2,913 matches
-
hazare. În Imperiul Hazar exista și o a trei a funcție, kündür - locțiitorul la comandă a liderului militar, și a sugerat faptul că acest post a fost oferit noului mare principe maghiar. În 860-861, soldații maghiari i-au atacat pe misionarii creștini Chiril și Metodiu, care doreaus să îl întâlnească pe haganul hazarilor, care se afla la Chersonesos. Federația "Hétmagyar" pare să se fi separat de Imperiul Hazar pe la anul 862, când magharii ("ungri") au jefuit Francia Răsăriteană . Geografii musulmani au
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
aveau obiecții față de schimbarea statutului concetățenilor lor ẕimmi. Dovezile unei politici liberale și a siguranței publice îi atrăgeau pe europeni mai mult ca oricând. Iezuiții, al căror ordin fusese suspendat de papă în 1773, reveneau în forță. În această perioadă, misionari protestanți - britanici și americani - s-au instalat în Liban. În 1838 a fost întemeiată Biserica Protestantă a Siriei. Cu trei ani înainte, tiparul misiunii americane a fost mutat din Malta la Beirut. De cealaltă parte a orașului, în 1853 iezuiții
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
pentru instituțiile viitoare, fie publice, fie private. În Siria, primul ziar a apărut în 1858, când Ḫalīl al-Ḫūrī a întemeiat la Beirut "Ḥadīqat al-Aḫbăr" "grădina știrilor". Doisprezece ani mai târziu, Buțrūs al-Bustănī (1819-1883), care conducea o școală și colabora cu misionarii americani, a lansat la Beirut o revistă politică, științifică și literară, al-Ğinăn "grădinile", una din numeroasele publicații create de el. Motoul pe care l-a ales pentru noua revistă, "Patriotismul este o formă de religie", a căpătat sensuri profunde în
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
panegrice, adresate emirului, dar care n-au fost păstrate. În 1840 s-a mutat la Beirut, unde a ajuns vestit ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii arabe clasice și ai științelor limbii. La Beirut a intrat în legătură cu misionarii protestanți americani, cărora le corecta scrierile în arabă și pe care îi ajuta la traducerea Bibliei. În 1863, când Buțrūs al-Bustănī a înființat Școala Națională, a fost invitat să predea acolo gramatica și să participe la revizuirea și corectarea primei
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
ar putea, prin urmare, să fie contemporan cu fiica lui Radbod. În seria de nuvele "The Hammer and the Cross" a lui Harry Harrison, Radbod devine fondator al "Căii", un cult păgân organizat, creat pentru a combate eforturile depuse de misionarii creștini.
Redbad, rege al frizonilor () [Corola-website/Science/329337_a_330666]
-
orașul irakian Al-Kufa. Ulterior nașterii lui Hasan, familia acestuia s-au mutat în Rayy (astăzi Teheran), de altfel un oraș care a suferit în timp multiple transformări și care a fost martorul a nenumărate tentative de convertire a locuitorilor de către misionari a diverse secte și curente religioase de factură islamică. În acest creuzet al dogmelor, de cele mai multe ori divergente, tânărul Hasan Sabbah a dezvoltat un interes aparte pentru metafizică și misticism, aderând într-o primă fază șiismului duodeciman. De la vârsta de
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Sabbah a studiat în particular, într-o manieră autodidactă, diverse științe și aptitudini, devenind până la vârsta de 17 ani, maestru în chirologie, limbi străine, filosofie, astronomie și geometrie. Rayy era în perioada adolescenței lui Hasan un centru important pentru activitățile misionarilor ismailiți din centrul Persiei (regiunea Jibal). Mișcarea ismailită era una emergentă în Persia la jumătatea secolului XI, fiind o emanație dirijată de califul-imam Al-Mustansir din Cairo, capitala califatului fatimid. Se presupune că succesul misionarismului ismailit în Persia, s-a datorat
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
structuri organizatorice. În Rayy, tânărul Hasan cunoaște ismailismul șiit, doctrină ce la început nu îl impresionează, dar în timp, respectul său pentru respectiva doctrină crește, acesta participând la numeroase dezbateri religioase. Impresionat în mare parte de convingerea de nezdruncinat a misionarilor ismailiți, Hasan Sabbah își începe propria cercetare a doctrinelor ismailite, pentru a deveni la rândul său șiit ismailit. La vârsta de 17 ani, Hasan se convertește la ismailism și jură credință califului fatimid din Cairo, Al-Mustansir. Stilul auster și devotamentul
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
