3,398 matches
-
medicinii, pe care am căutat să le aplic cât am putut în cei 54 de ani de activitate în spitalele din orașul nostru. Amintirea lui se va stinge doar după ce vor dispărea urmașii elevilor lui. Nu este o lipsă de modestie, ci conștiința omului care, la sfârșit, la ora bilanțului, se știe ce și cât a făcut în perioada călătoriei pe această trecătoare lume. Preocuparea și activitatea mea în această clinică a profesorului Hațieganu a avut o mare înrâurire asupra formării
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
Ba chiar și din adolescență. Ea nu-și ia nasul la purtare, să-și privească de sus semenii cu care se întâlnește atunci când, seara, este scoasă la plimbare. În lesă, se înțelege. Că în Franța lesa-i lege. Nana e modestia întruchipată, deși, într-un fel, e și ușor ascunsă: îi place să-i lase pe alții să-i admire fru- musețea, făcându-se că nu bagă de seamă acest lucru. Nana preferă starea de ușoară perfidie celei de îngâmfare, pe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Steinhardt nu urmărea o intenționalitate literară a cărții sale, cunoscută fiind preocuparea, pasiunea lui pentru literatură. De altfel, în momentul scrierii Jurnalului fericirii, Steinhardt era un publicist și un eseist apreciat, un critic literar în toată puterea cuvântului, deși datorită modestiei sale va refuza să-și asume un astfel de statut. În, probabil, ultimul interviu acordat de N. Steinhardt, acesta mărturisea: "Nu sunt cu adevărat critic, am mai spus-o în nenumărate rânduri, sunt un diletant, așa încât faptul că revistele România
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
revistele România literară, Viața Românească, Vatra, Astra m-au recenzat, reprezintă pentru mine un succes, care este totodată și o mare surpriză"10. Oare să fi fost chiar așa, să fi fost Steinhardt un simplu diletant? Sau să fi fost modestia celui devenit călugăr cea care-l obliga la o astfel de afirmație. Pentru cei ce i-au citit volumele, a doua variantă pare mult mai plauzibilă. Este poate suficient să ofer un citat din Alchimia existenței a lui Alexandru Paleologu
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de doctorat: Principiile clasice și noile tendințe ale Dreptului constituțional. Critica operei lui Leon Duguit. III.1. Steinhardt "diletantul" Cu toată această activitate literară susținută, cel devenit monahul de la Rohia, a rămas un om cu un bun simț și o modestie rar întâlnite. În, probabil, ultimul interviu acordat de N. Steinhardt, acesta mărturisea:,,Nu sunt cu adevărat critic, am mai spus-o în nenumărate rânduri, sunt un diletant, așa încât faptul că revistele România literară, Viața Românească, Vatra, Astra m-au recenzat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
acest sens Legenda Marelui Inchizitor din Frații Karamazov și capitolul XXIII din Doktor Faustus a lui Thomas Mann). Am afirmat la începutul acestui capitol că nu putem spune exact dacă Steinhardt este critic literar autentic, ori doar diletant, așa cum cu modestie afirmă, dar tot acolo am spus că e cu certitudine original. Pentru a argumenta vom da un citat mai lung din Jurnalul fericirii în care Steinhardt vorbește despre Balzac: ,,-Marii scriitori cu adevărat făuresc o lume și ființe, asemenea lui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Sergiu Al. George), pe care Steinhardt mărturisește că-l iubește. Mi-am pus de mult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre Eminescu, oare ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară? Iată însă că până la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat câteva texte despre Eminescu: în Viața românească, în Caiete Critice, în Cuvânt înainte la Eminescu abisul ontologic de Svetlana Paleologu Matta. Am învățat și predat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la aspecte ale relațiilor dintre intelectualii vremii, Jurnalul lui Steinhardt are și o dimensiune documentară destul de importantă. El este însă mai mult decât un simplu document. E un document scris fără intenția de a fi document frumos, cu har, cu modestie, cu bun-simț, cu inteligență, ce surprinde aspecte ale unei epoci extrem de agitate din istoria noastră contemporană. Se constituie într-o sursă de informații, despre această perioadă tulbure, pentru cei interesați a se informa din alte surse decât cele "oficiale" (dosare
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
minte că la prima întâlnire l-am abordat cu o formulă de captatio benevolentiae, spunându-i: "faceți parte dintr-o generație pe care noi, cei de astăzi, o admirăm și o invidiem". La care mi-a răspuns cu o neprefăcută modestie: "Frate Dorine, nu știu dacă aveți cu adevărat pentru ce ne admira, dar de invidiat cu siguranță". "Păi cum așa părinte Nicolae?" "E foarte simplu", îmi zice, "eu spre exemplu, dacă doream să plec până la Berlin sau la Paris, să
