2,922 matches
-
său care nu făcea nimic pentru a ajuta progresul menționat, ci doar se lăuda pentru faptul în sine, atribuindu-și toate meritele, precum musca poetului francez Jean de La Fontaine, care, aflată în carul de război care o purta, începe un monolog despre „Cât praf stârnesc !” "The Conflux of Eternities" ("Confluarea eternităților") o fraza expresivă privind timpul, deoarece în fiecare moment al său există un centru în care, toate forțele provenind din și îndreptându-se spre eternitate, se întâlnesc și se unesc
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
pentru puțină vreme la Palatul Pionierilor și la Radio, dar, la școală, continuă să joace teatru. Primește premii pentru interpretare și recitare. În 1966 (era în clasa a XI-a) i se acordă premiul al II-lea pe raion pentru monologul lui Hamlet. A fost aplaudat îndelung. Participa la toate activitățile culturale ale Liceului 36. Sub îndrumarea profesorului de limba română, Constantin Ottescu, activitatea culturală a liceului este foarte bogată: teatru, recitare, brigadă artistică de agitație. Un succes răsunător l-a
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
putea să cunoasca fericirea, de altceva, mai înalt și mai întelept, după cum reiese din îngăduința sa față de prea plinul pasional al fetei: "„Eu am râs, n-am zis nimica”". Planul feminității (cuprins în strofele 1-3 și 5-12) are forma unui monolog, alcătuit în prima parte dintr-un reproș, și apoi, în partea următoare, dintr-o provocare inocentă, care este un act de seducție. Reproșul este expresia intuiției feminine, care simte în diversitatea preocupărilor abstracte ale bărbatului pericolul înstrăinării. Cufundarea lui "„în
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
sau adjectivale (bolta cea senină, trestia cea lină), care devin epitete sugestive, ornate pentru a picta o natură bogată, paradisiacă. Acest cadru, care reface imaginea Edenului cu unele elemente autohtone, se află în antiteză cu cel sugerat la inceput în monologul fetei, unde stelele, norii, câmpiile Asire, întunecata mare și piramidele învechite construiesc un spațiu străin și abstract, incompatibil cu locul iubirii. Cuvintele, deși foarte cunoscute, aparțin acum altui orizont lingvistic, fata încercând prin ele să schițeze universul spiritual al poetului
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. "" a fost editată și publicată de mai multe ori, și este văzută ca o lucrare clasică a
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
văzută ca o lucrare clasică a literaturii pentru copii în limba română. A constituit sursă de inspirație pentru mai mulți autori și a stat la baza filmului omonim din 1964, realizat de Elisabeta Bostan. Relatarea lui Creangă începe cu un monolog extensiv și cu o descriere nostalgică a locului nașterii sale, cu o scurtă prezentare a istoriei Humuleștiului și a statutului social al familiei. Primul capitol se concentrează pe mai multe personaje legate direct de primii ani de școală ai lui
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
După o călătorie prin Carpații Orientali, cei doi băieți ajung în sat, unde sunt primiți de Nastasia, soția lui David. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc, extras din mesteacăn. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
să fie mușcat de câini stând nemișcat timp îndelungat. După ce ajunge acasă, naratorul arată că, drept urmare a incidentului, „derdicam și măturam prin casă ca o fată mare”, comportament ce-i atrage laude din partea mamei. Capitolul culminează într-un alt scurt monolog, încheiat cu pasajul: „Ia, am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cu minte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
ori de jurnal”. El considera, în schimb, că "Amintirile" conturează „copilăria copilului universal”. Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă, Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. El afirma că poveștile sunt „adevărate, dar tipice, fără adâncime; odată repovestite cu un altfel de gesticulare, subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață.” În contrast, contemporanul și colegul
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
