2,816 matches
-
să remedieze multe motive de nemulțumire legitime!) unde va duce naționalismul secolului al XX-lea? Oricum, Iorga a plătit un preț mare. Iar cînd a sosit clipa plății, prețul s-a dovedit a fi mai mare decît cel justificat de naivitatea sa tip secolul al XIX-lea și de buna sa credință naționalistă. Activitățile lui Iorga au fost întotdeauna dominate de istorie. Chiar și sensibilitatea sa socială ne impresionează sub forma sentimentelor unui istoric 42. Iorga era menit să fie istoric
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi mișcător de frumoasă, dar poezia sa era de o mică valoare literară. Iorga a scris numeroase piese de teatru și nutrea ambiția de a deveni un autor de teatru dramatic și popular, dar aspectele relațiilor lui cu scena demonstrează naivitatea sa, căci scria fără să fie familiarizat cu problema teatrului, cu punerea în scenă a pieselor etc. Numeroasele piese ale lui Iorga se împart în patru categorii: 1) istorice; 2) contemporane; 3) teme pentru "oamenii simpli" și 4) "scene din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
margini. Nu putea să-i ierte nici pe cei care colaboraseră cu germanii în timpul primului război mondial, ca Alexandru Tzigara-Samurcaș și alții. Poate că era atît de ușor influențat de către unii din apropiații lui din cauza unui idealism și a unei naivități aproape copilărești 120. Era cu siguranță lipsit de realism în politică, vanitatea, temperamentul și naivitatea sa aproape garantîndu-i eșecurile în acest domeniu. Pe lîngă devoțiunea sa față de România, Iorga era devotat și soției și familiei sale. Șeicaru își amintește că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
război mondial, ca Alexandru Tzigara-Samurcaș și alții. Poate că era atît de ușor influențat de către unii din apropiații lui din cauza unui idealism și a unei naivități aproape copilărești 120. Era cu siguranță lipsit de realism în politică, vanitatea, temperamentul și naivitatea sa aproape garantîndu-i eșecurile în acest domeniu. Pe lîngă devoțiunea sa față de România, Iorga era devotat și soției și familiei sale. Șeicaru își amintește că în timpul unei discuții despre piesele lui Iorga, l-a întrebat pe acesta cum se putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil la lux. Dar naivitatea sa politică îi submina cruciada morală; Aristide Blank, Regele Carol al II-lea și asistenții săi au profitat cu toții de acest lucru. Deoarece Iorga nu era atras de cîștigarea banilor pe căi necinstite, a trebuit după 1900 să conducă examene
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Barbu Știrbei și alți descendenți ai familiilor istorice făceau donații. Iorga vorbea despre familia Știrbei ca despre "prieteni statornici ai țăranilor"173. Este mai probabil că intrase în acțiune politicianismul: regimul intenționa să-l manipuleze pe Iorga a cărui naivitate, al cărui naționalism cultural antirevoluționar și a cărui popularitate în rîndul studenților îi puteau servi interesele. Ulterior, Iorga va fi de multe ori victima unor astfel de cooptări. "Neamul românesc" a apărut la 10 Mai 1906, sărbătoarea națională și totodată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care se va acționa; Iorga era un conferențiar și un animator excelent. Dar, dincolo de toate acestea, era istoric. Politica cere o angajare aproape totală, ceea ce Iorga n-ar fi acceptat niciodată, deoarece era mai mult istoric decît politician. Plus temperamentul, naivitatea și personalitatea sa care i-au asigurat lui Iorga eșecul ca politician. Iorga a devenit membru plin al Academiei în mai 1911. Eligibil de la alegerea sa ca membru corespondent în 1897, intrigile adversarilor lui l-au ținut la ușă; ușa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și-a ratat aproape iremediabil cariera politică. Care au fost motivele acestui lucru? Autorul cărții de față, după numeroase discuții cu membrii familiei Iorga (și cu alții care l-au cunoscut), poate să dea următoarele răspunsuri: la personalitatea, ego-ul și naivitatea lui Iorga se adăugau conceptele lui sămănătoriste. Era o declarație de credință socială, politică și națională de care "nu s-a dezis niciodată tot restul vieții". Toate acestea au dus în politică la o atitudine pe care picantul și competentul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ar fi descurcat mult mai bine fără sprijinul lui Blank, care trăgea multe sfori în politică. Iorga a aflat ulterior că Blank finanța și ziarul lui Stere, dușmanul lui de moarte, și că dona fonduri Partidului Țărănesc. Mai mult, în naivitatea sa, Iorga nu știa (dar Argetoianu și Codreanu știau) că toți politicienii cu greutate erau în solda lui Blank, primind de la acesta milioane de lei, ca Titulescu (19 milioane de lei), Grigore Filipescu (un milion și jumătate de lei) etc.