4,012 matches
-
a ridicat Octavian Munteanu, în albastru din cap până-n picioare, știi doar că are mania asta cu albastru, s-a ridicat, prin urmare, tușind, sprijinindu-se cu amândouă mâinile în speteaza scaunului din față, după ce-și trecuse degetele prin mustața neagră și-și potrivise rama ochelarilor pe rădăcina nasului, și, când a deschis gura, am presupus că e foarte furios, nu cum e de obicei, ci în adâncul lui, și că o să spună ceva deosebit. Modalitatea de a propune prezidiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
braț în jurul unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să se smulgă de lângă „unchiul“ cu un zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și scena era atât de captivantă, atât de exagerată și de nefirească. încât am uitat că trebuia s-o ascult pe femeie, până când ea aproape că terminase și atunci mi-am dat seama că habar n-aveam despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vrut să închid televizorul. Băiețelul cu ochii închiși, lipsiți de orice expresie, și cu spatele la fel de încordat și de rigid ca al Fionei când se așezase pe canapeaua mea nu mai era pe ecran; dar „unchiul“ cu rânjet larg și mustață neagră stufoasă încă se mai învârtea pe-acolo, de data asta în uniformă militară și înconjurat de bărbați de aceeași vârstă și naționalitate și cu aceeași atitudine. M-am uitat la el câteva secunde și am simțit că prinde contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
opt ore la televizor de Crăciun și pe la jumătatea dimineții eram într-o mașină închiriată și ne îndreptam spre South Coast. Nu mai condusesem de secole. Din fericire, în sudul Londrei nu era cine știe ce trafic, și în afară de o atingere la mustață cu un Sierra roșu și o ciocnire violentă de marginea unui sens giratoriu lângă Surbiton, am reușit să ieșim în peisajul rural fără incidente grave. Fiona se oferise să conducă, dar nici n-am vrut s-aud. Poate a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o pictură murală sovietică, Îi spusese ea recent, cînd Helen se Întorsese dintr-o incursiune la cumpărături cu două plase din sfoară, umflate, iar Helen Își imaginase atunci tone de mușchi, un maxilar pătrat și o gură umbrită de puful mustății. Acum se gîndi la odalisce cu funduri reversate. Puse o mînă pe piciorul Juliei, care era aspru, puțin păros, interesant la pipăit; fluierul piciorului era suplu și-ți făcea plăcere să-l ții În mînă. Pe osul Încheieturii ieșea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la așteptare. Găsi un pachet de cărți de joc soioase, le luă și le amestecă o dată. Cărțile erau pentru oamenii de serviciu și aveau poze cu fete trăznet pe ele. În decursul anilor, cei de la ambulanță le desenaseră fetelor bărbi, mustăți, ochelari și dinți lipsă. Strigă la Hughes, un alt șofer. — Ce-ai zice de-o partidă? Acesta Își cîrpea un ciorap, dar ridică ochii, privind-o chiorîș. — Pe ce miză? — Un penny la mers? — În regulă. Își tîrÎ scaunul lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și-l duc cu mine de-o viață. La școală, băieții Îmi spuneau „Negrul“, acum cei din tabără Îmi zic „Musso“. Înțelege-l pe ăsta dacă poți. Bunicu-meu a venit din Neapole. Ar trebui să-i vezi pozele! Avea o mustață pînă aici, o vestă și o batistă la gît; Îi lipsea doar maimuța. Vindea Înghețată pe băț dintr-un cărucior, pe stradă. Am veri de-ai doilea la mare distanță - sau cam așa ceva - care acum luptă În echipa adversă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
escadron, care a luptat În Bătălia Angliei, are o amantă În Agadir, bun prieten cu Raymond Baxter de la Tomorrow’s World 1. Un bărbat adevărat care să ne poată aduce pe pământ cu o mână legată de unul din capetele mustății lui În furculiță, dacă e nevoie. Vedeți voi, trebuie să trăiesc. Sunt mamă. Pilotul ne spune că va trebui să ne Îndreptăm spre aeroportul Stansted. Nu prea mai avem combustibil. Nu trebuie să ne Îngrijorăm, Însă. Nu, nu trebuie deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mi se părea verosimil. Șobolanul a declanșat ceea ce nu pot numi decât „groaza de șobolani“, acea Întoarcere a stomacului pe dos de câte ori deschizi un dulap, neștiind dacă te vei vedea față-n față cu o altă față. În noaptea aceea, mustăți și lăbuțe au alergat prin visele mele. Luni, 09.38: Am fost