KorAP: Find »[drukola/base=narativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...495 >

12,372 matches

Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642

HOTĂRÎTOARE care, la rîndul ei, este presupusă de ÎNCERCAREA GLORIFICANTĂ, încercarea calificantă duce la CALIFICAREA Subiectului. ¶Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. încercare glorificantă [glorifying test]. Una din cele trei ÎNCERCĂRI care caracterizează deplasarea SUBIECTULUI în SCHEMA NARATIVĂ canonică. Presupunînd ÎNCERCAREA HOTĂRÎTOARE care, la rîndul ei, presupune ÎNCERCAREA CALIFICANTĂ, încercarea glorificantă duce la recunoașterea înfăptuirilor Subiectului și are (de obicei) loc atunci cînd încercarea hotărîtoare va fi avut loc în secret. ¶Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
are (de obicei) loc atunci cînd încercarea hotărîtoare va fi avut loc în secret. ¶Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983.Vezi și SANCȚIUNE. încercare hotărîtoare [decisive test]. Una din cele trei ÎNCERCĂRI care caracterizează mișcarea SUBIECTULUI în SCHEMA NARATIVĂ canonică. Presupusă de ÎNCERCAREA GLORIFICANTĂ și presupunînd ÎNCERCAREA CALIFICANTĂ, încercarea hotărîtoare (sau principală) duce la CONJUNCȚIA SUBIECTULUI și OBIECTULUI. ¶Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și PERFORMANȚĂ. încercare principală [main test]. Vezi ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE. închidere narativă [narrative

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
SCHEMA NARATIVĂ canonică. Presupusă de ÎNCERCAREA GLORIFICANTĂ și presupunînd ÎNCERCAREA CALIFICANTĂ, încercarea hotărîtoare (sau principală) duce la CONJUNCȚIA SUBIECTULUI și OBIECTULUI. ¶Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și PERFORMANȚĂ. încercare principală [main test]. Vezi ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE. închidere narativă [narrative closure]. O concluzie care dă senzația că o narațiune sau o SECVENȚĂ narativă a ajuns la SFÎRȘIT și care îi oferă coerență și unitate ultimă, un sfîrșit creînd în destinatar sentimentul de finalitate și completitudine meritată. ¶Hamon 1975; Kermode

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
principală) duce la CONJUNCȚIA SUBIECTULUI și OBIECTULUI. ¶Greimas 1983a, 1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și PERFORMANȚĂ. încercare principală [main test]. Vezi ÎNCERCARE HOTĂRÎTOARE. închidere narativă [narrative closure]. O concluzie care dă senzația că o narațiune sau o SECVENȚĂ narativă a ajuns la SFÎRȘIT și care îi oferă coerență și unitate ultimă, un sfîrșit creînd în destinatar sentimentul de finalitate și completitudine meritată. ¶Hamon 1975; Kermode 1967; Miller 1981; Smith 1968; Torgovnick 1981. Vezi și CODA. înlănțuire [enchainment]. Un mod

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
schimbare de stare necauzată de un AGENT și manifestată în discurs printr-o ASERȚIUNE PROCESUALĂ de felul lui a se întîmpla. "A început să plouă" și "Maria a fost lovită de o piatră" reprezintă întîmplări. ¶Chatman 1978. Vezi și ASERȚIUNE NARATIVĂ. întoarcere în trecut [flashback]. O ANALEPSĂ; o RETROSPECȚIE, o TRANSLAȚIE ÎN TRECUT, o BUCLĂ TEMPORALĂ. Termenul se folosește adesea în legătură cu narațiunea cinematică (Cetățeanul Kane, Fragii). ¶Chatman 1978; Prince 1982; Souvage 1965. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. J joncțiune [junction]. O relație

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
literare, după Frye. Într-o narațiune, judecata (dianoia) poate fi văzută ca MYTHOS în stază (iar mythos ar fi dianoia în mișcare). ¶Aristotle 1968 [1965]; N. Friedman 1975; Frye 1957 [1972]. junctură temporală [temporal junction]. Separația temporală dintre două PROPOZIȚII NARATIVE. Dată fiind o secvență de propoziții ordonate temporal, dislocarea propozițiilor în aria unei juncturi temporale duce la o schimbare în interpretarea semantică a secvenței originale: de comparat "Ion servi prînzul; apoi Ion se culcă" cu "Ion se culcă; apoi Ion