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
țăranului român. Au fost singurii, o spun cu regret, dintre profesorii mei la care nu am perceput acea teamă care era atotprezentă, ubicuă, în România ultimilor ani ai lui Ceaușescu. Primul este părintele profesor Ioan Glăjaru, un om de o modestie și de o decență impresionantă, care și-a încheiat cariera universitară retrăgându-se la o parohie modestă din zona Brașovului. Celălalt a fost părintele Ioan Mihălțan, ajuns după 1990, episcop titular la Oradea, și care, după ce s-a retras din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
sintagma "cel mai mare"... G.A. Eu am încercat să nu cad în hagiografie, dar nici în viziunea caustică, deși am mai avut și niște obiecții. Spre exemplu în chestiunea cu "diletantul". A.S. Eu cred că aici e vorba de modestia călugărului. G.A. Poate că sunt eu malițios, dar cred că este și puțin "jucat". El spune "sunt un diletant", dar pe de altă parte era foarte preocupat să-și publice materialele imediat, dădea telefoane...dovadă corespondența cu Zaharia Sângerozan
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mărturisește că "principalul scop era acela de a-l întâlni pe N. Steinhardt" despre care auzise că a devenit călugăr la Rohia și ale cărui cărți le citise "cu mare plăcere", pasionat de literatură fiind. E confesiunea celui care cu modestie care altora care l-au cunoscut pe Steinhardt le lipsește spune "sincer vorbind, nu am avut o relație de tip magistru-discipol", dar care mărturisește că "a existat, neîndoielnic, o apropiere umană și intelectuală". În urma dialogului avut cu acesta am putut
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
convertire foarte aluvionară", de faptul că Steinhardt "adună afluenți spirituali din toate ramurile creștinismului". Un alt aspect semnificativ pe care-l relevă dialogul cu pr. prof. Micu e dat de ceea ce acesta numește "lipsa pornirilor apodictice" la Steinhardt, altfel spus, modestia monahului, în care vedea "mai degrabă un sfătuitor, un luminător". Uluitoare este, însă, pentru studentul la vremea respectivă, Micu "libertatea cu care acesta aborda tema politică". El mărturisește că într-o plimbare făcută prin Lighet (zonă foarte apropiată din zona
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
clandestin în 16 august 1980. Azi Serafim Man e considerat unul dintre marii duhovnici români contemporani. Deși inferior din punct de vedere intelectual celorlalți doi interlocutori, părintele Serafim m-a impresionat în mod profund. Din fiecare răspuns al său simți modestia, discreția și generozitatea pe de-o parte, dar și hotărârea, curajul, înțelepciunea care fac din el un călugăr autentic și care i-au făcut lui Steinhardt atât de mult bine în cei 16 ani, în care au fost, totuși, atât
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
alternativ la cel oficial". Că George Ardelanu nu cade în hagiografie (el însuși mărturisește așa cum am văzut mai sus, că a încercat să evite asta) e evident dacă oferim poziția sa în ceea ce privește chestiunea "diletantul". Ceea ce eu am considerat a fi modestia călugărului, care refuză să i se atribuie sintagma de critic literar, acesta cataloghează ca fiind ceva "jucat". El își argumentează poziția evidențiind preocuparea lui Steinhardt de a-și "publica materialele imediat", arătând că acesta "era foarte grăbit în a-și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
procopseală, ei în loc de virtute și alte bunătăți aduc acasă obiceaiuri din afară, mode de îmbrăcăminte, umblete strâmbe, vorbitură multă și fără socoteală; apoi totuși unii îi țin de oameni luminați, și slăbiile streinilor le socotesc a fi mai prețuite decât modestia sau smerenia cea țărănească.“ (Ortografia sau dreapta scrisoare...) Pasajul a fost reprodus în Povățuitoriul tinerimei cătră adevărata și dreapta cetire (Buda, 1826), crezut mult timp al lui Gheorghe Lazăr, și s-a bucurat de o largă atenție. „Aici se vede
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sensul de invizibilă profanilor, dar nu mai puțin eficace, în contact cu zona de numinos a centrului politic, Partidul, de unde emană întreaga cunoaștere și putere. Ca și pe celălalt apostol, Matei, îl caracterizează tăria credinței, tenacitatea în atingerea scopului și modestia exprimată de către fiecare conform temperamentului său. Fanatismul vizionar și trăirismul partinic care-i caracterizează pe cei doi "apostoli" este recuperabil din definiția concentrată pe care Vladimir Tismăneanu o oferă în ceea ce privește organizația numită PCR: "PCR întruchipa o sectă revoluționară: fundamentalist în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
