4,723 matches
-
și foarte pornit împotriva cronofagilor în neintimitate cu George Călinescu, un profund și strălucit gânditor” și care “fusese înzestrat și cu o înnăscută vocație a spectacolului”. Celor vreo cinci asistenți ai profesorului, “o adevărată gardă pretoriană, le păstrase același rol mut de la cursurile sale” deoarece “Călinescu nu intenționa prin seminarul său, să producă erudiți, ci oameni care să gândească liber”, ceea ce nu-i lucru puțin dacă prin liber înțelegem consistent, esențial, original. Când lui Ovidiu Papadima i-a apărut: Creatorii și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
arborilor și pomilor fructiferi cu un strat de zăpadă ce crește ca volum în raport cu grosimea ramurilor. E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii. De atâta alb parcă și privirile mi se dilată într-o adorație mută! Cei activi întâmpină unele dificultăți deplasându-se spre locul de muncă, ori alergând după mici interese de ordin existențial. Eu, în colțul meu liniștit, mă mulțumesc cu rolul de privitor, de admirator al acestor dantelării de alb-alb cu adevărat. Din cauza
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
domeniu, pentru trei zile, lăsându-i pradă liniștii și singurătății. Totul a fost ca-n povești. Și mai tare, și mai ca dincolo de povești, a fost, revenirea. întoarcerea acasă. Căci, după ce au făcut cotitura, de la Fagul Stingher, au rămas, cu toții, muți, de uimire. Nu le venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă, la plecare. Au oprit autocarul,în vale
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu duiumul Scaraoțchi printre cunoscuții noștri, Neculai simțea o mare milă. Când era copleșit de acest sentiment, vagabondul începea să predice. Fără să le amestece, Neculai exercita cele două arte ale sale pe peronul haltei din Dobrina. Când cerșea, era mut, târa piciorul și se uita pe sub sprâncene cu ochi de câine bătut. Pe neașteptate, apărea de sub o căruță sau de lângă un perete. Alteori de sub stâlpul unde pândise până atunci. Se ținea lipcă de câte un trecător, arătând cu degetul la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În spate stăteau ei doi, muți, Înspăimîntați din ce În ce mai tare pe măsură ce se apropiau de casa familiei Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
casa familiei Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea cu picioarele pînă jos și stătea cu mîinile lipite de trupul Înghețat și cu călcîiele Împreunate tremurînd În aer. În sfîrșit au ajuns. Vilma Îi luă În brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vase comunicante ale tristeții și durerii lor profunde. Vase uriașe asemeni unor lacuri În care acum cădeau picături, rar, cu o Încetineală exasperantă, una cîte una, tic-tac, tic-tac, tic-tac, mai era o jumătate de oră pînă la plecare; ei ascultau muți, nemișcați, asemenea bolnavului scăldat În sudorile febrei, care descoperă drumul somnului printr-o respectuoasă acceptare a insomniei și Încearcă să adoarmă ținînd contabilitatea strictă a picăturilor de la un robinet prost Închis, „noaptea asta n-o să pot dormi, sînt nenorocit“, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În fiecare an, ca verișoara ei Susan. Frumoasa Susan se plictisea de moarte, abia aștepta să se termine odată ceremonia asta. Julius o căuta din ochi, o privea de pe scăunelul lui și se topea de dragul ei, o controla, o implora mut să fie atentă, să-i vadă pe prietenii lui și să știe unde stă fiecare, să nu piardă momentul cînd avea să-i cheme pe rînd, cînd va fi gata casa cea nouă ar trebui să dau o petrecere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