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care avea să le îmbunătățească soarta. În toți anii aceștia (din 1922 pînă în 1928), Iorga a rămas în opoziție, sperînd într-o revenire politică. În mai 1924, partidul său a fuzionat cu Partidul Poporului al lui Argetoianu, considerînd în naivitatea sa că aceasta constituie un aranjament de durată. Pentru Argetoianu, fuziunea aceasta reprezenta un pas vremelnic înainte pe eșichierul politicianismului. Numele noului partid era Partidul Naționalist al Poporului, cu Iorga ca președinte, dar Argetoianu deținea practic puterea 199. Mult mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
remarca stranie că nu a întîlnit nici un româno-american care să manifeste compasiune față de țara lui natală. Putem găsi în amintirile lui referiri la evrei români avînd asemenea sentimente, dar nici una la gentilii români. Care poate fi explicația acestui fapt? În naivitatea lui sămănătoristă, Iorga nu înțelegea că oamenii aceștia (din Vechiul Regat, Transilvania sau Bucovina) nu priveau înapoi spre satele lor cu dragostea lui sămănătoristă! Majoritatea acestor români trăiau într-o sărăcie chinuitoare, suportînd zilnic umilințele inerente acesteia. Un țăran din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe care o nutrea Iorga față de Italia, el a recunoscut întotdeauna că țărmul de est al Adriaticii este locuit de slavi și albanezi, care erau deosebit de nemulțumiți de pretențiile italienilor. A oferit în cartea sa cîteva mostre elocvente ale "zigzagurilor", naivității și visurilor sale. Îi sfătuia pe albanezi ca, "dată fiind lipsa populației, să se inspire din vitalitatea aromânilor vecini cu ei" și "să opteze pentru protectoratul Italiei", care nu avea să fie atît de abuziv ca (fostul) protectorat austriac. Mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Machtergreifung-ul lui Hitler. Începuse marea dramă a Occidentului creștin, iar omul care apăruse din neant va duce Europa la tragedie. Iorga nu avea nici un fel de iluzii. Primul său editorial (după venirea lui Hitler la putere), Marșul nazismului, vorbea despre naivitatea agresivă a lui Hitler. Pentru Iorga, Hitler era "purtătorul de cuvînt al tuturor nemulțumirilor și simbolul tuturor speranțelor poporului german". Finanțat de industria grea, unii visători naivi sperau că Hitler îi va "nimici pe evrei și va dobîndi coridorul polonez
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Occident. Iorga a început să-și dea seama de acest fapt, lucru care poate fi observat chiar și în corespondența sa. Axa a fost întemeiată în toamna lui 1934, dar în perioada aceasta Iorga a dat din nou dovadă de naivitate. În septembrie 1936, la Conferința Bizantină care a avut loc la Roma, el a fost extrem de măgulit de faptul că Mussolini a participat la lucrările acesteia și că l-a invitat să ia loc lîngă el: "Venga Iorga". Iorga i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cuza își urmărea neobosit viziunea întunecată asupra antisemitismului. El a încercat încă din 1932 să-l convingă pe regele Carol să ia măsuri împotriva evreilor, propunînd deportarea tuturor evreilor în Uganda, ba chiar în Madagascar 147. Cu toate acestea, din cauza naivității și a legăturilor sale cu regele, Iorga îi prefera pe goga-cuziști Legiunii sau lui Maniu. Nu se poate sesiza nici în orientarea lui Codreanu și nici în cea a goga-cuziștilor vreo preferință față de Mussolini în defavoarea lui Hitler. Constituia oare linia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sub conducerea dlui Boeru) și-a accelerat pregătirile. La urma urmei, așa cum își amintea Boeru, Codreanu ordonase două zile de răzbunare pentru lungile suferințe îndurate după ajungerea la putere a Legiunii. Iar "Căpitanul" nu putea să rămînă nerăzbunat. Psihologia și naivitatea infantilă a lui Iorga îl dominau. Exact ca un copil, nu-și dădea seama de existența pericolului. Această ignorare a primejdiei nu era mai puțin copilărească decît inocența și capacitatea lui de a se înfuria. Uneori, după cum își amintea doamna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestei perspective, vechiul regim și-a strîns rîndurile. El era alcătuit din burghezie, din înalta birocrație, vechi politicieni, ofițeri superiori de armată și din înaltul cler, iar liderul lor a devenit Mareșalul Antonescu. Germanii (pe care legionarii contau cu atîta naivitate) și-au pus speranțele în vechea ordine, întrucît erau interesați în primul rînd de stabilitate. Prin ianuarie a devenit limpede că o asemenea stabilitate nu va fi realizată prin anarhie legionară și experimente sociale