care-l urmau peste tot. Își lăsă un scurt răgaz să se bucure de prezența lor aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ai mai făcut nici un fel de opriri până aici. Corect? - Corect. Dar nu văd rostul interogatoriului ăsta. - Nu e vorba de nici un interogatoriu. Dar ai căzut în propria-ți plasă. Din câte scrie aici, spuse el scoțând din buzunar o micuță placă-misivă, preaonorabilul Poha a declarat autorităților, că te-a rugat să-i faci acest mic hatâr. Nu a fost prea cooperant, la început, dar până la urmă a fost convins să-și mărturisească păcatele. Deci nu mai are nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pe Lupașco și Vasilie abăger să dăruiască la 20 octombrie 1674 (7185) “O casă <în popor> la Sfântul Ioan Gură de Aur... pre Ulița Tărbujenească”. --Ce se mai întâmplă oare pe Ulița Trapezănească (Tărbujenească)? Iaca o nouă vânzare făcută de “Micuța, giupâneasa lui Gheorghiță vornicului, și cuconie (copiii n.n) ei”. Cele patru dughene vândute de Micuța au locul “denapoia dughenelor până în ulicioară ce vine de la Cizmari, cari dughene sântu pre Ulița Tărbujenească”. Cumpărătorul este Iorga “neguțitoriul”. La 30 iunie 1689
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cred în povestea cu libertatea presei, cu primul amendament al Constituției americane, ca și în basmul cu Verde Împărat. Și cum au observat de pe margine că se bucură cei mari, cățelușii de presă, știți dumneavoastră, e vorba de acele javre micuțe și păroase, care se tot încurcă printre picioarele comesenilor, pentru a primi și ei un os de la masa cu bucate, au prins glas și hămăie, săracii de ei, uitându-se pe furiș în lături dacă nu cumva, în loc de os primesc
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
așa de prielnice cetățeanului, care a avut nefericirea să se nască român. Totuși nene Trăienică, te știu băiat de gașcă și de aceea, n-aș vrea să închei această scriere fără să pun și eu o întrebare. Una mică, mică, micuță, dar care mă roade exact ca o pietricică în pantof. Ore de ce, în cartea ceea pe care o fluturi toată ziua, bună ziua, prin fața celor care vor să te asculte, carte pe care scrie „Constituția României”, stipulează taman la articolul 1
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pășesc mândri înainte. Peste noapt,e inventează ministere, sărbători și ocazii, iar ea îl răsplătește calină cu devotament, cu iluzii și cu ceva ce nu pot scrie acum în acest jurnal. L-au luat fiecare de câte o mânuță pe micuțul Boc, cel înfiat de șase ori până acum și până la desfierea inevitabilă, îl plimbă prin bâlciul de două parale a României de azi, îi zâmbesc drăgăstos, îl mai altoiesc din când în când, pe furiș, nu în văzul lumii și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unghiile fața să îndepărtez arsura soarelui și măsliniul natural cu care m-a înzestrat Dumnezeu.Gândeam: „Doamne, de nu m-ar crede cineva țigancă!” Și parcă-mi aude gândul o fetiță frumoasă ca o zână din povești, cu un trup micuț ca și al meu, dar foarte blondă și cu ochii de un albastru marin. Se apropie și mă întreabă senin: -Știi țigănește? Eu mă desfac în mii de bucăți, mă înalț la ceruri și cad de acolo de multe ori
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ești tu, Domnișoară? Se revarsă cerul prin fereastra larg deschisă...Ploi de lumină îmi inundă sufletul pustiit. Lângă sufletul meu stau rezemate sufletele acestea imaculate de copii, în care parcă și-a găsit adăpost liniștea și pacea.Simt inimile lor micuțe bătând la unison...O fetiță se îndreaptă cu pași siguri spre catedră și, auzindu-mi parcă zbuciumul interior, mă întreabă: -Cine ești tu, domnișoară? -Învățătoarea voastră, îi răspund încurcată. -Nu știi cum mă cheamă? -Ba da ... da` tu ai copii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ceva. M-a condus Într-o parte a orașului pe care nu o cunoșteam. Aveam totuși Încredere În el, așa că l-am urmat mai departe. ― Am ajuns, mi-a spus după puțin timp și m-am trezit În fața unei cafenele micuțe. L-am urmat Înăuntru. Am simțit dinainte să intru mirosul puternic din interior. Era o aromă dulceagă, prea puternică. Am pășit pragul și am observat cu groază că la mese erau numai cupluri, iar pe peretele din față scria cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]