1987 6. Antimetafizika, Nichita Stănescu válaszol Aurelian Titu Dumitrescu, kérdéseire, Editura Kriterion, 1987 7. Nichita Stănescu, atît cît mai știm noi, Editura “ Litera”, 1989 8. Poeme, Editura “Cartea Românească”, 1989 9. Încercare de înșurubare în real, Editura “ Litera”, 1991 10. Monologuri, Editura “A.M.B.”, 1991 11. Mi s-a culcat moartea pe inimă, Editura “Vinea”, 1992 12. Aproape tac, aproape plîng, aproape sînt, Editura “Vinea”, 1995 13. “Melanholia deșertăciunilor”, Editura “Vinea”, 1996 14. Deșertăciunea șterge fața morții, Editura “Cartea Românească”, 1996
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
Plumb este o poezie scrisă de George Bacovia în 1900 și finisată în 1902. Discursul poetic este conceput sub forma unui monolog tragic în care poetul exprimă o stare sufletească de disperare, și lipsă a oricărei speranțe. Poezia produce o puternică impresie la citirea ei de către autor în 1903 la salonul literar al lui Alexandru Macedonski. Același titlu va fi purtat și
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
aceste condiții, eul liric nu se poate redresa, înălța, iar ultimul vers aduce consolarea și resemnarea, “îi atârnau aripele de plumb” sugerând zborul în jos, o cădere surdă și grea. Între aceste coordonate ale realitătii exterioare și interioare se desfășoară monologul tragic al eului liric într-o atmosferă tulburătoare datorită morții(la nivel semantic), iar pe de altă parte, prin repetiția obsesivă a cuvântului "plumb", folosit ca determinant. El apare de trei ori în fiecare strofă, în rima versurilor 1, 4
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
cheltuit 2,2 milioane de Reichsmarks. Oficiul de taxe îi dădea, așa cum o făcea tuturor liderilor naziști, o scutire generoasă. Având biroul foarte aproape de Cancelarie, Goebbels era un invitat frecvent la masa de prânz a lui Hitler, în timpul cărora asculta monologurile lui Hitler și aproba opiniile acestuia. În ultimele luni înainte de război, influența lui Goebbels a crescut din nou. Avea, împreună cu Joachim von Ribbentrop, Hermann Göring, Heinrich Himmler și Martin Bormann, cel mai mare acces la Hitler, ceea ce, într-un regim
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
cel puțin în cărțile din mijloc remarcabil... cartea se impune prin proporții, documentare și compoziție. Când e vânturat și de suflul unei pasiuni puternice, el se apropie hotărât de arta mare”. Autorul folosește modalități epice ca narațiunea auctorială, dialogul și monologul, dar și metode de analiză psihologică și tehnici narative moderne precum decupajul cinematografic, colajul sau excesul punctelor de suspensie. Simetria cărții se datorează faptului că începe cu spânzurarea sublocotenentului ceh Svoboda și se termină cu spânzurarea lui Apostol Bologa, eroul
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
ilustreze că, fără eforturile celor raționali și productivi, economia s-ar prăbuși și societatea s-ar destrăma. Românul include elemente de , și science-fiction, și conține cea mai extinsă afirmare a obiectivismului din oricare din operele sale de ficțiune, un lung monolog al personajului Galt. În ciuda multor comentarii negative, "Revoltă lui Atlas" a devenit un bestseller internațional. Într-un interviu cu , Rând s-a declarat „cel mai creativ gânditor în viață”. După terminarea românului, Rând a căzut într-o depresie severă. "Revoltă
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
singur. De aceea și cu gelozia a refuzat să mintă, oricât l-ar fi servit poate momentan minciuna. Lasă că însuși întrebarea doctorului a fost așa de nelalocul ei! Dar, în sfârșit, acum toate acestea n-au nici o importanță”, prin monologul interior: Bătrânul a fost rău înăsprit când m-a adus aici-socoti Puiu, întunecându-se iar din ce în ce. Graba lui excesivă s-ar putea să îmi fie funestră. Nu era momentul să mă abandoneze în mâinile unui om cu
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
convocat pe von Manstein, pe șeful de personal al trupelor terestre, generalul Rudolf Schmundt, și pe șeful de operațiuni al OKW, Alfred Jodl. După ce l-a ascultat pe von Manstein fără să întrerupă vorbitorul și fără să se lanseze în monologuri, el a acceptat toate argumentele generalului. A doua zi chiar, el a ordonat ca toate planurile pentru invadarea Țărilor de Jos și Franței să fie modificate în conformitate cu ideile lui von Manstein. Dacă Hitler considerase un atac pentru străpungerea frontului la
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
