17,356 matches
-
spânzurați sau arși de vii: „«Bravo, soldați! Bravo, vitejilor!», se auzea din când în când. Apoi, pe la jumătatea masacrului, a trecut o mașină din care li s-a distribuit soldaților țuică, «pentru a mări eficiența actului de pedepsire a dușmanului». Mirosul de fecale era tot mai puternic, spânzurații făceau pe ei într-un ultim spasm. Țuica nu era foarte eficientă, acum se înmulțiseră cazurile soldaților care vomitau din cauza mirosului de fecale tot mai prezent, tot mai greu de suportat“. În timpul războiului
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
distribuit soldaților țuică, «pentru a mări eficiența actului de pedepsire a dușmanului». Mirosul de fecale era tot mai puternic, spânzurații făceau pe ei într-un ultim spasm. Țuica nu era foarte eficientă, acum se înmulțiseră cazurile soldaților care vomitau din cauza mirosului de fecale tot mai prezent, tot mai greu de suportat“. În timpul războiului, morala este pusă între paranteze, și nu contează decât victoria, deoarece istoria este scrisă de învingători („De la bătălia de la Maraton încoace, depinde cine povestește primul.” „În istorie va
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
mototolită pe care sunt scrise cîteva litere mă simt ca un pasager în tramvai cu o durere bruscă în inimă neștiind cui să mă adresez fiindu-mi jenă și rușine cu mîna stîngă amorțită pielea încă vie la subsuoară și mirosul acut de viață din jur pocnetul și flama electrică din cabina vatmanului o dîră umedă în jurul buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
primele trei degete ale dreptei pe pixul subțire, fluid, îmbietor spre lunecări neașteptate de sens, amintiri, iluzii, fantasmări îndrăznețe, trenuri marfare trecînd la nesfîrșit prin halta copilăriei... Sfios e sufletul, inima zbate-n cele patru camere un sînge înviorat de mirosul proaspăt de dulce nimfoaică. Nu mă străduiesc să fiu cuminte, sînt aievea liniștit, domolitor rostogolindu-mi-se silabele înmărgelate pe-un fir de mătase-argintiu. Am căutat să plîng și n-am putut. Și mi-am zis că lacrima e pentru
Împreunînd trei degete ale dreptei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15193_a_16518]
-
de ceva care nu există... - Ba mi-e dor. Mi-e dor de zilele când mă gândeam la așa ceva. Acum nu mă mai gândesc la nimic, nu mi-e dor de nimic, nu-mi doresc nimic. Mi-e dor de mirosul de frunze arse toamna, mi-e dor de excelentul de trei lei șapteș'cinci, de sucul de doi lei cinzeci... Mi-e dor de matricole, de serbări, de cravate de pionier, de ecusoane și bentițe... de colegii mei... - Tovarășe comandant
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
acum am promis văduvei lui Fernando oarba din port că am să-i povestesc cîte ceva despre ultima zi a soțului ei cum a zburat cu vaporul în cer am să-i descriu culorile și ea le va simți după miros roșul miroase a miez de cartof mustind de amidon, galbenul miroase a minereu de extracție lunară, albastrul miroase a urină de inorog sau a sudoare de șchiop care se chinuie să treacă marea visînd, cafeniul miroase a braț de copil
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
șchiop care se chinuie să treacă marea visînd, cafeniul miroase a braț de copil care se apără de tot ceea ce nu cunoaște, movul e culoarea unei dorințe care n-a vrut să ia chip iar verdele, ei!, numai verdele are mirosul sîngelui fericitului Fernando care călărește nourii așa cum o biciuia pe văduva lui de azi să treacă moartea călare ea trebuia să facă doar i-ha! și ea făcea: i-ha! Am de reparat, de asemenea, umbrela. Trăim într-un ținut
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
nu apăruse încă în lume? Să fi fost într-o altă viață păstorul cel tînăr păzitor de capre în insula Patmos? Dacă nu de unde în atîtea flendurite duminici viziunea muntelui stîncos cu ierburi și mărăcinișuri uscate în soarele arzător și mirosul de lapte fiert din fața colibei și stînca roșie cu umbra aruncată peste foșnetul mării? Dacă nu de ce acum după atîtea căderi în abis scena filmică a tînărului păstor de capre alergînd spre stînca roșie și zgomotul săgeții intrate în carne
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
treptele ei erau nefăcutul ale căror trepte erau amorful iar treptele lui era informul treptele informului era durul treptele durului era osul treptele osului era supunerea iar treptele supunerii era carnea treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului și aguridele mirosului și gustului treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor erau sentimentele treptele sentimentelor erau gîndurile iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele oglinzii gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele lor sînt amestecul pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul ale cărei trepte