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
sau CODUL care guvernează producerea (și receptarea) vorbirii individuale (parole) într-o limbă dată. După Saussure, care a articulat distincția, limba și nu vorbirea constituie obiectul principal al studiului lingvistic. Prin analogie cu lingvistica (saussuriană), NARATOLOGIA încearcă să caracterizeze "limbajul narativ" (codul sau setul de principii care guvernează numai producția narațiunilor în totalitatea lor), și nu studiul narațiunilor individuale (echivalente cu vorbirea). ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și COMPETENȚĂ NARATIVĂ. locutor. Vezi EMIȚĂTOR. logica dublă a narațiunii [double logic of narrative]. Cele

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
studiului lingvistic. Prin analogie cu lingvistica (saussuriană), NARATOLOGIA încearcă să caracterizeze "limbajul narativ" (codul sau setul de principii care guvernează numai producția narațiunilor în totalitatea lor), și nu studiul narațiunilor individuale (echivalente cu vorbirea). ¶Saussure 1966 [1998]. Vezi și COMPETENȚĂ NARATIVĂ. locutor. Vezi EMIȚĂTOR. logica dublă a narațiunii [double logic of narrative]. Cele două principii organizatoare în funcție de care se desfășoară (multe) NARAȚIUNI, după unii naratologi. Un principiu accentuează prioritatea evenimentului asupra înțelesului (insistă asupra evenimentului ca origine a înțelesului); celălalt accentuează

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
nu SUBIECTUL) are prioritate (logică); pentru cel de-al doilea, fabula devine produsul subiectului. Fiecare principiu funcționează prin excluderea celuilalt dar, "paradoxal", ambele sînt necesare pentru dispunerea (multor) narațiuni, iar tensiunea contradictorie dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Rezumatul care subliniază structura unui text; STRUCTURA PROFUNDĂ a unui text care îi definește înțelesul global. Macrostructura se convertește în MICROSTRUCTURĂ (sau STRUCTURĂ DE SUPRAFAȚĂ) printr-un set de operații sau TRANSFORMĂRI. ¶Van Dijk 1972, 1974-75, 1976a. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. manifestare [manifestation]. SUBSTANȚA planului DISCURSULUI sau a planului EXPRESIEI unei narațiuni (în opoziție cu FORMA sa); mediul reprezentării narative (verbal, cinematic, coregrafic etc.). O reprezentare cinematică a unui bărbat care mănîncă, apoi doarme, și o reprezentare verbală a sa pot

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
în MICROSTRUCTURĂ (sau STRUCTURĂ DE SUPRAFAȚĂ) printr-un set de operații sau TRANSFORMĂRI. ¶Van Dijk 1972, 1974-75, 1976a. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. manifestare [manifestation]. SUBSTANȚA planului DISCURSULUI sau a planului EXPRESIEI unei narațiuni (în opoziție cu FORMA sa); mediul reprezentării narative (verbal, cinematic, coregrafic etc.). O reprezentare cinematică a unui bărbat care mănîncă, apoi doarme, și o reprezentare verbală a sa pot constitui două manifestări diferite ale aceleiași forme de discurs (sau un set de ASERȚIUNI NARATIVE). ¶Chatman 1978. Vezi și

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
FORMA sa); mediul reprezentării narative (verbal, cinematic, coregrafic etc.). O reprezentare cinematică a unui bărbat care mănîncă, apoi doarme, și o reprezentare verbală a sa pot constitui două manifestări diferite ale aceleiași forme de discurs (sau un set de ASERȚIUNI NARATIVE). ¶Chatman 1978. Vezi și MEDIU NARATIV. manipulare [manipulation]. În descrierea greimasiană a structurii narative canonice, acțiunea REMITENTULUI asupra SUBIECTULUI, pentru a-l face pe acesta din urmă să execute un program dat. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a; Greimas, Courtés