astea s-ar fi simțit ca acasă la club... fusese prezentat consulului Japoniei: Juan, consulul Japoniei și lui nu i-a plăcut, s-a zăpăcit amestecîndu-i În minte pe diplomat și pe chinezul din colț, cel cu băcănia, a rămas mut, s-a pierdut cu totul, n-a știut ce să spună, În timp ce japonezul Îi Întindea o mînă de mătase rece, era foarte oriental consulul ăsta și nu mai contenea cu plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ușor; Îi spuse de trei ori la rînd, dar degeaba: continua să fie Îngrozitor Gargajo ăsta; pînă cînd chiar el, hipersensibil cum era, Îi ghici intenția și se simți dezgustător și detestat, Își plecă ochii și rămase așa Întreaga după-amiază, mut, jegos și pocit. „Trebuie să fii complet lipsit de papile gustative În cerul gurii ca să nu-ți placă tocănița negresei mele!“, striga rotofeiul Romero În timp ce ieșeau cu toții grăbiți, Îndreptîndu-se spre automobile. Carlos, Bobby și Julius Îi așteptau de cîteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai departe și nu schiță nici un gest cînd o străfulgeră gîndul să meargă la o rudă din cartierul Florida, care ar putea s-o găzduiască tot timpul ăsta. Doamna plecă și nimeni nu-i puse nici o Întrebare. Ea se Întoarse mută În camera de călcat, Își continuă munca zilnică și din nou șuvițele ca pana corbului Îi acopeream jumătate din față și din nou devenea vrăjitoarea asta care-mi calcă atît de bine cămășile, cum spunea Juan Lucas. Și cum tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bulevardul care duce de la Javier Prado la Country Club și o văzu venind. „Uite că sosește Cucoana“, Își spuse și opri automobilul ca ea să se poată urca și să o scutească de această ultimă bucată de drum. Arminda Înaintă mută spre Mercedes și el Îi deschise portiera, fără să se dea jos, cum ar fi făcut dacă ar fi fost doamna, dar spunîndu-i În glumă lucruri pe care ar fi putut să i le spună și doamnei, Arminda nu Închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apăreau Întotdeauna Înainte de a putea atinge viteza maximă, le vedea În ultima clipă. Juan Lucas pătrunsese În sectoarele unde Încă nu se construise nimic, În locurile cele mai Întunecoase de pe colina Monterrico și Susan probabil că Închisese ochii, fiindcă stătea mută și nemișcată, lăsîndu-și mai departe părul să zboare pe spate În bătaia vîntului. — Ne-am rătăcit, Îi spuse Juan Lucas pe neașteptate. — Mai rătăcește-te Încă o clipă, darling. Spunînd aceste cuvinte, Susan se Întorsese să-l privească pe Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cap dar observă că nu spusese că era ofensat. Răsuflă ușurată în sinea ei. În mintea ei se conturase acum imaginea acestui bărbat și asta a deprimat-o. De-a lungul întregii istorii, acești conducători naturali fuseseră scuipați de masele mute. Ei aveau voința să conducă sau să moară. Dar faptul că au murit tineri nu avea nici o importanță. Impactul asupra epocii lor era colosal. Un asemenea bărbat, ar putea, chiar, în agonia morții, târî după el dinastii de mult stabilite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
la nunți. Gurile rele credeau că băiatul ăsta o fi având el un defect, că, altfel, n-ar fugi așa fetele de el. Mai știi, poate... dar nu, el era un om întreg, ca toți oamenii, doar că era cam ... mut, adică nu prea avea inițiativă în relațiile cu sexul opus; se-nroșea ca un rac, limba-n gură i se lega și, gata! Încolo era un băiat bun: nu bea, nu fuma, era bun gospodar, bun meseriaș (e mecanic auto
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cai? Altele? Când o să creșteți mai mari și-o să vă dispară cașul de la gură, o să vă-nvăț și alte cântece. Numa’ că voi să nu uitați dă mine, mă, ați înțeles? Că io tot aicea o să stau, n-o să mă mut dăloc. Da’ cele mai multe cântece pe care le știi matale, tot cu cai sunt. Că doar, toată ziua numa’ cu ei umbli, lor le cânți. Așa o fi, mă țică, dacă zici tu. Că, ce e mai bun și mai sfânt
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să se întoarcă, aruncând o privire în urmă. Marea și munții pluteau în lumina blândă a soarelui care se pregătea să apună. Era ca într-un tablou ; o pace de necuprins, natura și imensitatea ei, aerul auriu și depărtările albastre, mute. A doua zi , după micul dejun , Codrin se întâlni cu prietenul său Giannis . Acesta era înalt , bine clădit , cu aerul unui zeu antic . Iubea mult viața de noapte , femeile și petrecerile . Toți banii lui se duceau pe aceste rațiuni ale