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
ține în ea ființa ale cărei trepte sînt devenirea pîlpîirea și treptele pîlpîirii e vidul iar treptele lor sînt amestecul gîndului sînt gîndurile vorbitoare iar treptele gîndului sînt oglinda gîndului treptele sentimentelor erau gîndurile treptele acestora erau sentimentele și aguridele mirosului și gustului treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului iar treptele supunerii era carnea treptele osului era supunerea treptele durului era osul treptele informului era durul ale căror trepte erau amorful treptele ei erau nefăcutul la început era neființa după ce
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
lui almosnino din bețișoare de brad gentuța de umăr a lui ghiuri kazar din care tot ieșea un chimono numărul tatuat pe brațul lui papini andrelele adrianei bittel stafide din cozonacul lui cosașu fâșul lui nichita pardesiul lui urmuz cu miros de benzină marea oglindă ovală a lui abăluță care în nopțile cu lună plină se prefăcea în lentilă o notă de plată pe care stelaru a scris numele unui zeu o brazdă din câmpul negru a lui danilov o scrisoare
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
pentru orbi”. Eu folosesc influențele numai împotriva singurătății și nu-i nimic rușinos în asta, e, poate, doar puțin trist. Fapt e că, descumpănit și cam dezorientat, am început și eu să mă descopăr prin pipăit, de când am simțit un miros suspect ce nu-mi părea a fi doar de transpirație, - nu alergasem, nu urcasem trepte, nu cărasem mai mult de cinci kilograme de cărți. Vreau să știu, pur și simplu, (Doamne iartă-mă!) dacă sunt cel care sunt. Căci nu
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
către Soare; nici unul întors cu fața spre umbră Infinite gropi de potențial în margini finite de cupă răsfrântă Spectrale volburi roșii și violete, pentagoane stelate care se strâng împăturindu-se în pentagrame albe Despre ce se petrece înăuntru dă semn mirosul atomilor Soare inutil Bucuria trifoiului de baltă Extazul spumei strălucitoare de nalbă Fericirea cicorilor cu dinții zimțați în capătul petalelor lungi traversate de nervi Veselia lobilor albi de fasole; doi față-n față și unul opus celor doi, căscat să
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
părea inima mea străpunsă de sulițe, de lănci, de halebarde - abia își mai aducea aminte de Drumul Mătăsii prin ținuturi lombarde II Îngerul meu blond, rebel și pauper a sunat din trâmbița de argint pe pământ și în cer (savuram mirosul foii de dafin - semn de carte într-un poem de Apollinaire) Boemul meu înger păzitor mi-a transmis Ordinul de prezentare la Sinedriul Poetic. Mesajul angelic mi-a amintit de Chemarea primită de tatăl meu, în iulie 1943: Preotul Ștefan
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
creștet Plutind într-o sferă Transparentă ca pielea unui înger Care abia se-ncheagă între lumi Pasiunea ah pasiunea râdeai Dar plângeai Nu spunem nimănui Povestea asta În foișor Este cineva cu mine în grădină (Îi aud răsuflarea) Ziua simt miros de iarbă Și seara mireasmă de iasomie Mă ascund în mine de frigul terestru Ca să înceteze minciuna despre frigurile mele Dimpotrivă Îmi este cald prea cald anotimpurile sunt toate fierbinți Eu nu aud coleopterele cum cad pe foaia de hârtie
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
lui subversivă, nimeni nu-l vedea comportându-se ca un cavalier servant cast din obișnuință, asemenea Penelopei învârtind în mămăliga unor zile fără sfârșit, așteptând un diamant printre pietrele râului. El știa de atunci că trecutul e un câine cu mirosul pierdut și cu ochii împăienjeniți de nesomn. Și că nimeni nu trăiește mai mult decât propria moarte, că ea stă ascunsă în țara cu granițe netrasate a unui prezent pritocit în eprubetele visului. Și spune pe nume tuturor trecătorilor. 6
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
răceală un biscuite sărat o gură de whisky simțul exact al limbii somnul în tălpile goale pe cuțitul de pîine Antecedente Există o coerență a fricii o rutină palidă luminată de ger un deget care exorcizează adjectivele și străpunge beregata mirosului de rufe întinse la uscat; și un asin tăvălit în zăpadă pe străzile inventate de viscol te îmbie zilnic să cumperi mici fleacuri din tabloul lui Mendeleev Timp A căzut bruma peste calmul Fridei și ceața mai estompează cîte ceva
