5,491 matches
-
Nu în ultimul rînd, societatea se confruntă și cu alte aspecte care pot acționa asupra bunurilor de patrimoniu: comerțul cu obiecte de artă și intervenția distructiv-frauduloasă asupra lor, precum și lipsa informării la nivelul comunităților în acest domeniu 50. Dincolo de aceste nefericite exemple, constatăm numeroasele proiecte puse în practică, ce au ca scop salvarea patrimoniului sau necesitatea soluționării oricăror probleme social-economice deosebite fără a interveni distructiv asupra acestuia. Un caz (cu implicații economice și culturale) rezolvat poate fi dat ca exemplu prin
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
îmbracată in doliu își plânge cu amărăciune copilul pierdut. În mintea ei se macină fel și fel de gânduri : dacă i-ar fi cunoscut prietenii , dacă l-ar fi supravegheat mai atent , dacă......... Povestea ei este una cu un final nefericit. Fiul ei, în care își puse toată încrederea și speranța , era un copil eminent. Terminase școala generala într-un sat cu o medie care îl situa printre primii din școală . Datorită reyultatzelor excepționale , băiatul reușise să intre la un liceu
Fii conştient , drogurile îţi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agafitei Bianca, Vlădeanu Dobrița () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1960]
-
de specialiști care consiliau supraviețuitori ai bombardamentelor. De-a lungul anilor cei care intră în contact sistematic cu victime ale evenimentelor traumatice, încercând să le vină în ajutor, adună un număr mare de amintiri traumatice, de posibile amenințări și deznodăminte nefericite. La fel, ca și în stresul posttraumatic, se produc schimbări neurofiziologice și psihologice care trebuie prevenite și îngrijite. Procentul de pacienți traumatizați îngrijiți într-o săptămână se asociază cu un nivel mai ridicat al simptomelor intruzive și al distresului total
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
durere al lui Toaibă. Întreaga grupă se afla 71 aproape de intrarea în defileul gârlei, pe unde au trecut de cu seară. Din câte se vede, nu ne-am îndeplinit misiunea și asta fiindcă ne-am lăsat furați de o idee nefericită. Acum sunt două treburi de făcut: întâi transportul lui Toader la postul de prim-ajutor și apoi finalizarea misiunii primite. Mai avem doar o zi înainte... Cine îl însoțește pe Toader? - a întrebat sublocotenentul Cicoare. Voi merge eu, dar unul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sau râzândricanând, se poate îndeplini condiția unei bune hălăduiri pe străzi, și anume deschiderea spre lucrurile de jos și / spre cele de sus simultan. În această litanie-confesiune, condiția dramatică a celui prea lucid (Cioran spunea că în definitiv, toți oamenii nefericiți sunt lucizi) e vizibilă la orice pas, dar rămânerea parțială în lume este doar o formulă circumstanțială pentru că bufonul-cerșetor / bufonul cerșetorului este atașat, cu toată ființa, de totul acesteia, al lumii, pe care o detestă și de care e îndrăgostit
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
larg până aici, și anume că un principe care se sprijină numai pe soartă se prăbușește de îndată ce aceasta se schimbă. De asemenea, este fericit acela care știe să-și adapteze felul de a proceda după felul împrejurărilor, după cum este, desigur, nefericit acela care, prin felul lui de a acționa, nu este în concordanță cu împrejurările. Într-adevăr, se constată că oamenii procedează în moduri diferite pentru a atinge scopul pe care fiecare și l-a propus, și care este gloria și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cu greu în fotoliul din fața mea. Pentru câteva clipe, am rămas tăcuți. Așteptam ca bătrânul să redeschidă vorba. N-a fost nevoie de prea multă zăbavă. ― Ei? Ți-ai prins dorul, dragule? - a căzut întrebarea bătrânului, precum ghilotina asupra capului nefericitului condamnat la moarte... ― Mmm... ― Am înțeles. Asta, însă, nu înseamnă ca noi să nu ne putem ocupa de ceea ce ne-am propus. ― Nici vorbă, sfințite - am răspuns eu, deși gândeam că bine-ar fi ca după fiecare întâlnire a noastră
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de grajd Calache Beșleagă, cel care va deveni în paginile următoare Caius AEqvus, exponent strălucit al pan-daco romanismului român contemporan. După ce alungă, cu un gest bine țintit al gumarilor săi uriași javra care conturba peisajul, Calache duse la gura nefericitului corespondent voluntar țâța caldă și virilă a unei sticle cu samahoancă. Parcă era ceva mai primăvară! La redacția marelui cotidian Expresul Național, în lipsa directorului plecat cu familia la cules de nuci de cocos în Insulele Coco, în lipsa contabilului șef plecat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