concediată de propria menajeră. Pe ce loc se situează oare chestia asta În analele umilinței domestice? Când am coborât de dimineață, le-am găsit pe Barbara și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de-atît. Au fost victime. Chipul lui señor Danvila Îmi apăru deodată În prim-plan, cu ochii plutindu-i spre mine prin iazurile dense ale lentilelor. Am observat că În dimineața aceea se bărbierise neglijent, prea preocupat ca să-și mai aranjeze mustața răzlețită. — Victime? Îmi trecu prin minte că avusese loc vreun accident tragic pe rău-famatul drumul de coastă și că Frank fusese poate implicat În moartea unor copii spanioli. — A fost un accident rutier? CÎți au murit? — Cinci. (Buzele lui señor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
restaurante; flăcările reflectate le făceau ochii să strălucească precum bijuteriile pe care le etalau toată vara. Braț la braț, un cuplu vesel trecu pe lîngă mine cam pe două cărări și nimeri În calea unei mașini, care Îi ocoli la mustață. În trecere, bărbatul izbi cu palma În capotă. Speriată, șoferița Întoarse capul să vadă ce se Întîmplase, iar pe sub aerul zăpăcit pe care-l avea În acel moment am recunoscut chipul Paulei Hamilton. Am strigat după ea. — Paula! Așteaptă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În scenă după Stoppard și Rattigan. Crawford, pe care nu-l atinsese snobismul, le făcu cu mîna turiștilor, gesticulînd Încurajator la vederea obiectelor pe care le cărau. CÎnd primi verde, viră strîns spre dreapta pentru a depăși autobuzul, ratînd la mustață bara de protecție a unui camion ce venea din sens opus, și se așternu la drum pe Calle Molina către orașul vechi. Următoarea oră mi-am petrecut-o rulînd pe urmele lui prin Estrella de Mar, pe un itinerar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din mare, accelera În direcția noastră un camion Încărcat cu chioșcuri de iarmaroc. Crawford apucă volanul și schimbă traiectoria Porsche-ului. Călcă accelerația cu tot cu piciorul meu, făcînd mașina să țîșnească Înainte, În vreme ce camionul trecea pe lîngă noi urlînd din claxon. — La mustață..., spuse Crawford, făcîndu-i cu mîna șoferului și trăgînd mașina către fîșia nisipoasă de lîngă dig. Am un mic comision de făcut, Charles. Nu durează mult. Ieși din mașină și inhală pulberea strălucitoare Împrăștiată de valurile care se spărgeau printre blocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
incendiul de la casa Hollinger. În perioadele de odihnă se retrăgea pe Halcyon, care era ancorat lîngă atelier, și stătea Închis În cabină, ignorînd complet zgomotul pașilor mei de pe puntea superioară. Hennessy aștepta În pragul clubului sportiv, zîmbind cu amabilitate pe sub mustața lui prietenoasă. O cămașă hawaiiană Îi acoperea burdihanul și-l făcea să pară reprezentantul tipic al categoriei de afaceriști dubioși cu care poliția spaniolă se simțea În largul ei. Îi conduse pe polițiști În biroul lui, unde o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fiecare zi cu un banner pe deasupra Residenciei. Lecții de tenis gratuite, ore de gimnastică aerobică, masaj și aromaterapie, chestii de-astea... Elizabeth Shand Îi zîmbi lui Hennessy, care Îi ducea servieta la mașină. Părea și el la fel de amuzat, zîmbind pe sub mustață, nerăbdător să se alăture distracției. — Pliante și bannere? Nu prea cred, spuse Elizabeth, așezîndu-se pe banchetă și aranjîndu-se comod În budoarul de mătăsuri. După ce Mahoud Închise portiera, ea se Întinse pe fereastră și mă strînse de mînă liniștitor. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
camuflaj era parcat pe marginea străzii. Un rezident trecut de șaizeci de ani stătea În fața lui, cu un clipboard În mînă, verificînd numerele mașinilor care treceau pe acolo. Fost director de bancă din Surrey, pe nume Arthur Waterlow, purta o mustață stil RAF(##notă - În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mustața stufoasă, care acoperea În Întregime spațiul dintre nas și buza superioară, făcea parte integrantă din uniforma piloților din RAF (Royal Air Force - forțele aeriene britanice).