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
spinarea încordată a unui poem neizbutit de fapt am început să semăn cu îngrijorările mamei: o țintă lipsită de apărare și în multe case nu mai locuiește nimeni numai în fundul grădinii un ghiocel otrăvit alfabetul Zidul Au înlocuit muzica cu mirosul și cu atingerea le-au depozitat în geometria înfundată cu silabe a urechii; unii spun una ceilalți că vinul din altar n-ar mai avea timp să dea un nume bolii și lăstunii care atîrnă de maluri sînt o zbatere
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
Rodica Braga Neputința poezia nu se lasă scrisă, e un ghem încâlcit ce mi-a obturat mintea. încerc să găsesc un capăt de fir, e ca și cum aș trage apă dintr-o piatră. doar sudoarea mea, cu gust amărui și miros de sânge închegat, curge într-un râu fără izvor și fără vărsare într-o deșertică hartă. poezia, așchie ascuțită înfiptă în creier, se căinează ca un prunc ce n-a fost binecuvântat cu durerea nașterii, ci stă, urlându-și visul
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
de vioară Iar genele-ți foșnesc lumina Vântul e pe-aproape, Încântă poetul. * Marchidan, vânzătorul de iluzii frumoase Care apar când nu te aștepți Ca o erupție sau ca o eclipsă Întunericul, melancolia. * Teii își scutură cerceii. Parfumul florilor cu miros suav Iubindu-l, îl duc mai departe îndrăgostiții Unter den Linden. * Trec fetișcane cu vântul în plete Corăbii, Care nu știu ce le paște La întâlnirea cerului cu pământul Orizont pe care ar vrea să îl atingă Mai departe, tot mai departe
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
numit indiferență. Simt pentru că sunt adevărul rupt din neființă - un adevăr mușcat numai pe jumătate din ceea ce trebuia să fie rostire, Cuvânt. A fi adevărat cu tine: iată singurătatea începutului. Singurătatea începe cu privitul în oglindă. Abia atunci îți simți mirosul trupului din care nu au rămas decât două sau trei cuvinte. Oricând... vine un vânt potrivnic care izbește fereastra... LUNĂ PLINĂ Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a uitat să-i deseneze și lacrimile. I-a dăruit doar tăcerile
Pisicile nu-și cer niciodată iertare by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/2963_a_4288]
-
Aurel Rău ÎNVIERE - Hristos a înviat! îmi spune preotul român din orașul Gyula. - Adevărat c-a înviat! îi răspund, în fața bisericii Sân-Nicoară, într-o zi de 2 iunie, puțin surprins. TEI Tei grei de floare. Mirosul lor puternic, din curtea aceluiași sfânt lăcaș. Doar ei și albinele-n ei și ploaia, lângă două busturi. Din care, unul Liviu Rebreanu ofițer. ACOLADĂ Pe malul Tisei, dinspre Apus, stau cu fața spre Răsărit; deci spre România. Și ascult
Geografia by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/3394_a_4719]
-
și pe celălalt, e fructul unei intuiții enorme. Mult înainte de-a fi știute, sau măcar bănuite, întîmplările se simt, în aerul de familie în care străina, chiar, între timp, ajunsă de-a casei, poate ,citi" straturile, calde și reci. Mirosul unui al treilea, găzduit pe tăcute în spațiul unei apropieri fără familiaritate între alți trei oameni, devine certitudine abia la moartea bătrînilor. În jurul acestei ,plecări", singurul fapt pe jumătate sigur, crește, recuperînd semne de viață din lucruri care vor fi
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
rochiei deasupra genunchilor, ca să-i sărut pulpa goală, când se ghemuia în mine pe lădița din dosul scrinului cu albituri. Laura nu era pentru mine ceea ce era unguroaica din casa părintească, pe care câteodată cădeam ca o fiară, amețit de mirosul ascuțit al trupului cald și moleșit de somn adânc. Mă apropiam de Șari tiptil, când se crăpa de ziuă și așa cum fata dormea cu lampa aprinsă, în semn de așteptare, cu cămașa de stambă roșie suflecată deasupra mijlocului ei, o
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
dar nici amatoare, dincolo de cleveteli, să-ți spună prea multe. Lumea provincială, așezată confortabil în roman, de parcă acolo și - culmea! - nu la București s-ar face și s-ar desface toate e un geamlîc ducînd spre bucătărie. Numai gusturi și mirosuri. Că nu degeaba scrisese ,părintele" Kogălniceanu o (jumătate dintr-o) carte de bucate... Nu m-aș gîndi în ruptul capului la Proust dacă un avocat la care, îndrumat de Haikis, ajunge tînărul Stănescu, rămas pe drumuri prin București, nu l-
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]