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
cinematic, coregrafic etc.). O reprezentare cinematică a unui bărbat care mănîncă, apoi doarme, și o reprezentare verbală a sa pot constitui două manifestări diferite ale aceleiași forme de discurs (sau un set de ASERȚIUNI NARATIVE). ¶Chatman 1978. Vezi și MEDIU NARATIV. manipulare [manipulation]. În descrierea greimasiană a structurii narative canonice, acțiunea REMITENTULUI asupra SUBIECTULUI, pentru a-l face pe acesta din urmă să execute un program dat. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a; Greimas, Courtés 1982. Vezi și CONTRACT, SCHEMĂ NARATIVĂ

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
bărbat care mănîncă, apoi doarme, și o reprezentare verbală a sa pot constitui două manifestări diferite ale aceleiași forme de discurs (sau un set de ASERȚIUNI NARATIVE). ¶Chatman 1978. Vezi și MEDIU NARATIV. manipulare [manipulation]. În descrierea greimasiană a structurii narative canonice, acțiunea REMITENTULUI asupra SUBIECTULUI, pentru a-l face pe acesta din urmă să execute un program dat. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a; Greimas, Courtés 1982. Vezi și CONTRACT, SCHEMĂ NARATIVĂ, RECOMPENSĂ. Marte [Mars]. Una din cele șase FUNCȚII

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
NARATIV. manipulare [manipulation]. În descrierea greimasiană a structurii narative canonice, acțiunea REMITENTULUI asupra SUBIECTULUI, pentru a-l face pe acesta din urmă să execute un program dat. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a; Greimas, Courtés 1982. Vezi și CONTRACT, SCHEMĂ NARATIVĂ, RECOMPENSĂ. Marte [Mars]. Una din cele șase FUNCȚII sau ROLURI fundamentale izolate de Souriau (în studiul său dedicat posibilităților dramei). Marte (analog cu OPOZANTUL lui Greimas și RĂUFĂCĂTORUL sau FALSUL EROU al lui Propp) este ANTAGONISTUL sau inamicul LEULUI. ¶Scholes

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
pot fi introduse la modul contiguu (se poate spune că avem atunci o DESCRIERE), sau răspîndite una cîte una în narațiune. ¶Chatman 1978; Grimes 1975; Hamon 1981, 1982; Liddell 1947; Prince 1982. Vezi și EXISTENT, EFECT DE REALITATE, SPAȚIU. mediu narativ [narrative medium]. SUBSTANȚA planului EXPRESIEI din narațiune; mediul în funcție de care se manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu este limbajul scris; în narațiunea orală, el este limbajul oral. ¶Chatman 1978. Vezi și MANIFESTARE. mesaj [message]. Unul din constituenții

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
cu prioritate un caracter metonimic: ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează în SECVENȚE, în principal prin relații de continuitate. Se poate totuși argumenta că narațiunea este într-un mod important o funcție a procesului metaforic: într-o secvență narativă, ultima situație sau ultimul eveniment constituie repetiția parțială a primeia sau primului; cu alte cuvinte, există o relație de similitudine între cele două. ¶Culler 1981; Jakobson 1956; Lodge 1977. Vezi și METONOMIE, TRANSFORMARE. metalepsă [metalepsis]. Intruziunea într-o DIEGEZĂ (diégèse

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
un alt limbaj (limbajul obiect). De exemplu, limbajul folosit de gramaticieni pentru a descrie funcționarea unei limbi oarecare este un metalimbaj. Prin extensie, orice limbaj folosit pentru a descrie un anume domeniu constituie un metalimbaj: se poate considera că GRAMATICA NARATIVĂ este metalimbaj ce caracterizează forma și funcționarea narațiunii. ¶Lyons 1977 [1995]. metanarațiune [metanarrative]. Despre narațiune; ceea ce descrie narațiunea. O narațiune care are (o) narațiune ca (unul din) subiectele sale este o metanarațiune. Mai exact, o narațiune care se referă la

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
AUTOREFLEXIVĂ este o metanarațiune. Și mai exact, pasajele sau unitățile dintr-o narațiune care se referă explicit la CODURILE sau subcodurile în funcție de care narațiunea semnifică sînt metanarative și constituie SEMNELE METANARATIVE. ¶ Hamon 1977; Hutcheon 1984; Prince 1982.Vezi și COD NARATIV. metonimie [metonymy]. O figură de vorbire prin care un termen ce desemnează o noțiune, A, se folosește pentru un alt termen ce desemnează o altă noțiune, B, legată de A precum cauza de efect, suportul și conținutul lui sau partea