doctrinelor ismailite, pentru a deveni la rândul său șiit ismailit. La vârsta de 17 ani, Hasan se convertește la ismailism și jură credință califului fatimid din Cairo, Al-Mustansir. Stilul auster și devotamentul sincer al lui Hasan îl aduc în atenția misionarului responsabil de eforturile ismailite din regiunea sa, pe numele său Abdu l-Malik ibn Attash. Ibn Attash, impresionat de tânărul Hasan, îl numește ca adjunct al său și-l sfătuiește să meargă la Cairo pentru a-și aprofunda studiile. Cu toate
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
incontestabil al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din Cairo, fondând astfel un stat nizarit independent în Persia. Din afară, doctrina lui Hasan Sabbah și a ismailiților săi persani nizariți, părea a fi o nouă învățătură în contradicție cu vechea învățătură fatimidă. De fapt, noua învățătură nu
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
cu privire la copilăria lui Sinan dar se știe că părinții lui erau șiiți duodecimani, deși zona de unde acesta provenea, între Wasit și Basra, avea o reputație pentru practici religioase șiite extreme. În adolescența acestuia, Sinan este repede descoperit ca un bun misionar și este invitat la Alamut unde urmează un stagiu de pregătire intensivă în doctrina ismailită ca ulterior să fie numit coordonator al eforturilor misionarilor în districtul Basra, în jurul anului 1160. Șederea sa la Alamut nu a avut ca rezultat doar
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
reputație pentru practici religioase șiite extreme. În adolescența acestuia, Sinan este repede descoperit ca un bun misionar și este invitat la Alamut unde urmează un stagiu de pregătire intensivă în doctrina ismailită ca ulterior să fie numit coordonator al eforturilor misionarilor în districtul Basra, în jurul anului 1160. Șederea sa la Alamut nu a avut ca rezultat doar acumularea cunoștiințelor teologice necesare activității de misionar (da’i) ci i-a și orientat ireversibil viața. În castelul Alamut, Sinan îl întâlnește pe imamul
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
urmează un stagiu de pregătire intensivă în doctrina ismailită ca ulterior să fie numit coordonator al eforturilor misionarilor în districtul Basra, în jurul anului 1160. Șederea sa la Alamut nu a avut ca rezultat doar acumularea cunoștiințelor teologice necesare activității de misionar (da’i) ci i-a și orientat ireversibil viața. În castelul Alamut, Sinan îl întâlnește pe imamul Hasan II (un succesor al lui Hasan Sabbah, pe numele său ’Ala Dhikri al-Salam) care vede în Sinan un individ promițător și îl
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
Carpaților, după cum confirmă o scrisoare a papei Grigore al IX-lea către principele Bela din 14 noiembrie 1234, a fost mult mai persuasivă și mai eficientă decât cea catolică a Episcopiei Cumaniei, prin intermediul unor „pseudoepiscopi”. Aceștia au fost posibili horepiscopi misionari itineranți și fără sedii arhierești (ca și diaconii pe care aveau dreptul să-i ungă) și au desfășurat în zonă o activitate greu de supravegheat de către misionarii catolici. Marea invazie Mongolă de la 1241 a distrus prelungirea autorității papalo-maghiare reprezentată de
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
cea catolică a Episcopiei Cumaniei, prin intermediul unor „pseudoepiscopi”. Aceștia au fost posibili horepiscopi misionari itineranți și fără sedii arhierești (ca și diaconii pe care aveau dreptul să-i ungă) și au desfășurat în zonă o activitate greu de supravegheat de către misionarii catolici. Marea invazie Mongolă de la 1241 a distrus prelungirea autorității papalo-maghiare reprezentată de Episcopia de Milcov, astfel că în vidul de autoritate lăsat de episcopatul cuman, autoritatea ortodoxă a Vicinei s-a putut probabil extinde și mai temeinic, sprijinită sau
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
negustorii și corăbierii italieni, la sfârșitul secolului al XIII-a și la începutul celui următor au sosit aici clerici și călugări catolici, care și-au disputat cu cei ortodocși activitatea de prozelitism și cea misionară. S-a consemnat astfel prezența misionarilor franciscani și a unei mănăstiri (reședință) a acestora, a cărei existență a continuat până spre sfârșitul secolului al XIV-lea. În acest secol, odată cu scăderea rolului economic și cultural al Vicinei - din care mitropolitul bizantin alături de tot mai mulți meșteșugari
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