răcnet auzit în redacție în ultimii 100 de ani ai nou înființatului ziar. De pe înălțimea țipătului alunecară în sistem usla circa douăzeci de bărbați sportivi și gazetari de mare perspectică care reușiră să imobilizeze cu furtunul pentru contra incendiilor pe nefericitul gazetar Ghelasse dedat la promiscuități. Domnule, somă pentru a doua oară portarul înarmat cu o sticlă de rom, de ce te apretezi tocmai la persoana aceasta neajutorată, șleampătă și chioară pe deasupra?! Geme redacția de fufe iar dumneata... Sub greutatea acestor grave
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dar să fim conștienți că aici, în această dramă colectivă, poate fi și mâna criminală a dușmanului exterior coroborat cu opoziția dar și delăsarea organelor care iau bani în acest scop. Poate că, de ce nu, mânzul nostru, cel schimbat, sburdă nefericit ca Ovidiu Publius Naso pe câmpiile străinătății. Iar dacă acest pui înaripat chiar nu a existat, povestea nui altceva decât un semn prevestitor a ce se va întâmpla indubitabil chiar în această legislatură. Așa s-a și hotărât în adunarea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
asistenței. Mă iertați, mai adăugă domnul Cognac, dar am să mă retrag la toaletă. Se pare că m-am ras prea tare. Și se pierdu pe prima ușă spre stânga, că dreapta lipsea din neatenția constructorului. Să trecem peste acest nefericit incident. Domnul tocmai a traversat prin loc nepermis o dramă personală. Cineva i-a sustras un crac al pantalonului, ceea ce, nu i așa, i-a accentuat sentimentul de insecuritate. Aș propune ca solicitantul petent să se pregătească riguros în domeniul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cerem vreun lucru putred, pământesc, vătămător de suflet; ceea ce cerem să nu fie numai spre folosul nostru, ci și pentru binele tuturor creștinilor, spre mântuirea și fericirea sufletelor și spre slava lui Dumnezeu; să nu ne rugăm pentru a deveni nefericiți vrăjmașii noștri, nici pentru pieirea lor ci pentru mântuirea lor. Primul folos al rugăciunii este pacea sufletului și mulțumirea duhovnicească. Oriunde suntem, suntem liniștiți, orice facem, suntem mulțumiți, știind că toate sunt rânduite de la Dumnezeu, care ne vede permanent și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
când mă încerca ispita să întind mâna, să iau creanga ruptă, dar mă opream la timp, înainte de a o atinge... Treptat, am început să simt o amărăciune în gură. Era gustul situației mele. Și până la urmă m-am simțit chiar nefericit pe plaja aceea unde mă aflam în miez de noapte singur, în loc să dorm într-o cameră normală. Stam cu o monedă bizară în mână, la doi pași de o mare la fel de bizară... și poate nu mai existam, murisem, iar pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ei, împinsă dincolo de orice limite, îmi aminti de eroina din Le Disciple. Ce ar fi dacă aș pune în aplicare faimoasa metodă a lui Robert Greslou? Adică s-o înduioșez prin suferințele mele, să-i trezesc compătimirea de soarta mea... nefericită? Într-adevăr, prin compătimire ajungi mai repede la inima unei femei decât prin orice alt mijloc. Adesea, încercasem la școală să-mi provoc plânsul la comandă. Izbuteam fără greș. N-aveam decât să mă gândesc la moarte ca să-mi vină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș fi depărtat tot mai mult de cămin. În privința asta mă cunoșteam bine. Pentru căsnicie se potrivesc anumite firi docile care se înămolesc în obișnuință și tabiet, abdică de la binefacerile independenței pentru o iluzorie comoditate. Și apoi văzusem atâtea căsnicii nefericite, încît ajungeam să încerc, prin experiența altora, o teamă inhibitivă de căsătorie. După câteva zile, proprietarul ne invită la el. Mihaela se cam codea să meargă, dar în urma stăruințelor mele se hotărî. I-am prezentat-o lui Coleșiu, cu un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu mi-ai spus până acum? Ți-o aduceam aici cu riscul de a fi înecat Bucureștiul... ― Cu noi cu tot?... ― Nu, noi rămâneam pe uscat... ― Așadar, tu ai văzut marea, prea-fericitule! ― Nu, n-am văzut-o nici eu... Sânt nefericit ca și tine... Amândoi am pufnit în râs. Nu știu cât timp ne-a trebuit până să ne potolim. În clipa aceea, ca un făcut, treceam pe lângă un tren care tocmai trăgea în stație, Mihaela întrebă: ― Unde merge trenul ăsta? ― Asta e