arhanghelice. Hitler s-a întîlnit cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în arena brutală a politicii? Viața lui nu dă nici un răspuns în acest sens. Pe lîngă obligativitatea menționată mai sus, Iorga este extraordinar de neînzestrat pentru politică. Și aceasta datorită personalității sale, principialității sale apolitice susținută cu o încăpățînare inflexibilă, naivității sale dublată de un temperament vulcanic și incontrolabil și egoului său, ca și lipsei stranii a renumitului instinct politic al națiunii sale din partea unui istoric român: inflexibilitatea nu ajută la supraviețuire. Toată măreția sa ca istoric și intelectual, dragostea lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aparținea sferei vestice de interes, așa cum Churchill și mai apoi Truman subliniaseră foarte clar. Stalin nu avea nici un interes să declanșeze un conflict cu Vestul din cauza Greciei: o chestiune, după el, secundară. În revolta lor, comuniștii greci au mizat cu naivitate pe ajutorul sovietic, poate chiar pe intervenția armată, care erau În realitate excluse. Dimpotrivă, Stalin Îi privea ca pe niște aventurieri zănateci, luptând pentru o cauză pierdută și riscând să declanșeze o intervenție americană. Sprijinul provocator acordat de Tito rebelilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
efectul contrar. Tinerii spectatori europeni filtrau conținutul propagandistic al filmelor americane obișnuite - invidiind „traiul bun” prezentat pe ecran În mai mare măsură decât o făcuseră părinții lor cu douăzeci de ani Înainte, dar râzând În hohote de patosul exagerat și naivitatea amorului american și a rutinei domestice. În același timp Însă, acordau o atenție sporită stilului actoricesc adesea subversiv. Muzica din filmele americane a reapărut În Europa la radio, În cafenele, baruri și discoteci. Limbajul corporal al tinerilor rebeli americani - așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În versiune titoistă nu era obligată să reproducă În detaliu fiecare eroare din traseul Uniunii Sovietice spre modernitatea industrială. Acestea erau considerațiile care determinau modelul iugoslav, și nu proiectul socialist creativ, alternativ, pe care admiratorii occidentali i-l atribuiau cu naivitate lui Tito În acești ani. Dar Iugoslavia era, cu toate acestea, diferită: nu neapărat mai blândă cu opoziția, cum au putut constata pe propria piele Djilas și alții când s-au abătut de la ortodoxia titoistă 5, dar mai flexibilă În privința
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precedent. Europenii, care se Îmbătaseră În anii ’60 de explozia nemaivăzută de energie și originalitate În muzică, modă, cinema și arte plastice, aveau acum ocazia să cântărească În liniște prețul euforiei. Nu atât idealismul anilor ’60 părea brusc demodat, cât naivitatea acelor vremuri: senzația că tot ce poate fi imaginat se poate pune În faptă, că tot ce se fabrică poate fi cumpărat și că transgresiunea - morală, politică, legală, estetică - este importantă În sine. Dacă anii ’60 stau sub semnul credinței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
altora - era o contradicție În sine. „Pluralismul controlat” sau „piața socialistă” erau din start sortite eșecului. Ideea că partidul putea să-și mențină rolul conducător, lepădând numai excrescențele patologice produse de cele șapte decenii de putere absolută, indică o anumită naivitate politică din partea lui Gorbaciov. Într-un sistem autoritarist puterea este indivizibilă - dacă cedezi o parte din ea, ajungi În cele din urmă să o pierzi cu totul. Cu patru secole În urmă, regele Iacob I din dinastia Stuart era conștient
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acest tablou, chiar și gestul sfântului pare să indice scena în simplitatea ei, fără cea mai mică umbră de ambiguitate. Huysmans, care este un bun barometru al gustului decadent, nu se arată interesat de Puvis de Chavannes, nu gustă simplitatea, naivitatea picturii acestuia pe care o interpretează ca pe o dovadă de prețiozitate. Sărmanul pescar -, tablou pe care Georges Seurat îl va include mai târziu ca mise en abîme într-una din picturile sale induce mai degrabă un sens spiritualizat al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
efect de înnobilare a personajelor și în sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti, și nu a înțeles nici naivitatea pudică a convalescenței prerafaelite și nici perversitatea stilizată a lui Aurby (sic) Beurtsley (sic)"79. Influențele prerafaelite apar și ocazional, spre exemplu la un grafician care se întoarce înspre pictură, precum A. Murnu cu seria sa de cavaleri medievali, despre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]