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
microstructure]. STRUCTURA DE SUPRAFAȚĂ a unui text; modul specific în care se realizează MACROSTRUCTURA (sau STRUCTURA PROFUNDĂ) a unui text. Microstructura e legată de macrostructură printr-un set de operații sau TRANSFORMĂRI. ¶Van Dijk 1972, 1974-75, 1976a. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. miez [kernel]. Un MOTIV CONEX; o FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU (noyau). În opoziție cu SATELIȚII, miezurile sînt logic esențiale pentru acțiunea narativă și nu pot fi eliminați fără a se distruge coerența lor cauzal-cronologică. ¶Barthes 1975; Chatman 1978. mijloc [middle

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
legată de macrostructură printr-un set de operații sau TRANSFORMĂRI. ¶Van Dijk 1972, 1974-75, 1976a. Vezi și GRAMATICĂ NARATIVĂ. miez [kernel]. Un MOTIV CONEX; o FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU (noyau). În opoziție cu SATELIȚII, miezurile sînt logic esențiale pentru acțiunea narativă și nu pot fi eliminați fără a se distruge coerența lor cauzal-cronologică. ¶Barthes 1975; Chatman 1978. mijloc [middle]. Setul de întîmplări dintr-o INTRIGĂ sau ACȚIUNE, între ÎNCEPUT și SFÎRȘIT. Mijlocul urmează și este urmat de alte întîmplări. ¶Cercetătorii narațiunii

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
de la Prejudiciere sau Lipsă la un DEZNODĂMÎNT. După Propp, fiecare basm (skázka) constă dintr-una sau mai multe mișcări. ¶Mișcările se pot combina prin INSERȚIE, ALTERNANȚĂ și CUPLAJ sau JUXTAPUNERE. 2. O FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU; un NAREM. În GRAMATICA NARATIVĂ a lui Pavel, o Mișcare e o acțiune cerută de o Problemă (de ex., "Viața lui Ion era amenințată"), reprezentînd un efort direcționat către Soluție (de ex., "Ion a plecat din țară") și ducînd la o altă Mișcare, sau la

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
o Problemă (de ex., "Viața lui Ion era amenințată"), reprezentînd un efort direcționat către Soluție (de ex., "Ion a plecat din țară") și ducînd la o altă Mișcare, sau la sfîrșitul povestirii. ¶Pavel 1985; Propp 1968 [1970]. Vezi și DOMENIU NARATIV. mișcare lentă [slow motion]. O manifestare cinematică a SEGMENTĂRII (cf. Bonnie și Clyde). În mișcarea lentă, o acțiune ocupă mai puțin timp decît reprezentarea sa, care se deplasează la o viteză mai mică decît cea obișnuită. ¶Chatman 1978. mit [myth

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Kellogg 1966. mitem [mytheme]. Unitatea constituentă fundamentală a MITULUI. ¶Lévi-Strauss 1963 [1978]. mod [mode]. 1. DISTANȚĂ. Amplitudinea medierii naratoriale caracterizează modul unei narațiuni: REPREZENTAREA și RELATAREA sînt două moduri diferite. ¶Împreună cu PERSPECTIVA sau PUNCTUL DE VEDERE, modul constituie categoria MODULUI NARATIV (mood). 2. Un univers ficțional considerat din punctul de vedere al capacității de acțiune a eroului în raport cu ambianța umană. Frye argumentează că eroul poate fi superior, egal sau inferior (prin natura sa, ori prin măsura capacității sale) semenilor și/sau

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Vîrsta ingrată) informația furnizată e în mare parte limitată la ceea ce fac și spun personajele și nu există vreo indicație despre ceea ce percep ele, sau gîndesc, sau simt. ¶N. Friedman 1955b. Vezi și FOCALIZARE EXTERIOARĂ, PUNCT DE VEDERE EXTERIOR. mod narativ [mood]. Setul de modalități și anume DISTANȚA sau MODUL (mode) și PERSPECTIVA sau PUNCTUL DE VEDERE ce regularizează informația narativă. Modul narativ variază dacă este vorba de REPREZENTARE sau RELATARE, bunăoară; el variază și dacă se adoptă FOCALIZAREA INTERNĂ sau

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]