##) și șosete albe pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de ani stătea În fața lui, cu un clipboard În mînă, verificînd numerele mașinilor care treceau pe acolo. Fost director de bancă din Surrey, pe nume Arthur Waterlow, purta o mustață stil RAF(##notă - În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mustața stufoasă, care acoperea În Întregime spațiul dintre nas și buza superioară, făcea parte integrantă din uniforma piloților din RAF (Royal Air Force - forțele aeriene britanice).##) și șosete albe pînă la jumătatea gambei, semănînd cu jambierele poliției militare. La volan ședea țanțoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ieșit cu totul din somnul ei iernatic; iar cerul e și el istovit, un baldachin Înalt și cenușiu, fără vreo adiere care să-l Înfioare sau să-l sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat, par firave și neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea departe pentru a putea fi zărit. Străbatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
neașteptat, când în tăcerea zorilor de ziuă, clănțăniră, lângă el, aspre vorbe, ce păreau nemțești: Die Totten reiten schnell 1... Adică: morții sunt repede uitați! îl auzi Nicanor pe Iuga, cumnatul lui, cel semeț la boi, cu înfocate sprâncene și mustăți și invalid din bătăliile pentru eliberarea faimosului oraș bucovinean, Cernăuți. Rupe-ți-ai limba, afurisit de Friț! îl ocărî, în gând, Nicanor pe Iuga, cumnatu-său, mânios că, neauzindu-l venind prin iarba dimineții, se speriase de sunetul glasului său aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
valma, cu zdrențăroși și istoviți captivi din Wehrmacht, se convinseseră cu cine au de-a face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri și cu un picior atât de sfârtecat de schijele unui proiectil sovietic, în timpul unui asalt asupra Cernăuților ocupat de bolșevici, încât rămăsese fără laba stângă și beteag definitiv. Cu atât mai mult n-ar fi îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
astfel a suta oară în colhozul, căruia, la început i s-a spus Gospodărie agricolă colectivă. Nicanor Galan ar fi întins și el mâna spre pană și spre hârtia albă, dar își amintea de jalea din privirea Petroniei și de mustața, ca o flacără, a lui Iuga, cumnatu-său. Flutura și el din cap, întorcându-se, acasă, tot neînscris și așa îi venea, totdeauna, când parcurgea o situație nemaiîntâlnită râzând prostește, spre Petronia, nevastă-sa, când intra pe ușă. Petronia, de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în larma mulțimii din sală, un goldăneștean din deal. Uite așa, au să-mi crească! Așa, cât niște stâlpi de telegraf, anticipă el , privind fioros la cei de alături și la cei din viitorul care se prevedea luminos. Răsucindu-și mustața roșie, ca un smoc din coada vulpii, Iuga Panțâru, supranumit Friț, psalmodie popește: Saaagen aaalle fauleeen Leuteee!7... Întrucât goldăneșteanul din deal îl privea chiondorâș, neștiind ce vrea să zică, Iuga adăugă: Am să-mi trag și eu telefon la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe care unii goldăneșteni îi strângeau în palme grijulii. În seul negru al gliei devenită socialistă, adică a tuturor și a nimănui goldăneștenii își ascunseră, iară și iară, speranțele, împroșcând pământul mustos al Baisei, cu sămânță, pentru orzul cel cu mustăți lungi și țepoase, pentru ca să se facă porumbul bogat dintele calului, distribuiră cuiburi de cartofi, care se fierb în oale, la un loc cu înmiresmatul mărar, ori se gătesc, ca legumă, în alte multe feluri... Ba, cam cu nedumerire, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un cazan făcut de căldărarii nomazi și o țevăraie de alamă, ce slujise de galerii pentru perdele, în casa lui Țailic Trau, fostul proprietar al factoriei de olane roșii. Într-un rând, acolo îl găsi pe cumnatu-său, Iuga, cel cu mustățile roibe. Iuga gusta, strâmbându-se, din rachiul bălos, până când, rău-mirositorul și grețosul lichid îi deveni familiar. Bău și iar bău, până când, din străfundurile de cuget, îi veni amintirea și porunca de a se transfera lângă soldați în zdrențe, flămânzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și de iod, neînțelesul, de către ceilalți, Erbsen mit Speck. Ceilalți bețivi îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote, iar lacrimile i se prelingeau, stingându-i-se în mustățile roșii. Intervenția, la fel de lăcrimoasă, a lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire. Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]