mai susține realismul clasic, trecând la o poziție diferită care afirma diferența de manifestare a esenței în lucruri. Practic, dificultatea în care este pus de către incisivitatea elevului său constă tocmai în transformarea cursului său de dialectică într-un fel de monolog axat exclusiv pe problema universaliilor, ceea ce îi prilejuiește, din nou, lui Abélard, o observație sarcastică: „cursurile sale s-au adâncit într-o stare de raționament neglijent care numai cu greu s-ar mai fi putut numi predarea științei dialecticii”. După
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
și respectiv Lucien Leuwen. În "Mânăstirea din Parma", naratorul recunoaște dreptul la punct de vedere al celorlalte personaje, dar Fabrice del Dongo păstrează locul principal (scena bătăliei de la Waterloo rămâne paradigmatică). Ideea "restrângerii câmpului" este clară: Stendhal renunță la redarea monologurilor interioare, reducând romanul la biografia eroului. Cele trei mari roamne ale sale încep cu tinerețea eroului (sau chiar înainte în "Mânăstirea din Parma") și se termină cu moartea sa ("Roșu și Negru și "Mânăstirea din Parma"). Prima consecință a restricției
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
filozofiei și psihologiei. James a contribuit semnificativ la analiza și critica operelor de ficțiune, insistând în mod cu totul particular asupra libertății tuturor scriitorilor de a prezenta propria lor viziune a lumii. Ideile sale novatoare asupra punctelor de vedere literare, monologului interior și credibilitatea autorului însuși, prezente în toate scrierile sale, au adus o altă adâncime și un nou interes îndreptat înspre scrierile narative de ficțiune. Astfel, eseul său despre roman, "The Art of Fiction", este una dintre acele strălucite scrieri
Henry James () [Corola-website/Science/298970_a_300299]
-
Luca Caragiale, dialogurile conțin replici scurte, gesturile sunt descrise detaliat, completând fișa psihologică pe care o realizează autorul în această creație. Nuvela este o proză psihologică de factură naturalistă, urmărind stările de conștiință și de comportament ale eroului principal prin monologuri interioare sugestive, iar destinul dramatic are la bază lăcomia exagerată a acestuia, dar și tare genetice, întrucât „incontestabil există o tară în familia în care un frate înnebunește, iar altul se face tâlhar ca popă și delapidor ca ofițer.“ (George
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
scriitorului, ci din aceea a eroilor. Nu ascultăm pe autor vorbindu-ne, ci «vedem» oarecum personajele gândind și simțind.“ I.L. Caragiale își privește și ascultă personajele, folosind ca modalități tehnice de realizare stilul simpatetic (care provoacă stări sufletești - n.n.) prin monolog interior și stilul indirect liber, prin dialoguri sugestive.
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
structura este a farsei iar victima satirei este miopia demonstrată de guvern în scrierea legii cu sprijinul Bisericii. În ultimii ani, activitatea lui Dario Fo a continuat să urmărească cele două direcții paralele: comedia farsă ("Diavolul cu țâțe", 1997) și monologul construit după modelul arhetipului "Mistero buffo" (de la "Lu santo jullare Francesco" din 1999 la spectacolul-lecție "Templul oamenilor liberi" din 2004). din nou către texte civile și politice, concretizate în spectacolele satirice chiar despre Silvio Berlusconi, de la "Ubu rois", "Ubu bass
Dario Fo () [Corola-website/Science/304654_a_305983]
-
pentru temele evreiești. Era intrigat de abilitatea muzicii evreiești „de a crea o melodie veselă pe intonații triste”. Exemple de teme evreiești pot fi observate în Cvartetul de coarde nr. 4 (1949), Concertul pentru vioară nr. 1 (1948) și "Patru monologuri pe poezii Pușkin" (1952), precum și în Trioul de pian în Mi minor (1944). A fost și mai mult inspirat să compună cu teme evreiești după ce a citit teza lui Moisei Beregovski despre muzica folclorică evreiască din 1946. În 1948 Șostakovici
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
finalitatea acestei atitudini poate fi reperabilă atât în existență, cât și în artă: " - arta este o manifestare care exaltă și neagă în același timp". Romanele autorului francez propun un conținut problematic ("Străinul"), formule narative noi (structuri epice inserate într-un monolog - "Căderea") și sensuri alegorice dezvoltate într-un permanent plan secund al scriiturii (simbolul răului - "pesta"). Meursault, protagonistul primului roman publicat, "Străinul", ucide un om în timpul unei încăierări. Cum a ucide "din cauza soarelui" nu poate fi o motivație acceptată nici de
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]