nr. 8, octombrie 1941, număr interzis de cenzură, apud Sergiu Filerot, op. cit., p. 153. 154 Ion Călimară, "Greierele borțos", în Albatros, nr. 8, număr rămas nepublicat în generația amânată, apud Lucian Valea, op. cit., p. 104. 155 "G. Călinescu, pe care modestia valorii îl îmboldește să creeze în contra-timp cu pulsul mentalităților conjugate în mediocritate, rămâne totuși - cu și fără voia impostorilor - criticul oficial al inteligenței și competenței românești, iar opera sa - în timp - un moment și un monument literar. (...) Aplicație integrală
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Asta fac de ani: mă „învîrt”! M-am deprins nu numai să trec prin curtea operei lui, ci și să mă plimb pe la marginea ei și dincolo de ea. „Excursiile” de acest fel - o spun fără să ies din nota de modestie de pînă aci - mi se potrivesc. Sînt un autor de „zigzaguri”, ins liber, curios. Plimbîndu-mă pe îndelete, procedez ca Bacovia: *) Acolo făceau impresia de anexe. Le-am reluat aci, unde, împreună, reprezintă circa o treime din corpul volumului. „cînd găsesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trecut la fapte, dacă timpul i-ar fi permis, însă pentru Bacovia anul 1911, cînd a avut loc comemorarea, a fost ultimul an universitar, cu examene pînă la începutul lui noiembrie. Doboș, care era tecucean, scrie mai departe: „Cu toată modestia ce mi-aș impune-o, chiar forțat, trebuie să spun, că în județul Tecuci, am fost poate cel dintîi care a pomenit numele acestui poet, ajutînd moralmente la desfășuarea sărbătorii de mai tîrziu, la care regret că nu am putut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
intime, sub pecetea secretului. Autori care să se refere negativ, în poezii, la versurile altora sînt destui 3). Bacovia o face, iată, la ale sale, adică recunoaște că are unele zile slabe, seci, inutile. Indiscutabil, formula „versuri fără de talent” denotă modestie, nemulțumire de sine, poate chiar o remușcare pentru timpul pierdut. Spre deosebire de cei care au impresia că tot ce le iese din condei e bun, el își dă seama de ratările sale. După ce criterii distinge acele versuri? Cred că după „sunet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
imaginaire»”. Dintre lucrările de istorie literară, biografiile sînt, se pare, cele mai perisabile. Există totuși o consolare pentru cei care le fac: bine scrise, unele din ele au șanse să fie citite ca opere literare sau morale. Sub aparența de modestie maladivă, Bacovia a avut mereu despre sine convingerea că reprezintă o excepție („Eu am fost un fenomen din naștere... superior oamenilor și simplu”), un om faimos („Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”). Afirmată la bătrînețe, această convingere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bogat în imagini lingvistice, minunat de reflexiv, pentru altul. Dar dacă Bradford ar fi fost învins, acea înfrângere ar fi fost, epistemologic vorbind, cea folosită de mulți jurnaliști practicanți ai formei literare narative ca punct de plecare, adeseori cu o modestie similară cu revelația lui Bradford că "eul" modifică felul în care lumea este percepută. Astfel conflictul a continuat să ofere experienței fenomenale propria legitimitate în afara simbolismului elaborat bazat pe retorică, legendă și teologie. Acest conflict va fi oglindit în numeroasele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
perioadă în care ordinea anterioară a ideilor combinate, a locului "omului" în istoria cu caracter romantic, fie că este oglindită în elanul poil-ului și spuma Imperiului Habsburgic, se destrăma sub presiunea conflagrației în Europa. Una dintre consecințele războiului a fost modestia perspectivei critice, care, pe de o parte, a fost oglindită în doctrina existențialismului, studii ale puterii și influenței subiectivității umane, iar pe de altă parte, a fost reflectată printr-o analogie epistemologică ulterioară cu semnificațiile ontologice și cu deconstructivismul existențialismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
am întâlnit personal în 1986, la Congresul EASD de la Budapesta, purtat într-un cărucior după ce suferise un accident vascular cerebral. M-am apropiat sfios să-i mulțumesc pentru munca de șlefuire a articolului, la care mi-a spus cu o modestie indescriptibilă: „Eu trebuie să-ți mulțumesc! Doar vii din țara lui Paulescu ...”. A fost prima referire la Paulescu pe care am auzit-o de la un străin. Importanța moștenirii lăsate de Paulescu însă, nu aveam să o apreciez decât câțiva ani
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]