3,083 matches
-
Gerard, dacă ești numai artist, pe lumea asta n-ai făcut nimica. Mori cu tablourile în brațe. Trebuie să știi să-ți faci clientelă. Trebuie să știi să le vinzi. Ori metoda iato, ai văzut-o. Adică? Tabloul dorit de musafirul nostru este gata pictat. Iată-l - și-mi arătă tabloul de pe care rupe eticheta. Dar e vândut, domnule Bogdan - precizez eu. Așa trebuie să creadă musafirul nostru, domnule Gerard, că e vândut, dar... Rupse eticheta în câteva bucățele pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știi să le vinzi. Ori metoda iato, ai văzut-o. Adică? Tabloul dorit de musafirul nostru este gata pictat. Iată-l - și-mi arătă tabloul de pe care rupe eticheta. Dar e vândut, domnule Bogdan - precizez eu. Așa trebuie să creadă musafirul nostru, domnule Gerard, că e vândut, dar... Rupse eticheta în câteva bucățele pe care le vârî în buzunarul halatului cu care intra întotdeauna în atelierul de pictură și începu a fluiera fericit ca un adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a pieptului. Îmi răsărea totuși în minte și ultima noastră întâlnire acolo, unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără diademă pe cap. Salut. Salută și ea cu voce la fel de stinsă. Întreb:-Tu aici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
invita prietenii aici, în salonul ei, ca să o cunoască tète-a - tète, iar ea să aibă ocazia de a se mai degaja și de a uita de boală. Lui Karintante îi surâse propunerea. Din momentul în care aflase că va avea musafiri, zilnic făcea ce făcea și se aranja și citea mult ca să aibă, zicea ea, antrenament la vorbit, pentru că va avea onoarea să discute cu profesori, nu cu oameni simpli. Ar fi fost totuși, prea frumos să se fi concretizat astfel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dimpotrivă, sunt unite în cuget și simțiri, ha, ha, ha!, cauză pentru care și bibliotecara o ținea tot într-un hi, hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să mă aibă, din când în când, musafir. Eu, om cu bun simț, nu prea vreau să stau pe capul lor, dar ei țin așa de mult la mine, încât, atunci când li se face dor, vin și mă iau de acasă, chiar cu mașina lor, la ceas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
urmăresc. Merg tot ca-n filmele cu bandiți: ușor legănat, calm, arogant... Când intru în școală, caut iute buda. Eu, când am emoții... Trecusem cu brio primul examen... Arunc ochii în clasă; în noua mea clasă. E nasol să fii musafir și să nu te ia în seamă decât numai zâmbetele ironice. Îmi jucam viitorul. Unul din apropiere zice șoptit: "Nu arată a sculă de basculă". Oho, iar trebuie să joc tare, chiar dacă o fi cazul să mai dau o raită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
of Island. Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 17 Reuniunile festive ale familiei nu-mi cădeau niciodată cu tronc. Dar asta nu doar din cauza deranjului și agitației care erau vedete ale zilelor premergătoare evenimentului, ci pentru că, inevitabil, toți musafirii se simțeau obligați să-mi spună ce violonist talentat sunt. Încercând să demonstreze că au spirit axiologic, mă rugau să le cânt tot felul de melodii pe care ei le credeau alfa și omega ființării. Cu mare interes îl așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tragicul tânguit al acelei zile: "Ei, ei, ei, ei, ei, ei, eiiiiii!... Am noroc că știu cânta, / Că-mi astâmpăr inima"... A doua zi am văzut cadourile: statuete, statuete și iar statuete; statuete de ghips, de bâlci... Parcă se vorbiseră musafirii între ei. Se simțiseră obligați să-mi spună în ce tovărășie ar vrea să-mi trăiesc viața. În plus, își puteau etala și cultura muzicală... Statuete Enescu, Mozart, Haydn, Beethoven, Verdi... Cred că exista pe undeva un bâlci inedit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Altfel, Z, toate-s vechi și nouă toate. A. 19 Pentru că, inexplicabil, nea Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou musafirul prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces, cu cheia de rezervă pe care o avea, către apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
veverița și i-a turnat-o iar: Suntem într-o casă de creștin. Dacă scoatem lumânările de aici, dăm foc la bloc, pentru că mortul are nevoie de lumină..." Tăcere. Greu, rămânem cu nea Onuț numai eu, tata, mama, Pitu și musafirii nepoftiți. Mama tot așază lumânările din sfeșnice. Un devotat pălărios scoate o filmătoare cu lumini și pozează peste tot; chiar și-n baie. Pe nea Onuț îl filmează ca pe un actor; din toate pozițiile. Probabil că o să le fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al cerdacului, unde s-a așezat cu mare greutate pe fotoliu. Atunci am pornit spre portița grădinii chiliilor... După doar doi-trei pași, am auzit: ― Ei! Da’ nu cumva avem musafiri? Și nu pe oricine, ci pe unul din cei mai iubiți. Hai, dragule! Îndrăznește! ― Sărut dreapta, sfințite, și bine te-am găsit! ― Bine ai venit, fiule, și să fii sănătos! Spunând acestea, bătrânul s-a ridicat și, cu pas greu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o clipă, totul în jurul meu a devenit un gol imens... A fost nevoie să-mi adun gândurile și să le pun la treabă înainte de a-și face apariția... “Da’ ce, credeai că ai scăpat de mine, amice?” - m-a întrebat musafirul nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest moment e ca și cum unui prieten care și-a rupt un picior i-ai oferi - spre sprijin - o cârjă de cauciuc”. “Da’ știi că ai haz, prietene?” “N-am spus decât ceea ce gândesc