albume de succes: Lindsey s-a născut în "Santa Ana,California". A fost crescută într-o familie modestă împreună cu cele 4 surori ale sale: Brooke,Jennifer,Marina și Vova de către Stephen și Diane Stirling.Tatăl său a fost scriitor și misionar,una dintre numeroasele sale cărți fiind "Persona Non Grata". Părinții săi obișnuiau să o ia la toate concertele de muzică clasică gratuite care aveau loc prin zonă,concerte în care Lindsey vedea alti violoniști. De aici și pasiunea sa pentru
Lindsey Stirling () [Corola-website/Science/335426_a_336755]
-
(21 Decembrie 1795 - 9 August 1883) a fost un misionar congregaționalist scoțian în Africa, socrul lui David Livingstone, și primul traducător al Bibliei în Setswana. Moffat s-a născut într-o familie cu părinți umili în Ormiston, East Lothian. Ca să găsească serviciu, el s-a mutat în sud în Cheshire
Robert Moffat () [Corola-website/Science/335507_a_336836]
-
s-a mutat în sud în Cheshire în Anglia că și grădinar. În 1814, în timp ce era angajat la West Hall, High Legh în Cheshire În Septembrie 1816, Moffat a fost delegat în mod oficial la Surrey Chapel în Londra că misionar al LMS (în aceași zi că și John Williams) și a fost trimis în Africa de Sud. Logodnică să Mary Smith (1795-1870) a fost capabilă să se alăture lui trei ani mai tarziu, după ce s-a întors din Namaqualand în Cape Town . În
Robert Moffat () [Corola-website/Science/335507_a_336836]
-
era mic), Robert ( care a murit la vârsta de 36 , lăsând o incompletă , dar publicată, lucrare în limba Setswana), Helen, Elizabeth ( care lafel a murit când era mică), James, John, Elizabeth și Jean. Fiul lor John Smith Moffat devine un misionar LMS și a preluat conducerea misiunii în Kuruman înainte de introducerea de serviciu colonial. Nepotul sau Howard Unwin Moffat a devenit prim ministru al Southern Rhodesia. Mary a murit înaintea lui Robert în 1870, acsa în Anglia unde ei se întorseseră
Robert Moffat () [Corola-website/Science/335507_a_336836]
-
Karl Friedrich August Gützlaff (8 Iulie 1803 - 9 August 1851), sub numele englez de Charles Gutzlaff, a fost un misionar de origine germană în Orientul Îmdepărtat, de remarcat ca fiind unul din primii misionari Protestanți în Bankok, Tailanda (1828) și în Coreea (1832). A scris cărți răspândite precum, "Journal of Three Voyages along the Coast of China in 1831, 1832
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
Karl Friedrich August Gützlaff (8 Iulie 1803 - 9 August 1851), sub numele englez de Charles Gutzlaff, a fost un misionar de origine germană în Orientul Îmdepărtat, de remarcat ca fiind unul din primii misionari Protestanți în Bankok, Tailanda (1828) și în Coreea (1832). A scris cărți răspândite precum, "Journal of Three Voyages along the Coast of China in 1831, 1832 and 1833, with notices of Siam, Corea, and the Loo-Choo Islands" (1834) ("Jurnalul a
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
Islands" (1834) ("Jurnalul a Trei Călătorii dea-lungul Costei Chineze în 831, 1832 și 1833 cu observații la Siam, Coreea, și Insulele Loo-Choo)". A slujit ca translator pentru misiunile diplomatice britanice în timpul Primului Război al Opiului. Gutzlaff a fost printre primii misionari Pretestanți să poarte ținute chinezești. Gutzlaff Street în Hong Kong a fost numit după el. Născut în Pyritz (astăzi Pyrzyce), Pomerania, a fost ucenicul unui șelar in Stettin, dar a fost capabil să își asigure admiterea la Pädagogium în Halle, și
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
limba chineză, "", și a scris cărți în limba chineză pe subiecte practice . In 1834 a publicat "Journal of Three Voyages along the Coast of China in 1831, 1832 and 1833". Pe parcurs înmâna broșuri ce erau pregătite de un alt misionar pionier în China, Robert Morrison. În 1840, un group de patru persoane (, Charles Gutzlaff, , și ) au cooperat să traducă Biblia în chineză. Traducerea părții în limba ebraică a fost făcută în mare parte de Gutzlaff, cu excepția că Pentateuhul și cartea
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
îi va permite să adune mai mulți converți. Gutzlaff mai târziu a asistat la negocierile din timpul Primului Război al Opiului din 1839-42. Ca răspuns la refuzul Guvernului Chinei de a permite străini în interior, a fondat o școală pentru "misionari nativi" în 1844 și a antrenat aproape cincizeci chinezi pe parcursul primilor patru ani. Din nefericire, ideile lui Gutzlaff depășeau capacitatea lui administrativă . A sfârșit prin a fi tradăt de proprii lui misionari nativi. Ei îi raportau întâmplări strălucitoare despre convertirii
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]