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Terifiante miesme dulci - amare de pelin Se furișează, alergând domol prin tindă, Ulcele sparte, ghiftuite-n silnicie cu venin Se zbuciumă, demonic, spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
putință căderea aceasta lungă pe care e gata s-o încheie. Nici râu propriu-zis, nici pământ ud alunecând lent spre vest, fără acum și atunci, decât doar când acum și atunci reînvie. Față forțând să iasă deasupra într-un strigăt mut. Coloană albă, aprinsă într-un râu de lumină. Apoi groază pură, izbucnind în aer, zvâcnind și căzând, orice, dar să nu atingă ținta. Un sunet care nu se încheagă în cuvânt, dar care spune totuși: vino. Alătură-te. Încearcă moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dumneavoastră! Când eram la facultate, vă citeam cărțile cum citeam benzile desenate în școala primară. Weber îi mulțumi cât de amabil putu. Doctorul Hayes vorbea apăsat, ca și cum ar fi înmânat un premiu tardiv pentru toată cariera unui actor de film mut. Un caz incredibil, nu-i așa? E ca și cum Bigfoot ar fi coborât din Munții Stâncoși și ar fi intrat în supermarketul din cartier. Chiar m-am gândit la poveștile dumneavoastră când l-am investigat. Pe biroul lui Hayes stăteau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de slănină. Receptarea muncii lui era aproape nerelevantă. Singurul lucru care conta era actul observației sincere. Și la capitolul ăsta stătea bine. Anxietatea din acea dimineață fusese o aberație. Nu-și dădea seama ce anume o declanșase. Poate că acuzația mută a femeii ăleia, Gillespie. Își bău cafeaua, studiind fundul ceștii. La masa din celălalt capăt, fermierii făceau schimb de glume despre agenții agricoli guvernamentali. Weber asculta fără să înțeleagă. — Deci, zice primul gagiu, gândacul ăsta nu scuipă ce-a mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark! Mark...? Îmi pare rău, dacă am spus sau am făcut ceva... —Dar soră-mea n-ar fi înlocuit niciodată un Chevy Cameo Carrier clasic, din 1957, cu o porcărie din asta Mazda din 1990. O lăsară nervii. Lacrimile ei mute, închegate, îl zăpăciră atât de tare, încât o atinse cu mâna pe antebraț. De când îi revenise vorbirea, nici un alt gest de-al lui n-o mai încântase atât de tare. Își reveni, râse de propriile suspine și alungă momentul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la vechea masă țărănească, cu coatele pe lemnul de stejar, cu degetele împreunate ca o turlă și lipite de buze. Părea gata să dispară, absorbit de meditație. Se ridică și strânse vasele murdare. În timp ce le ducea la chiuvetă, grija lui mută îl dădu de gol: ea îl învingea. Îi năruia idealurile lui ecologiste. Puse vasele în chiuvetă și începu să le frece cu apă călduță. Ca de obicei, când spăla vase, își sprijinea capul de dulapurile care se ițeau deasupra chiuvetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că discutăm despre literatură aici. — Discutam despre viitorul fratelui meu. El lăsă capul în jos. Îmi pare rău. Spune-mi ce te preocupă. Varianta optimistă și cea pesimistă. Era plăcut să fie ascultată pur și simplu, fără judecata aia perpetuă, mută. Să fumeze în fața unui bărbat - fără să se ascundă - era chiar și mai plăcut. Îi spuse toate temerile ei legate de Mark: că ar putea să-și facă singur rău. Că o să se ivească un nou simptom bizar, care o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu-și pierduse niciodată cumpătul într-un cadru profesional. Plecarea mea nu e ceea ce crezi, ar fi vrut el să-i explice. Dar atunci ar fi trebuit să-i spună ce era plecarea lui. Avusese dreptate cu o singură acuzație mută: nu era psiholog. Comportamentul uman, atât de opac atunci când își începuse el studiile, i se părea acum mai rău decât misterul religios. Nu înțelegea pe nimeni. Nici măcar pe ea nu o înțelegea câtuși de puțin. Sărise de la recunoștință la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]