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
care acesta și-ar fi făcut apariția, dar, mai rar se întâmpla ca aceasta să-i consume din prețiosul timp dedicat weekendului. De data aceasta, cineva se apropie de cișmea, sorbi nițică apă, apoi o privi îndelung. Întorcându-se către musafir, acesta o salută, cu un sărut pe mână, apăsat, moale și ademenitor. Ea îi răspunse. El continuă să o privească. De ce te uiți cu atâta jind, ca să nu zic poftă, la mine? Dacă alta nu e prin preajmă?! Dar ți-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să ne deschizi, că venim cu vești deosebite, care nu suportă amânare. Dar cine sunteți? Oameni buni. Prieteni de-ai matale. Ne cunoști. și o să ne recunoști de îndată. Apăsă butonul electric, poarta se dete în lături, și cei trei musafiri intrară înlăuntru. O strigătură, într-un anumit fel, către câini, îi făcu să tacă și să se retragă, fiecare la locul său. Când au ajuns la prag, conu Leonardo a tresărit. Musafirii purtau cagule pe cap. A dat să se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poarta se dete în lături, și cei trei musafiri intrară înlăuntru. O strigătură, într-un anumit fel, către câini, îi făcu să tacă și să se retragă, fiecare la locul său. Când au ajuns la prag, conu Leonardo a tresărit. Musafirii purtau cagule pe cap. A dat să se retragă, dar n-a fost cu putință. De-acum, gata, ești al nostru. Cum, adică?! Poftiți în casă, și vom vedea cum ne descurcăm, dacă, cumva, este ceva încurcat. Au intrat. Vestibulul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
stareță. Cea care fusese până atunci își luase câmpii. Negăsind altă soluție rapidă, care să-i scoată din încurcătură, mai marii și mai marile mănăstiri au apelat la ea. Tu, i-a zis o șefă, în acea zi; ne vin musafiri, mulți și mari. Nu avem stareță. Îndeplinește tu, această misiune, două-trei zile. Că ești de mult printre fetele de aici, și ai deprins cam tot ce ar sta în cerințele unei starețe adevărate, într-o misiune ca cea pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nuc cu măsuță pe măsură, se bea bere. Nu bem vodcă, bem bere, avertizează gazda. Dar eu nu le am cu berea..., se codește Vasile. Atunci bea vodcă. Bărbații vorbesc verzi și uscate, beau cu lăcomie și mănîncă salamul ultimului musafir. Noi plecăm în Spania, l-au anunțat tovarășii de masă. Ce să faceți voi acolo? Lăsați copii, neveste, neamuri și vă duceți aiurea, să vagabondați pe acolo? Se dau salarii foarte mari în construcții. Noi sîntem ultra calificați și avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu pot. Pierd licența! Două mii. Nu pot. Cinci mii. Nu insistați, vă rog. Zece mii, dar așa, la mustață. Dinu indicase casa lui Romeo Lungu drept casa lui. Acesta, în vasta sa grădină făcea un grătar imens și avea zeci de musafiri. Doamne, ce prostii mă tentezi să fac! Dar așa, să le zboare cenușa din grătar. Bine, dă-mi banii. N-am decît cincii mii, dar ține și ceasul ăsta de 25.000 euro ca gaj. Ține-te bine! Avionașul bîzîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și tu acum mofturile, știi că plac picioarele tale chiar și la buruieni. Numai că hărțuiala continuă a pielii delicate de pe piciorușele doamnei a zgîriat și iritat totul de parcă ar fi suferit de psoriazis. Moș Cazacioc i-a zărit pe musafiri și privea interesat cum cei doi înotau greoi la deal. Îi primește zîmbind larg și oarecum zeflemitor. De ce n-ați venit pe dincolo, pe deal, ați fi putut veni cu mașina pînă aici. Cum? Se putea veni pînă aici? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
da, așa mai merge - un rîs copilăresc se insinuează printre cuvinte - vezi că știi, tot primăvara... o escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și casa era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Deodată trei semnale scurte unul după altul. Asta e mama. Numai ea sună așa. Ezit o clipă, apoi mă hotărăsc. — Cine-i? Haide, vecină, că am Înghețat de cînd mă ții la ușă. Îi deschid vinovată. — N-ai chef de musafiri, așa-i? — Intră, doamna Oprișan, intră, te rog, tocmai am dat drumul la apă să spăl niște mărunțișuri și probabil că de-asta nu te-am auzit. — Eh, da văz că iar ai masa plină de hîrtii. Toată ziua Înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la etajul I al blocului din strada Olimpului, luminație a giorno; la casetofon vocea voalată a lui Nat King Cole. De la bucătărie vin miresme ațîțătoare de cimbru, dafin, mujdei, vanilie, migdale. E aniversarea domnului D. Împlinește 42 de ani. Primii musafiri au și sosit cu nelipsita sticlă de vodcă Moscovskaia și cu clasicul buchet de garoafe. Doamna E. agită aerul În cele trei Încăperi Într-un perpetuum mobile, schimbă caseta, pune florile În vază, răspunde la telefon, aduce de la bucătărie platouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
E. confidențial domnului Algazi, cu care ciocnește În cinstea soțului ei. Sărbătoritul se află ca de obicei În fotoliu, de astă dată În capul mesei, Îmbrăcat cu pantaloni și pulovăr negru după gustul consoartei „așa e șic; elegant și boem!“ Musafirii trec pe rînd În dreptul lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru, zise Rowe deschizînd larg ușa În fața musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era foarte Întunecoasă: camuflajul din ferestre oprea ultimele raze de lumină, iar unicul bec electric fusese acoperit cu un abajur improvizat, de teama crăpăturilor din tavan. Golful Neapole se contopea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]