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu putință să prindă așa ceva de veste când eu însumi n-am reușit să pricep decât abia acum semnificația mârșavei danii? Îmi amintesc ce bucurie mă copleșea că reușisem, chipurile, să mă depășesc, trecând fără efort peste egoismul firii mele nefericite. Și mă simțeam mai bun, mai om, mai îndrăgostit de mine. Prin însăși anormalitatea ei, fapta ar fi trebuit să-i dea de gândit. (Mihaela se obișnuise însă cu ciudățeniile mele.) Dacă m-aș fi purtat brutal, copleșind-o cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ni se scoate ochii cu palatul Telefoanelor - ina decvare, vezi Doamne, din timpul Lumii Vechi -, fiindcă nici atunci n-a fost primit cu brațele deschise, stând până astăzi ca dracul vizavi de localul L’Indăpendance Roumaine și alături de un Novotel nefericit, care numai pe locul Teatrului cel Mare, cel cu muscali la scară, nu avea cum să stea boierește pe picioare. Cum să nu te apuce disperarea când vezi Podul Mogoșoaiei, insula Antimului, străzile Clemenței, Speranței, Armenească-Latină-Paleologu-Mântuleasa, zonele Batiștei, Schitul Măgureanului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
făuritoarea „omului nou, constructor conștient al...“ etc.), devenit terorism sindical sadea, pentru care socialismul stă (din nou!) să se nască. Poate nu m-ar fi întristat atâta fițele troțkiste ale tinerilor cu pricina, dacă ele n-ar fi coincis cu nefericitele rezultate ale sondajului realizat de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, analizat și de Mircea Vasilescu în editorialul său din numărul trecut al Dilemei, cu (între alte cifre dătătoare de fiori) cele 44 de procente care consideră comunismul „o idee bună
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ea. / Am văzut și m-am încălțat în zi./ Am văzut și-am stat printre cei mai / Vii dintre vii“. Cum să nu aluneci în gaura neagră a plânsorii de tip ubi sunt și să nu deplângi soarta acestei feeric nefericite (sic) generații ’80, cea mai hărțuită, ferfenițită, umilită, castrată, racolată și malformată (chit că - paradoxal - și alintată!) serie intelectuală a culturii române în comunism, la tragică paritate doar cu lumea interbelică post ’47? Și cum să nu te obsedeze insomniac
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în România după 1990? De ce nu avem nici acum, după douăzeci de ani de liber tate, istoria uniunilor de creație - literatură, teatru, film, arte plastice, muzică - în comunism? Unde este istoricul marilor biblioteci publice, cu incredibilul război al celor două nefericite roze bucureștene, BAR și BCS (bașca BCU ca subtil arbitru), sau cu jaful securimii de partid pe fondurile secrete - și „abona mentele“ clandestine ale greilor din Aparat - pentru orice noutate editorială intrată (și, deci... interzisă) în țară? Unde sunt, pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
60 de ani, în loc să mă apuc de stupărit, simt că m-a pălit nostalgia sintezelor de istorie literară. Uite că nu am avut parte de plănuita retragere confesivă. Și nici de-o ieșire aprigă din arenă cu o filipică la adresa nefericitului proiect sculptural gorduziano-dacoroman de pe treptele Muzeului Național de Istorie, incredibila oroare de care, mă credeți sau nu, abia zilele trecute am dat stupefiat cu ochii. Întâmplarea (mai precis: ceasul rău) face ca tocmai când croșetam subiectele de mai sus să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Balș acasă, imediat după slujba de la biserică, și spuneți-i poemul vostru de cavaleri rătăcitori. Zis și făcut. Ne uitam de-a strâmba gâtului la ceasul soborului și l-am fi tânjălit să meargă ceva mai repede, gând prostesc și nefericit în situația unui ceas bisericesc. În fine, a venit ora și noi am bătut la ușa domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cei din conducerea Asociației învă țătorilor din România, în frunte cu Dumitru Țoni și Theodor Iacobescu. Asociația l-a răsturnat de la putere pe Iorga și guvernul său. Acesta, după ce că nu plătise salariile învățătorilor timp de opt luni a avut și nefericita inspirație să declare:"Învățătorii, cei care poartă ca și Hristos numele de învățător, să umble încălțați cu sandale de lemn, cum a umblat și Hristos". Savantul făcuse, din păcate, o confuzie de așezare geografică. Una era să porți sandale în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce vroia din echivocul profețiilor și, firește, era singurul vinovat în caz că alegea rău. În muzeul de la Delfi, există o statuetă de bronz reprezentîndu-i pe Homer în timp ce ascultă răspunsul Pythiei. Răspunsul, înscris pe statuetă, e de o perfectă ambiguitate: Fericit și nefericit, tu ești născut pentru acest dublu destin". Nici măcar pe ce se baza reputația oracolului nu e clar. Pe șarlatanie? Sau pe secrete pe care preoții lui Apolo le păzeau cu strășnicie ca nimeni să nu le afle? Și ce a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]